Tangoul a devenit electric
Joi seară, Amfiteatrul „Mihai Eminescu” din Bucureşti a răsunat pe muzică de tango. Trupa Narcotango în concert pentru prima dată în România.
Articol de Valentin Panduru, 24 Iulie 2009, 14:32
Născut în cluburile de swing din Buenos Aires, tangoul a devenit unul dintre cele mai iubite stiluri de dans din lume, iar în perioada interbelică a Micului Paris, tangoul a fost repede adoptat şi de români.
"Eu am avut ocazia să ascult tango prima data chiar în familie. Parintii mei aveau niste discuri cu Carlos Gardel şi cu alte orchestre celebre de tango argentinian." Laura Iaru dansează de câţiva ani tango fiind chiar instructor de dans alaturi de ea, Razvan Nineaca. "Eu spun că sunt doua condiţi esenţiale, să vrei să dansezi şi să-ţi placă muzica. Pentru mine tangoul a pornit odata cu un film numit "The Tango Lessons" realizat de Sally Potter. Am vrut sa văd daca şi in România se face aşa ceva, aşa ca am căutat pe internet rapid, am găsit o şcoala. În două săptămâni eram deja la cursuri."
Aparent complicat, tangoul poate fi accesibil oricui. Tangoul modern este dominat de compozitorul Astor Piazzolla care în timpul anilor ’50 era luat peste picior de tradiţionaliştii tangoului pentru încercarile lui de a da tangoului un sound care amesteca jazzul, tangoul şi muzica clasica contemporană. Pe drumul deschis de Astor Piazzolla au sosit Litto Nebia, Siglo XX, mai târziu Philippe Cohen Solal, Edouardo Makaroff si Christoph H Muller (Gotan Project) şi Carlos Libedinsky (Narcotango). Tangoul modern amestecă muzica electronica cu tango şi este adesea descris ca „tango fusion”.
După câteva lectii de tango în România pe muzica celor de la Gotan Project, în această seară tangoul este recunoscut ca o forma de dependenţă pe muzica celor de la Narcotango.
"Numele de Narcotango a venit de la puterea oarecum narcotică a tangoului. Pentru că odată ce incepi sa dansezi tango, devine ca un drog, o dependenţă de care nu mai poţi scapa. Din această cauza am gandit că cel mai potrivit nume pentru trupa noastră, dar şi pentru a promova acest dans este Narcotango"
Carlos Libedinsky a avut o perioadă de experimente în care a jonglat cu diferite stiluri de muzică, fiind chiar liderul unor trupe de rock, blues, pop (La Pera and Arqueros), muzică contemporană (Duo de guitarrs imago) şi făcând parte din formaţia de muzica medievala şi renascentistă “Música Ficta“. În 1992 a intrat în lumea muzicii de tango, cu duetul "Los Mareados". În anul 2000 Libedinsky începe să danseze tango şi această experienţă crează un pas decisiv în cariera lui. Intensitatea atmosferei de milonga (petrecerile de tango argentinian), noile forme de expresie pe care dansatorii începuseră sa le caute pe ringul de dans (ring care timp de decenii a fost populat numai cu persoane din generaţia a treia) şi apariţia tinerilor pe scena muzicală a Buenos Aires-ului au trezit în el nevoia de stabili o punte de legatura între tangoul tradiţional şi atmosfera secolului 21. Aşa a apărut Narcotango. În câteva luni de la lansarea primului album (august 2003), Narcotango sunt invitaţi să cânte pe marile scene internaţionale ale tangoului, inclusiv cele din Europa: Italia, Germania, Austria, Elvetia, Olanda, Suedia si Norvegia.