Mi-e dragă România pentru proverbele şi vorbele din bătrâni
Cele mai multe zicale provin din înţelepciunea şi experienţa oamenilor simpli, din popor, care au tras învătăminte din propriile lor fapte.
Articol de Dan Creța, 04 Aprilie 2013, 06:11
Mi-e dragă România pentru proverbele şi vorbele din bătrâni pline de tâlc şi de învăţătură.
Cele mai multe zicale provin din înţelepciunea şi experienţa oamenilor simpli, din popor, care au tras învătăminte din propriile lor fapte şi le-au transmis mai departe în formule scurte, inteligente, uneori amuzante şi directe, alteori aluzive, bătând şaua ca sa priceapă cine trebuie.
Aflăm astfel că vorba dulce mult aduce, iar cuvintele bune ung pe când cele rele împung, dar şi că vorba multă-i sărăcia omului iar tăcerea e de aur.
Că leneşul mai mult aleargă, că minciuna are picioare scurte dar şi că mincinosul roade osul, sau mai degrabă ciolanul.
Că ariciul cu meştesug se prinde, vrabia cu mei iar peştele mare cu râma mică.
Cine nu se mulţumeşte nici in car, nici in căruţă, nici in sanie, nici in teleguţă, ştie probabil ca o biată buturugă poate răsturna ditamai carul iar corabia cu doi cârmaci se scufundă întotdeauna.
Proverbul care încearcă sa ne înveţe sa fim cinstiţi ne spune ca cine fură azi un ou, maine va fura un bou, dar nu ne anunţă ce se întâmplă poimâine şi nici dacă furtul de bovine e condiţionat de golirea cuibarului.
Bunica imi spunea ca cine fură azi un ac mâine fură un gânsac.
Asa că, în loc de ac de cojoc, mai bine sărac, dar cinstit, câtă vreme ţi se face deseori cinste cu câte ceva.
Bate şi ţi se va deschide, cere şi ţi se vada, caută şi vei afla, dar nu uita – daca prietenul tau e miere, tu nu umbla să îl mănânci tot.
Până la urmă, prost să fii, noroc să ai, cu condiţia să fii înzestrat şi cu tupeu, iar speranţa moare ultima – vorbă bună, dar… cui îi foloseşte s-o ştie?
Mai la modă e cea « cu Dumnezeu înainte! ».
Insă, în momentul în care cuţitul ne ajunge la os şi ne găsim destul de jos ca sa preţuim bobul de grâu şi leul numărat cu grijă, atunci, in încercarea de a ne învăţa copiii că totul are un preţ, vom scoate la iveală toate poveţele bunilor şi străbunilor nostri, adică mintea românului cea de pe urmă.
Audio: Mi-e dragă România pentru proverbele şi vorbele din bătrâni.