Mi-e dragă România pentru Mihai Eminescu

Datorită lui am văzut dulcea Românie ca pe o ţară de glorii, o ţară de dor, tânără mireasă, mamă cu amor.

Graţie lui am crezut în vis de vitejie, fală şi mândrie şi-am sperat că putem trăi în frăţie, ca a nopţii stele, ca a zilei zori.

Eminescu ne este însă cel mai drag pentru poezia lui de dragoste.

Asta pentru că Luceafărul a aprins o candelă eternă a iubirii pe pământ.

Pentru că arareori am trecut pe lângă nişte plopi fără soţ sau pe sub un bătrân salcam fără să ne gândim la versurile lui fără seamăn.

Şi fiindcă... ni s-a întamplat şi nouă să aşteptăm o şoaptă de răspuns privind prea des la o fereastră care strălucea, cu teama că totul atârna de-un cuvant şoptit pe jumătate.

Năzuinţele lui poetice de amor ne-au umplut şi nouă fruntea de ganduri şi pieptul de dor. Ne-au dat putere de înţelegere când iubirile noastre n-au fost impărtăsite şi ne-au ajutat sa înfruntăm lumea când dragostea noastră nu a fost înţeleasă.

Unde eşti tu poezie, cu Eminescul tău cu tot ?

Astăzi dacă ne-am întoarce, poate că am recunoaşte faptul că datorită lui Eminescu am spus mai des «te iubesc» şi «o, rămâi, rămâi la mine».