Mi-e dragă România pentru Cetatea Ciceului
Aşezată pe dealul Ciceul Spânzului de lângă Ciceu Mihăiesti, cetatea a fost construită cu ziduri masive din piatră vulcanică, având drept scop apărarea împotriva năvălirii tătarilor.
Articol de Dan Creța, 16 Ianuarie 2013, 13:16
Mi-e dragă România pentru Cetatea Ciceului din judeţul Bistriţa-Năsăud, cunoscută şi sub numele de Cetatea lui Petru Rareş.
Aşezată pe dealul Ciceul Spânzului de lângă Ciceu Mihăiesti, cetatea a fost construită cu ziduri masive din piatră vulcanică, având drept scop apărarea împotriva năvălirii tătarilor.
Din falnica cetate de altădată au mai rămas doar dărâmături cenuşii, un zid de aproape 8 metri înălţime, fundaţiile a doi pereţi şi un obelisc pe care este gravat bourul de pe stema Moldovei.
Construcţia din secolul al XIII-lea a fost dăruită de Matei Corvin lui Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, iar după moartea acestuia ajunge în stăpanirea lui Petru Rareş.
Datorită sistemului de apărare, în mare parte natural, dar şi a configuraţiei geografice a zonei, cetatea Ciceului era considerată o fortificaţie imposibil de cucerit.
Însă după o rezistenţă de trei veacuri, în 1544, cetatea este dărâmată din ordinul reginei Isabela a Ungariei pentru a nu mai ajunge sub stăpânirea moldovenilor.
În prezent, pe o rază de mai bine de un kilometru de jur împrejurul cetăţii se văd împrăştiaţi şi acoperiţi cu muşchi bolovanii care au alcătuit odinioară zidurile de apărare.
Îmi amintesc cum, printre acesti bolovani uriaşi, în vacanţele copilăriei, scoteam la păscut bivoliţele mătuşii mele din Ciceu, dar cu atenţie mare, să nu care cumva să calc pe vreuna dintre viperele care se lăfăie la soare în fiecare vară printre ruinele cetăţii lui Petru Rareş.
Audio: Mi-e dragă România pentru Cetatea Ciceului