Apel matinal: Octavian Udrişte, preşedintele onorific al Clubului Feroviar

AUDIO: "Apel matinal" - Invitat: Octavian Udrişte, preşedintele onorific al Clubului Feroviar.

Considerate odată obiectiv strategic de importanță națională în România, căile ferate parcă sunt astăzi Cenușăreasa din transporturi. România se plasează pe locul 26 din 28 de țări ale Uniunii Europene în ceea ce privește infrastructura feroviară. 26 din 28, asta doar pentru că ultimele două țări din clasament, Cipru și Malta, nu au deloc căi ferate - după cum afirma la Expoziția feroviară InfraTrans, desfășurată în aceste zile, Octavian Udriște, președintele onorific al Clubului Feroviar și invitatul "Apelului Matinal" de astăzi.
Bună dimineața!
Octavian Udrişte: Bună dimineața și vă mulțumesc pentru invitație!
Realizator: Dacă am face o analiză completă a situației de la căile ferate, de unde ar putea să înceapă ea și, evident, la ce să ne raportăm?
Octavian Udrişte: Păi să ne raportăm la ce am fost: am fost în regiune o ţară importantă ca mărime și cu o rețea feroviară competitivă, aliniată la nivelul de atunci al UE. De 30 de ani de zile o neglijăm cu premeditare sau cu inconștiență, zic eu. Acest sistem de transport strategic, cum bine spuneaţi, indispensabil unei țări de mărimea României și mai ales membră a UE de peste zece ani, a fost neglijat. De ce? Ce înseamnă neglijat: nu investiții, nu mentenanță și, ca urmare, viteza de transport, viteza maximă admisă de circulație a scăzut, mai ales la călători, unde durata de parcurs este un parametru de calitate, a făcut-o să nu mai fie atractivă. Cine se grăbește - exagerez eu - o ia pe jos, cu alte cuvinte.
Realizator: Apropo de viteza de mers, trenurile românești par într-adevăr să fi rămas în secolul trecut - e adevărat, nu pe toate rutele. Pe București - Constanța, de exemplu, se circulă foarte-foarte bine. Tot din cauza infrastructurii?
Octavian Udrişte: Da, tot din cauza infrastructurii, asta vă spuneam. Fiind neglijată mentenanța, deci întreținerea... Anual, în ultimii 10-15 ani, s-au reparat între 0 şi 20 km pe an, iar kilometrii scadenţi au crescut, s-au acumulat și sunt peste 9.000 km care așteaptă să li se facă reparaţii capitale, sau măcar o mentenanță ca să-i sporim viteza.
Spuneaţi de București - Constanța; aşa este, viteza maximă acolo e 160, dar putea fi 200. Nu se mai construiește nicăieri la 160, decât unde nu e trafic... În toată Europa, sub 200 nu mai construiește nimeni - Austria, Ungaria şi chiar Germania. Au şi linii de 300, nu mai spun... Dacă mergem în Japonia și în China, e altă lume.
Realizator: Da, acolo trenurile zboară, într-adevăr. Dar aveți idee, în ultimii ani s-au mai electrificat, de exemplu, linii?
Octavian Udrişte: Niciun kilometru, în România! Şi ca să vă dau un exemplu: între Londra și Istanbul sunt peste 3.500 de km; toată rețeaua electrificată.
Singura gaură neagră, dacă îmi este expresia, este între Rădulești-Videle şi Giurgiu-frontieră - 58 km. Noi nu ne-am catadicsit să electrificăm, și toți operatorii reclamă: "Oameni buni, stăm cu locomotive Diesel acolo, așteptăm să vină trenul - cheltuială suplimentară, poluare, timp pierdut..." 58 de kilometri n-am fost în stare să electrificăm...
Realizator: Ei, uneori - acum, glumind amar - e bine să te mai întorci în timp; asta și pentru călătorii străini obișnuiți cu viteza. Dar apropo de Gara de Nord, de exemplu, principalul punct de intrare în Capitală: Gara de Nord, care pare și ea uitată.
Octavian Udrişte: Da, din păcate... Şi este pe Coridorul 4, nu ştiu de ce n-am modernizat-o... Dar eu sper totuși, că... Au început să apară semne că ne uităm şi spre calea ferată. Văd şi la Gara de Nord: s-au schimbat acum două săptămâni schimbătoarele de cale, nu mai intrăm cu 5-10 km/h în gară, putem să ieşim cu 30-40. Deci au început să facă ceva.
Realizator: Da, mai ales că s-au modernizat și multe gări, numai că nu mai vin trenurile pe acolo! Se întâmplă; sunt exemple pe care le-am avut și noi la "Matinal".
Octavian Udrişte: Da, așa este! Așa este... Ce să vă spun? Cred că a fost greşit orientată activitatea acestei căi ferate, și cu fluctuaţia mare de personal, cadre de conducere... Că nu pot să-și facă o strategie şi îi schimbă.
Realizator: Apropo de gratuitățile oferită de CFR - nu știu dacă e o discuție veșnică; ea poate fi tranșată -, mă gândesc, totuşi, sunt utile pentru o companie care și așa duce lipsă de bani?
Octavian Udrişte: Păi se pare că e compensată această gratuitate, din câte știu eu. În măsura în care statul are resurse ca să compenseze această cheltuială...
Realizator: Ok, statul le compensează, numai că poate ar fi mai bine ca statul să aloce bani pentru ceea ce ne spuneați mai devreme - pentru infrastructură, pentru modernizare...
Octavian Udrişte: Asa este. E o decizie politică aici; aici politicul s-a amestecat, că în niciun caz n-a fost inițiativa feroviarilor; așa mi se pare mie. Iar asta n-ar fi nimic! Hai să zicem că facem gesturi pentru elevi și studenți; jos pălăria, salutăm acest gest, dar n-avem trenuri în care să-i urcăm! Călătorii se plâng că nu mai găsesc locuri; studenţii îşi rezervă locurile și când te duci la casa de bilete nu mai sunt locuri, pentru că trenul are două vagoane.
Realizator: Şi mai este o ciudățenie: de ce, de regulă, trenurile private circulă mai bine decât cele ale CFR-ului, la ore exacte?
Octavian Udrişte: Pentru că poate e mai multă seriozitate şi mai mult... Îşi cunosc interesul. Ce să mai zic...? E o chestie de cultură. Şi se pare că cei mai buni oameni ne părăsesc, /părăsesc/ instituția statului, şi se duc dincolo, poate or fi mai bine plătiţi... Nu știu exact. Dar e un semn de întrebare.
Realizator: Pentru modernizarea celor 9.000 de km - asta, ca ultimă întrebare - cam ce sumă credeți că ar trebui alocată? Pentru că nu realizez... E vorba de câteva miliarde, cred, nu?
Octavian Udrişte: Da... Nici eu nu-mi dau seama, dar... Da, bineînţeles. Miliarde de lei avem nevoie, şi alocaţiile sunt... Au fost ani cu zero alocaţii pentru mentenanţă; zero alocaţii! Şi sunt mult mai multe lucruri de spus...
M-aţi provocat acum, apropo... Că eu sunt un feroviar de-ăsta cu suflet, sentimental, ca sunt a treia generație... Toată viața mi-am petrecut-o în calea ferată, deci pe şină, și în metrou, în ultimii 20 /de ani/. Dar uitați-vă, București - Giurgiu, prima cale ferată a României. Pe 31 octombrie se împlinesc 150 de ani de la darea ei în exploatare. Ce sărbătoare? E închisă de 14 ani... Gara Filaret: în loc s-o transformăm într-un muzeu al căilor ferate, o clădire monument de arhitectură, de patrimoniu e vândută, neîntreţinută... E o bătaie de joc așa de..., cumulată în ăşti 30 de ani, de îţi vine să urli - scuzaţi-mi expresia.
Realizator: Da. Până la urmă, eu rămân un optimist. Sper ca lumea să se uite spre calea ferată - gândindu-mă aici aici nu neapărat la călători, ci și la guvernanți.
Acum, așa, ca de final, am o întrebare, dacă tot sunteți ceferist de-atâtea generații; țineți cu Rapidul, la fotbal?
Octavian Udrişte: Da, bineînțeles!
Realizator: Bucuros de promovarea în liga secundă, nu?
Octavian Udrişte: Da, bineînţeles!
Realizator: Vă mulțumesc pentru prezența la "Apelul matinal"!
Octavian Udrişte: Cu multă plăcere!