Sfinţii Petru şi Pavel

Petru şi Pavel sunt Apostolii cei mai cunoscuţi şi mai cinstiţi în creştinism pentru că în urma misiunii lor creştinismul a fost cunoscut din Ierusalim până la Roma.

Sunt două personaje diferite, pe care le uneşte însă naţionalitatea iudaică şi credinţa creştină.

Petru era un om simplu, pescar, cu o înţelepciune a vieţii trăită în ascultare de Dumnezeu.

Pavel era un cărturar, şcolit pentru a deveni rabin, cunoştea teologie şi era foarte zelos în păstrarea credinţei iudaice curate.

Am putea spune că Petru şi Pavel reprezintă imaginea a ceea ce sunt astăzi în biserică ţăranul şi intelectualul.

Pe amândoi i-a cheamat Iisus Hristos la a fi ucenicii săi. Cu Petru a fost mai simplu. L-a cheamat să fie pescar de oameni, şi el a răspuns promt, lăsând toate ale lui şi urmându-l pe Iisus.

Cu intelectualul Pavel a fost mai complicat. Hristos a trebuit să facă o minune pe drumul Damascului. Pavel s-a convertit şi a devenit al 13 lea apostol, poate cel mai eficient dintre toţi.

Sfântul Petru, pescarul evreu din Galilea, după ce a devenit apostolul lui Iisus, a răspândit creştinismul în Palestina şi la Roma. Conform tradiţiei creştine, Petru a fost primul episcop al Romei.

Rabinul Pavel a întemeiat multe biserici în Asia Mică şi Grecia de astăzi. Cei doi apostoli au scris noilor comunităţi creştine mai multe epistole, păstrate în Noul Testament, care sunt primele scrieri teologice ale creştinismului.

Petru şi Pavel au murit ca martiri la Roma, în timpul persecuţiei împăratului Nero în anii 67-68, Petru răstignit pe o cruce cu capul în jos, Pavel decapitat.

Biserica creştină îi sărbătoreşte în aceeaşi zi din anul 258, de când moaştele lor au fost transferate la 29 iunie la locul numit ad catacumbas (la catacombe), de pe via Appia din Roma.

În prezent rămăşiţele celor doi apostoli se găsesc tot la Roma: ale Sfântului Petru în Basilica San Pietro din Vatican, ale Sfântului Pavel în Basilica San Paolo Fuori le Mura (din afara zidurilor cetăţii).