Sfântul Antonie cel Mare

Creştinii îl sărbătoresc la 17 ianuarie pe întemeietorul vieţii călugăreşti.

Articol de Remus Rădulescu, 16 Ianuarie 2010, 20:37

Sfântul Antonie a fost un egiptean care s-a retras din viaţa zgomotoasă şi comună a vremii sale (secolul al III-lea) în deşert.

În istoria creştinismului, el este primul om cunoscut cu numele care face acest gest de părăsire a lumii pentru a se dedica tot timpul relaţiei cu Dumnezeu. Este ceea ce apoi avea să se cheme monahism.

Gestul tânărului Antonie a impresionat pe mulţi contemporani, mai ales că el a părăsit o viaţă îndestulată, pentru a se retrage în sărăcia şi austeritatea pustiului.

Antonie se trăgea dintr-o familie bogată. Când a auzit însă cuvintele din Evanghelie "De voieşti să fii desăvârşit, mergi, vinde avuţiile tale şi, venind, urmează Mie" (Matei 19, 21), le-a luat în mod personal şi a făcut întocmai.

Mulţi l-au urmat şi aşa s-a creat o comunitate de pustici în deşerturile Nitria şi Sketis. După mai bine de 20 de ani s-a aşezat pe Muntele Qolzum, nu departe de malul Mării Roşii, unde se găseşte astăzi mănăstirea care-i poartă numele. Aici Sfântul Antoniea trăit până la moartea sa întâmplată la 17 ianuarie 356.

Sfântul Antonie se bucură de o cinstire deosebită în rândul călugărilor dar şi al credincioşilor mireni. În Bucureşti există două icoane ale Sfântului Antonie considerate făcătoare de minuni: una la biserica Sf. Anton Curtea Veche şi alta, datând din secolul al XVI-lea, la biserica Sf. Gheorghe Vechi.