Botezul Domnului

După 30 de ani de viaţă în anonimat, Iisus Hristos şi-a început misiunea pe malul râului Iordan, acolo unde Sfântul Ioan îi boteza pe cei care se pocăiau de păcate.

Iisus a coborât şi El printre păcătoşi în apă, pentru a primi botezul ca om, şi a sfinţit apele cu prezenţa Sa dumnezeiască.

Totodată s-au arătat celelalte persoane ale Sfintei Treimi pentru a fi confirmată identitatea lui Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu făcut om.

S-a auzit un glas care spunea: „Acesta este Fiul Meu iubit întru care am binevoit.” S-au deschis cerurile şi Duhul Sfânt s-a pogorât peste Iisus în chip de porumbel.

Momentul este relatat de evangheliştii Marcu, Luca şi Ioan şi reprezintă arătarea Sfintei Treimi care confirmă că cel care se boteza atunci era Fiul lui Dumnezeu făcut om.

În vechime sărbătoarea tocmai aşa se numea: Arătarea lui Dumnezeu : Epifania. Acest nume este încă păstrat în Biserica Romano catolică.

După Liturghia sărbătorii, credincioşii participă la o slujbă specială numită Sfinţirea Apei celei Mari. Ea are loc în faţa bisericii sau pe malul vreunei ape, şi constă în invocarea Duhului Sfânt să se pogoare pentru a sfinţi apa.

Credincioşii duc cu ei acasă agheasmă sau apă sfinţită pentru a o bea pe nemâncate zilele ce urmează şi pentru a primi din puterea sfinţitoare a lui Dumnezeu.

Am putea spune că de Bobotează lumea e martora unei minuni. Apa care se sfinţeşte astăzi îşi păstrează proprietăţile neschimbate pentru mulţi ani.

În mod obişnuit apa stătută nu mai e bună de băut, agheasma însă nu-şi pierde prospeţimea.

Acest fenomen nu are o explicaţie ştiinţifică, dar credincioşii ştiu că, în urma sfinţirii, apa primeşte ceva care o face să nu se strice.

Teologia creştină spune că harul lui Dumnezeu este acea putere de dincolo de lume care este prezentăîn lume tot timpul, dar de Bobotează se manifestă mai evident.