Ajunul Bobotezei
Credincioşii se pregătesc de sărbătoarea Botezului Domnului prin post aspru
Articol de Remus Rădulescu, 05 Ianuarie 2010, 08:07
Ajunul Bobotezei – o zi care vine în contrast, cu momentele de sărbătoare pe care le-am trăit de la Crăciun până acum.
A fost o perioadă sub semnul unei eliberări, al unei dezlănţuiri. Am dat frâu, stomacului să se înfrupte din bucate, am petrecut la trecerea dintr-un an într-altul. Am sărbătorit, într-un cuvânt.
Ce facem în ajun de Bobotează? Biserica îndeamnă la post, chiar la post negru pentru cine poate. Asta înseamnă că s-a terminat cu sărbătoarea? Nicidecum.
Ajunul Bobotezei, tocmai acest lucru ni-l spune, că sărbătoarea este şi altceva decât a mânca, a bea şi a petrece. La 5 ianuarie este sărbătoarea înfrânării, şi e rânduită aşa pentru că suntem în ajunul unei sărbători unde protagonist este un mare ascet şi maestru al înfrânării – Sfântul Ioan Botezătorul.
De Bobotează creştinii îşi amintesc momentul când Ioan l-a botezat pe Iisus în Iordan. În ajun, în prim plan este chemarea lui Ioan Botezătorul făcută celor care voiau să-şi schimbe viaţa: „Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor” (Matei 3,2). Aşa îi chema el la Iordan pe oamenii timpului lui, iar mesajul său e luat în serios şi astăzi de mulţi credincioşi.
Pocăinţa este atitudinea care te pune faţă în faţă cu tine însuţi. Te vezi aşa cum eşti, rău, egoist, orgolios, şi hotărăşti să fii altfel, mai bun.
În fond toţi vrem să fim mai buni. Nu reuşim, însă, toţi. Biserica oferă, de aceea, un ajutor – postul. Înfrânarea presupusă de post, de la mâncarea de dulce, dar şi de la gândul invidiei, al judecăţii celuilalt, e un exerciţiu cu propria voinţă care ne face mai buni. Şi nu-i aceasta o sărbătoare?
În această zi credincioşii îl primesc în casele lor pe preot, care vine să-i binecuvinteze prin stropirea cu apă sfinţită - aghiasmă.