Vindecarea – cereţi şi vi se va da

Am vorbit de atâtea ori despre puterea de a vindeca a ierburilor, a mirodeniilor, a verdeţurilor şi a legumelor.

Putere dată lor de Dumnezeu împreună cu miresme şi gusturi... dumnezeieşti.

N-am spus, însă, niciodată, ce este, cu adevărat, vindecarea.

În vechea Romă exista un personaj enigmatic numit vindex.

Era un apărător, un chezaş în faţa legii, un protector, un eliberator şi un salvator, cineva însărcinat să revendice drepturile umane în numele altcuiva pe cale să le piardă.

Din vindex provine: vindico, vindicare, a cere, a revendica, a elibera, a scăpa pe cineva de ceva, care a dat în româneşte a vindeca şi vindecare; precum şi cuvintele vindicatus, eliberat, şi vindicator, eliberator, devenite la noi vindecat şi vindecător.

Aşadar strămoşii noştri au considerat că vindecarea este, mai presus de orice, o eliberare de boală.

Uimitor este faptul că româna este singura limbă neolatină în care vindicare, vindicatus şi vindicator au căpătat sensul de a vindeca, vindecat şi vindecător, sens pe care ele nu le aveau în latină ... şi care nu s-au dezvoltat în nicio altă limbă născută din latină.

Prin urmare, dacă vreţi să vă vindecaţi, folosiţi cu toată încrederea putera tămăduitoare a plantelor, dar, mai înainte cereţi-I lui Dumnezeu să vă elibereze de boală. E sigur că o va face.

Cereţi-I dreptul natural de a fi sănătoşi. Vi-l va da.

Şi sigur v-aţi dat seama că, odată ce românii s-au născut creştini, pentru noi acest Vindex, devenit în latina clasică Vindicator, nu este altul decât marele Vindecător,

Mijlocitorul şi Mântuitorul, adică eliberatorul şi salvatorul, Iisus Cristos.