Falimentul cuvântului... sănătos

De curând am văzut o ştire care m-a intrigat: şi anume că nici salata nu ar fi... sănătoasă.

Nu că ar avea cine ştie ce pesticide, ci doar pentru că un medic de la o clinică din Cleveland vrea să redefinească nişte cuvinte de bază în dicţionarele oricărei limbi: SĂNĂTOS ŞI HRĂNITOR.

Iar dacă pui problema aşa, înseamnă că ea e mai degrabă de competenţa lingviştilor, care trebuie să schimbe cuvintele din dicţionar pentru a avea nutriţioniştii proprietatea termenilor.

Problema e că ne cam pierdem nu în traducere, ca într-un film celebru, ci în interpretarea anumitor termeni. Că altfel nu-mi explic de ce salata nu e „sănătoasă”, ci „hrănitoare”, după cum susţine Roxanne Sukol, specialist în medicină preventivă, eroina ştirii citate pe descoperă.ro. Şi dacă e hrănitoare nu înseamnă că ne ajută să ne păstrăm o bună stare de sănătate? Ei bine, nu neapărat! Depinde cu ce o combini, iar dacă am mânca numai salată, sigur ne-am îmbolnăvi… Aşa că gata cu inflaţia de alimente „sănătoase”. Cuvântul „sănătos” a dat faliment! Ce să zic, nu intru în amănunte care ţin de domeniul nutriţioniştilor, dar mie mi se pare că din punct de vedere lingvistic aici e un mic abuz, iar cuvântul SĂNĂTOS e confiscat pe post de cuvânt specializat doar pentru uzul nutriţioniştilor. Şi atunci cu ideile sănătoase cum facem? Le transformăm şi pe ele în idei hrănitoare, ca să nu cumva să ne îmbolnăvim de cine ştie ce concepţii greşite? Evident, nu. Să lăsăm cuvântul la locul lui în dicţionar, cu toate sensurile lui şi să încerce nutriţioniştii să explice ei diferenţa.

Cât priveşte însă… SALATA, etimologic, cred că au şi nutriţioniştii puţină dreptate să n-o considere din oficiu sănătoasă, dacă ne gândim că aventura ei în limbile moderne a început de la „sal”, adică de la „sarea” cea interzisă în anumite diete… sănătoase. Şi pentru că era preparată cu sare s-a numit în limba italiană „insalata” şi de acolo s-a răspândit în toată lumea pe post de mâncare sănătoasă.