Jurnal Militar din 28.05.2016

Realizator: Cristian Dumitraşcu - Vă prezint, ca în fiecare sâmbătă dimineaţă, o nouă producţie marca "Ora armatei". Ca de obicei, vor fi subiecte de actualitate militară la început, dar va fi şi un interviu eveniment cu preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici pentru că luni la Bucureşti în Piaţa Presei Libere se va inaugura monumentul în memoria luptătorilor din rezistenţa anticomunistă 1945-1989. Bună dimineaţa, încă o dată. Vor fi subiecte de actualitate, precum vă spuneam. Vom vorbi despre Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, vom vorbi despre Centrul 48 comunicaţii şi informatică, acolo unde se întâmplă lucruri interesante şi despre cercetaşii Brigăzii 15 Mecanizate de la Iaşi, un interviu cu istoricul militar Petre Otu şi, la final, după cum aţi auzit şi la început interviul emisiunii cu domnul Octav Joza. Deocamdată începem foarte repede cu Mădălina Ilinca, se află la celălalt capăt al firului, un fir destul de lung, 3.000 de km până în Afganistan. Bună dimineaţa. Ofiţerul de relaţii publice al nostru de acolo, locotenent colonel Mădălina Ilinca. Bună dimineaţa.

Mădălina Ilinca: Bună dimineaţa, Cristi.

Realizator: Sunt probleme în Afganistan în săptămâna de când nu ne-am auzit aici la "Ora armatei"?

AUDIO:

Mădălina Ilinca: Cristi, nu sunt probleme. Aş putea spune că astăzi este o dimineaţă ca oricare alta aici în baza Aeriană Kandahar unde suntem dislocaţi, militarii Batalionului de Infanterie Protecţia Forţei Călugăreni, ne aflăm deja la jumătatea misiunii iar în cele 3 luni militarii forţelor terestre române au executat sute de patrule, patrule atât cu M-RAP-urile, cât şi cu elicopterele Chinook şi Black Hawk, acestea având ca scop interzicerea libertăţii de mişcare a forţelor insurgente în zonă. Aş putea să spun că în urmă cu doar câteva ore o patrulă s-a întors din zonă, au fost militarii Companiei a II-a Eagles, ei au avut întâlniri cu liderii locali din zonă, întâlniri care sunt foarte importante pentru succesul misiunii, deoarece militarii români au reuşit să câştige încrederea civililor afgani, iar civilii afgani sunt conştienţi că suntem aici pentru a-i ajuta şi a-i sprijini.

Realizator: Sunt multe misiuni în această perioadă şi nu doar în această perioadă, pentru că ai noştri sunt acolo pentru stabilitate şi pentru ordine, sunt misiuni pe care militarii noştri le execută în M-RAP-uri, dar şi cu elicopterul. Cum a fost cea de azi-noapte?

Mădălina Ilinca: Cea de azi-noapte a fost e misiune obişnuită pentru noi, a fost o misiune liniştită, aşa cum îţi spuneam, civilii afgani au încredere în militarii români, ne acordă tot spijinul şi încercăm să-i facem să înţeleagă că suntem aici pentru a-i ajuta. O misiune obişnuită.

Realizator: Dar nu a fost una aeriană?

Mădălina Ilinca: Nu, nu a fost o misiune aeriană, a fost o misiune execută cu M-RA-urile, o misiune debarcată.

Realizator: Care... aşa, pentru că lumea obişnuită de acasă nu ştie neapărat - care este mai riscantă: cea cu M-RAPul sau cea aeriană?

Mădălina Ilinca: Aş putea spune că cea aeriană este riscantă, pentru că în momentul în care faci asaltul din elicopter păşeşti într-o zonă nu foarte cunoscută aşa. Şi mai ales misiunile de noapte sunt mult mai riscante.

Realizator: Da, le dorim succes militarilor noştri care iată sunt la mijlocul misiunii, sunteţi la vremea bilanţului de jumătate de misiune. Vroiam să te întreb la sfârşit cum e vremea?

Mădălina Ilinca: Vremea este destul de caldă, atingem temperaturi de 40 - 45 de grade, dar facem faţă şi ne executăm misiunile, aşa cum am fost instruiţi, cu profesionalism.

Realizator: Aşadar, colegi, aţi auzit: 40-45 de grade în Afganistan. La noi încă lucrurile stau bine. Mulţumesc foarte mult, Mădălina Ilinca. A fost în direct din Baza Militară unde militarii români îşi execută misiunea în Afganistan, locotenent colonelul Mădălina Ilinca. Trecem la subiectele de actualitate militară internă. Oficul Naţional pentru Cultul Eroilor organizează Ziua porţilor dechise, astăzi începând cu ora 10:00 mai aveţi timp să ajungeţi dacă sunteţi în Bucureşti, la sediul său, Castelul Ţepeş din Parcul Carol I din Bucureşti. Ediţia de anul acesta este una cu atât mai importantă cu cât se împlinesc 100 de ani de la intrarea României în primul război mondial şi 110 ani de când a fost construit Castelul Ţepeş. Cu amânunte, consilierul în cadrul Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor, Mioara Balosin.

Mioara Balosin: Cu acest prilej, echipa ONCE a pregătit o serie de activităţi ce se vor desfăşura în curtea castelului care credem noi că sunt atractive pentru publicul participant. Vom face împreună, prin poezie şi muzică, o incursiune în domeniul Cultul Eroilor, muzica reprezentativă a Ministerului Apărării Naţionale va susţine un concert de famfară. Printre invitaţii noştri se numără şi elevii de la Liceul de Muzică Dinu Lipatti din Bucureşti şi de la Liceul Ion Barbu care vor interpreta mai multe piese din repertoriul clasic naţional şi internaţional. Pe tot parcursul evenimentului se va desfăşura un atelier de pictură cu participarea elevilor de la Liceul de Artă Nicolae Tonitza din Bucureşti. Noi am intitulat acest moment "Castelul Ţepeş văzut prin ochi de copii", având în vedere că ne aflăm în preajma zilei copilului.

Realizator: Aşadar, mai aveţi timp să ajungeţi în Parcul Carol I, acolo unde veţi avea lucruri interesante de văzut până în ora 14:00. Următorul subiect pe care îl avem pe agenda actualităţii militare este următorul: la Centrul 48 Comunicaţii şi Informatică strategice din Bucureşti peste 1000 de militari din 30 de unităţi şi structuri ale Alianţei Nord Atlantice participă săptămâna aceasta la exerciţiul NATO de comunicaţii şi informatică "Steadfast Cobalt 2016". Din Direcţia de Comunicaţii şi Informatică a Statului Major General, colonelul Mihai Burlacu a transmis.

Mihai Burlacu: Sunt evaluate capacitatea noastră de a participa la o reţea de misiune pe baza principiilor FMN, Federated Mission Networking, un concept nou care permite comandamentelor şi forţelor naţionale să fie pregătite într-un timp foarte scurt pentru a participa la o reţea de misiune în acest context pentru forţa de răspuns NATO.

Realizator: Următorul subiect ne duce în Moldova. Cercetaşii Brigăzii 15 Mecanizate au desfăşurat timp de două săptămâni o tabără de instrucţie într-unul dintre poligoanele din zona limitrofă Iaşiului, prilej cu care au putut exersa întreaga gamă de acţiuni specifice acestei specialităţi militare, a transmis colegul nostru de la Iaşi Adrian Gâtman.

Reporter: Instrucţia cercetaşului se face şi se verifică cel mai bine în afara cazărmii, în locuri din care poate aduce informaţii utile luării deciziilor pe timpul acţiunilor militare. Două săptămâni, zi şi noapte, au petrecut cercetaşii Brigăzii 15 Mecanizate într-o tabără de instruire în cadrul căreia au putut exersa întreaga gamă de acţiuni specifice acestei specialităţi militare.

maior Cătălin Bretean: Sunt comandantul taberei de instrucţie. Am desfăşurat cu stucturile de cercetare ale brigăzii tabără de instrucţie la apă. Am realizat treceri în cadrul tactic cu militarii cercetaşi ai Brigăzii 15 Mecanizate şi ai batalioanelor subordonate. Am realizat mijloace improvizate de către militari pentru trecerea cursurilor de apă şi, nu în ultimul rând, am desfăşurat şi alte activităţi specifice militarilor cercetaşi.

Reporter: Pe militarii din compania Cercetare a Brigăzii 15 Mecanizate i-am găsit instruindu-se la cursul de apă.

sergent major Nicolae Ţaga: Sunt comandant de grupă. În cadrul exerciţiului de astăzi am avut traversarea unui curs de apă şi cercetarea acestuia. Misiunea a decurs foarte bine. Colegii au cooperat, şi-au îndeplinit atribuţiile în cadrul grupei - obiective îndeplinite astăzi.
caporal Vlad Gaciu: Astăzi am făcut traversarea unui curs de apă în exerciţiu tactic, debarcări şi îmbarcări. Exerciţiul a decurs foarte bine, fără incidente.

caporal Adrian Grigoraş: În cadrul taberei am executat trecerea unui curs de apă cu mijloace improvizate. Am făcut un marş în care am executat un post de observare, a plouat aproape pe tot timpul marşului. A fost foarte rece. Aceste tabere de instrucţie sunt în general foarte utile pentru că ajungem să ne desăvârşim calităţile de luptători.

Reporter: În perioada taberei a avut loc şi exerciţiul denumit "Senzorul 16" la care au participat structurile de cercetare din Divizia 4 Infanterie.

Realizator: Nu poate să fie decât bine să mai aflăm despre militarii care se instruiesc şi aici, în ţară. Săptămâna aceasta, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară a organizat la Cercul Militar Naţional o Masă Rotundă, numită "Românii şi bătălia de la Verdun". Chiar şi Muzeul Militar Naţional a organizat o expoziţie cu aceeaşi tematică acolo, la Casa Armatei, în centrul Bucureştiului. Să-l ascultăm pe istoricul militar, directorul adjunct al ISPAIM, profesorul universitar colonel în rezervă Petre Otu:

Petre Otu: După opinia mea, a fost o sesiune foarte reuşită, care a evidenţiat conexiunile adânci existente între bătălia de la Verdun şi intrarea României în război, întrucât presiunea enormă pe care armata germană o exercita asupra armatei franceze, începând din februarie 1916 până la 18 decembrie 1916, a contribuit la redesenarea poziţiei Franţei faţă de România. E a preluat iniţiativa tratativelor cu România, a exercitat presiuni asupra celorlalţi aliaţi ai Antantei, şi, astfel, României i s-au recunoscut justele sale revendicări teritoriale. De asemenea, s-a accentuat şi pregătirea armatei române, astfel că între declanşarea bătăliei de la Verdun şi desfăşurarea ei pe parcursul a aproape 10 luni de zile şi intrarea României în război este o relaţie directă. Aş vrea să mai precizez că aceste manifestări sub genericul "Românii şi bătălia de la Verdun" fac parte din planul naţional de aniversare a centenarului primului război mondial adoptat de guvernul României printr-o hotărâre specială, la 30 decembrie 2015, şi, de asemenea, Institutul pentru Studii Politice de Apărare şi Istorie Militară a realizat şi un site - verdun.mapn.ro - în care sunt înscrise mărturiile româneşti din epocă şi ulterioare referitor la cea mai amplă confruntare din primul război mondial.

Realizator: În fine, a venit şi momentul pe care îl veţi asculta pe invitatul emisiunii, este vorba despre preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, domnul Octav Joza, care nu ratează nicio ocazie să îi invoce pe militarii armatei regale încarceraţi în închisorile comuniste, unii dintre ei martiri, care nu au mai ieşit în viaţă de la Sighet, de la Aiud, ori Jilava sau Periprava. Luni, 30 mai, la ora 17:00, va fi inaugurat "Monumentul Aripi", închinat rezistenţei anticomuniste. Este realizat de sculptorul Mihai Buculei, "Monumentul Aripi" este un proiect iniţiat tocmai în 1997 de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România şi sprijinit de preşedintele Emil Constantinescu. Susţinut financiar de Ministerul Culturii până în 2007, proiectul a fost preluat de Primăria Generală a Municipiului Bucureşti şi finalizat la începutul acestui an. În Piaţa Presei Libere, în locul statuii lui Lenin acolo este construit monumentul, luni se va dezveli şi o placă în memoria luptătorilor din rezistenţa anticomunistă, între1945 şi 1989. Va fi organizat un moment religios ecumenic, susţinut de reprezentanţi ai Bisericii Ortodoxe Române şi ai cultelor religioase ai caror credincioşi au murit sau au suferit în temniţele, lagărele şi spaţiile de deportare comuniste. De aceea l-am invitat pe domnul Octav Joza să ne vorbească în această dimineaţă la "Ora Armatei", îl ascultăm.

Octav Bjoza: O parte din militarii Armatei Regale Române aşa le plăcea să li se spună, subliniau treaba asta "Am fost ofiţer al Armatei Regale a României". Când s-au întors au sesizat pericolul comunist pentru că au trecut pe acolo şi au văzut în ce mizerie trăiau ruşii, ucrainenii care erau toţi sub talpa lor. Nu au acceptat ocupaţia. Cu armamentul şi muniţia din dotare au luat drumul munţilor şi nu s-au dus la unităţile lor ca să le predea şi au organizat grupuri de rezistenţă. Aşa, fără efort, nu pot să nu îmi amintesc grupul maiorului Dabija, care acţiona în sudul Apusenilor, Poiana Ruscă, pe acolo. Au fost prinşi, desigur, prin trădare, şi condamnaţi la moarte şi executaţi. Au fost şapte executaţi în pădurea din Dumbrava Sibiului, în zorii zilei de 29 octombrie 1949. Din vara lui '48, luase fiinţă Securitatea Poporului, care la început erau majoritatea nişte imbecili, conduşi de câte o minte luminată şi, bineînţeles, de către un consilier sovietic. În toate domeniile de activitate erau prezenţi consilieri sovietici: Sovrom Lemn, Sovrom Petrol, Sovrom Tractor. Toate erau Sovrom.

Reporter: Dvs aţi fost arestat în urma mişcărilor...

Octav Bjoza: Din Ungaria...

Realizator: Din Ungaria. Aş vrea să evocaţi dacă, sigur, vă amintiţi, prima întâlnire cu un militar al Armatei Regale încarcerat.

Octav Joza: Primul pe care l-am întâlnit fusese cred că sergent, primul militar. Nenea Onea Teodor din Ploieşti, care plecase de acasă prin toamna lui 1936, fusese încorporat sau cum se spune, aşa, şi, nu ştiu, a făcut la o armă unde se făcea doi ani şi jumătate, trei ani. Şi nenea Onea, fiind lăcătuş mecanic în viaţa civilă, l-au dat ca armurier în armată şi se specializase pe front, schimba ţevile pistoalelor mitralieră şi mitralierelor care, după un număr de focuri, aveam să aflu şi eu în închisoare, se decalibrau şi trebuiau schimbate. Nenea Onea Teodor avea să se întoarcă acasă după mult mai mult de 20 de ani. El mergea în spatele frontului şi îmi povestea "Am cărat sute de kilometri, dacă nu mii, ZB-uri, domnule Octavian, avea 7,5 kg domnule Octavian, plus muniţia, plus raniţa militară, foaie de cort, pătura, apă, hrană". Le dădea raţia pe o săptămână că acţionau în zone unde aveau de-a face cu partizani, putau fi încercuiţi, izolaţi, trebuiau sa aibă asupra lor şi alimentele pentru o perioadă de câteva zile. Şi nenea Onea a căzut prizonier şi la un moment dat ruşii, în urma unor tratate internaţionale, schimburi de prizonieri şi alte treburi, s-au aflat în situaţia ca ruşii să-i ierte pe la anii '52-'53 şi le-au dat drumul să plece acasă şi eram într-un tren personal, cu vagoane de persoane, nu la bou-vagon, cum de regulă erau duşi toţi. Nu mai puteam de bucurie, ne frecam palmele şi spuneam "Doamne, de-abia aştept să treacă trenul de la Ungheniul din Basarabia la Ungheniul de pe pământul românesc, să sărim toţi din vagoane, să îngenunchem şi să sărutăm pământul patriei. 'Şi au făcut-o, nene Onea?' 'Nu, domnule Octavian, că în zona neutră dintre frontiere s-a urcat securitatea, câte doi ofiţeri de securitate la capetele vagonului, toţi pe burtă, toată lumea pe burtă, nimeni nu mişcă, nimeni la geam, nimeni cutare şi ne-am pomenit duşi la penitenciarul din Cluj, unde am fost judecaţi de tribunale militare şi am mai primit fiecare câte un supliment de 12 ani şi jumătate de temniţă'. Iar eu îl întâlneam pe nenea Onea prin anii '60, el deja mai făcea de vreo 7-8 ani închisori în România, deşi ruşii îl iertaseră. Cât de ticăloşi am putut să fim! Patria să te trimită să o reîntregeşti, să mori pentru ea, la nevoie şi apoi patria nerecunoscătoare să te azvârle în temniţă şi să te umilească, să te ucidă prin înfometare, prin torturi, prin munci silnice, prin lipsire de minime condiţii de igienă şi asistenţă medicală. Este incredibil, dar s-a întâmplat undeva în Europa, mai precis în România.

Realizator: Care a fost condamnarea dvs. după...?

Octav Bjoza: 15 ani, muncă silnică, era o condamnare rezonabilă, aşa, având în vedere că nu am apucat să fac mai nimic. 15 ani, pe unde mă învârteam eu aşa, era o pedeapsă relativ mică.

Realizator: Din care aţi executat?

Octav Bjoza: Patru, în 14 securităţi, închisori şi lagăre.

Realizator: Aţi împlinit vârsta extraordinară de 20 de ani în temniţă. Dintr-un punct de vedere, 2016 este mai bun. S-a inaugurat recent şi "Monumentul Haiducii Muscelului". Iată că vine în sfârşit "Monumentul Aripi".

Octav Bjoza: Păcat că s-a făcut cu atâta întârziere. Păcat! Au murit 95% dintre ai mei, care ar fi vrut să pună o floricică, dacă nu coroană la poalele acestui monument. Dar nu există nici cel mai mic interes în a ne face cunoscuţi, că cele mai odioase crime din lumea comunistă europeană s-au petrecut în România atât ca număr, cât şi ca bestialitate. Fără egal! Niciunde nu s-au petrecut asemenea orori, niciodată nu voi accepta că rezistenţa anticomunistă să fie fărâmiţată pe criterii politice, etnice sau de culte, pentru că acolo, în faţă morţii am fost un întreg, un tot unitar, altminteri rămânem fără istorie iarăşi, cum s-au mai aşezat la masă să ne scrie istoria prin '47-'48 şi au şi făcut-o şi pe aceea am învăţat-o eu, dar aveam să aflu în temniţă că cu totul alta era situaţia.

Realizator: V-aş ruga să invitaţi dvs. pe toţi oamenii care sunt apropiaţi sufleteşte de mişcarea anticomunistă, de oamenii care au luptat împotriva acestui regim, să vină luni.

Octav Bjoza: Sigur. Invit pe toţi doritorii care să fie alături de noi, că nu pot să mă întorc. Unora li s-a părut că este prea scump, că este prea mare, că este prea nu ştiu cum. Domnilor, acest monument, cine îl va primi, în spatele lui este o movilă imensă de pământ, este mormântul tuturor mormintelor necunoscute nouă nici până în ziua de astăzi. Asta semnifică, din care ies în consolă şi se înalţă spre cer trei aripi, Sfânta Treime, prin care poate şi sufletele noastre se duc undeva sus, unde ar trebui să le fie locul. Sigur că monumentul ar trebui să nu fie doar al nostru. El în primul rând, zic eu, trebuie să fie al generaţiei tinere de azi, celor care vor veni după noi. Acesta este rostul monumentelor: să treci pe lângă ele şi să-ţi întrebi tăticul, mămica, bunicul ce reprezintă. Numai aşa vom reuşi să ne educăm tinerii ţării în spiritul dragostei de neam, de patrie, de tricolor şi poate atunci nu-şi vor mai părăsi ţara cu atâta uşurinţă.