Jurnal Militar din 08.08.2015

Realizator: Vă anunţ de pe acum care sunt subiectele ediţiei de astăzi, 8 august 2015: aniversarea victoriilor istorice de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz din vara anului 1917, bătălii câştigate aproape miraculos în plin război mondial; de asemenea. Altă aniversare importantă este legată de apariţia tancurilor în armata română în august 1919 şi, în fine, spre final vom face o invitaţie la mare şi la Dunăre, acolo unde există marină militară pentru că în porturile militare sunteţi cu toţii aşteptaţi la un fel de preambul la Ziua Marinei. Până atunci, muzică.

Realizator: Acum două zile s-au aniversat două zile de la victoriile de la Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, un adevărat triunghi de foc, aşa cum este cunoscut în istoriografie, iar la muzeul de la Mărăşeşti s-a desfăşurat un ceremonial de pomenire a eroilor care şi-au dat viaţa pe câmpul de bătălie, un ceremonial militar şi religios, aşa cum se întâmplă în fiecare an, în care se depun coroane de flori în amintirea eroilor neamului. Dar că să ne reamintim exact ce s-a întâmplat la 6 august 1917, vă propun să ascultăm să ascultăm un fragmemt dintr-un interviu mai lung cu istoricul militar Petre Otu.

Petre Otu: Sunt cele mai mari bătălii purtate de armata română în primul război mondial, sunt bătălii victorioase, sunt bătălii care atestă că armata română atunci când este pregătită şi dotată corespunzător poate să obţină victorii şi mai ales aceste bătălii din "tringhiul de foc" Mărăşti - Mărăşeşti - Oituz au reprezentat o revanşă fată de campania din anul 1916, campanie care s-a terminat cu o înfrângere de proporţii. Iată că militarul român a avut puterea şi tăria să îşi ia revanşa. Bineînţeles, acest lucru s-a făcut după o atentă pregătire, după o dotare corespunzătoare şi aici aş vrea sa relev şi rolul misiunii militare franceze conduse de generalul Henri Mathias Berthelot, sosit în octombrie 1916 la procesul de reorganizare a armatei române. Armata română avea o altă stare combativă în vara nului 1917 chiar dacă numeric era mult mai mică decât cea de la începutul ostilităţilor din august 1916.

AUDIO: Emisiunea Jurnal Militar din 08.08.2015:

O parte a tinerei generaţii este interesată de trecutul românesc şi de trecutul militar românesc, o altă parte este mai puţin interesată de acest subiect, dar cred eu că se impune cu necesitate ca aceste momente să fie evocate, pentru că ele fac parte din patrimoniul naţional şi stau la baza acestei bătălii măreţe, aceste fapte de arme stau la baza Marii Uniri din 1918, chiar dacă această unire din anul de graţie 1918 nu este neapărat un rezultat direrct al bătăliilor de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz. Dar Puterile Centrale au fost învinse, au fost nevoite să îşi reconsidere atitudinea faţă de armata română, dinamica evenimentelor politico-militare din estul Europei nu a permis ca aceste bătălii să fie valorificate sub raport strategic; ele rămăn fără îndoială pagini de pilduitoare vitejie şi competenţă militară pe câmpul de luptă şi mă refer aici în primul rând la soldatul simplu care a înfruntat toate greutăţile războiului, dar mă refer şi la un grup de generali cum ar fi Averescu, Prezan, Grigorescu, Cristescu, care au reuşit să conducă trupele în aceste bătălii devenite acum celebre.

Realizator: Aceste bătălii au devenit celebre, vorbind aici despre cele de laMărăşeşti, Mărăşti şi Oituz, dar cu un preţ foarte mare sau mai bine zis tocmai pentru că preţul măsurat în vieţi curmate le-au făcut celebre şi pentru că aşa mulţi soldaţi au murit pe frontul Moldovei atunci, mulţi dintre militari nu au fost identificaţi, iar mai poi, după încheieea primului război mondial s-au construit în mod simbolic Mormântul Eroului Necunoscut de la Bucureşti şi Mausoleul de la Mărăşeşti,alături de cele de la Mărăşti şi Soveja. Dar cu siguranţă edificiul cel mai important dintre toate cele enumerate este Mausoleul de la Mărăşeşti, despre care nu multă lume ştie că este de fapt o biserică în al cărei altar se află cripta generalului Eremia Grigorescu, iar hramul bisericii este la 6 august, exact în ziua în care am realizat interviul cu Mircea Valica. custodele muzeului, cu puţin înainte de începerea ceremonialului de cinstire a eroilor. Pentru toţi cei care aţi fost, dar mai ales pentru cei care nu aţi ajuns la Mărăşeşti, difuzăm la "Ora armatei" o scurtă prezentare a mausoleului şi în acelaşi timp o invitaţie pe care o face Mircea Valica de a veni acolo în Moldova şi de a aprinde o lumânare în locul unde odihnesc fraţii noştri de peste veac.

Mircea Valica: Toate zonele mausoleului sunt important, dar aici la intrare avem placa din marmură de Carrara pe care este scris actul ctitoresc de întemeiere. Noi în limbajul nostru spunem că este certificatul de naştere al mausoleului. Face referire practic la cele mai importante persoane care au sprijinit construcţia acestei clădiri, acestui monument.
Reporter: Haideţi să le explicăm oamenilor care ascultă la radio şi care poate mulţi dintre ei nu au ajuns în mausoleu cum este el structurat, este într-o formă de stea din ce văd eu.
Mircea Valica: Şi formă geometrică, un octogon. Seamănă mult cu acel monument de la Adamclisi, refăcut. Este dispus în terase, are culoarul ăsta principal care străbate jur-împrejur mausoleul, iar radial faţă de centrul mausoleului sunt dispuse 16 culoare. Noi le spunem 8 închise 8 deschise; deschise pentru că sunt iluminate cu fereastră, deci au iluminare naturală, sau închise pentru că au iluminare artificială. În centru este acea zonă centrală cu mormântul generalului Eremia Grigorescu. Pentru că, am uitat să vă spun, este o biserică, în acelaşi timp, se numeşte Biserica Neamului, având hram la 6 august, deci această zi minunată, chiar astăzi.

Reporter: Chiar astăzi, când vorbim...

Mircea Balica: Da.

Reporter: ... este hramul acestei biserici. Şi văd nişte scări care urcă...

Mircea Balica: Urcă sus, în Cupola Gloriei. Mausoleul, fiind făcut numai din donaţii, a fost făcut în două etape: în 1923, 6 august - se pune piatra de temelie la construcţia monumentului. Se termină fonturile, se termină partea de jos, care curprinde şi osuarul, şi până în '24. Ia o perioadă de 12 ani, stagnează lucrările, se opresc, se strâng iarăşi bani, vă spuneam, numai din donaţii. Din 12 ani, în 1936, reîncep lucrările şi se termină în '38, în septembrie, cu partea a doua sau Cupola Gloriei. Odată, sus, în cupolă, erau acele steaguri ale regimentelor care au luptat în zona Mărăşeşti.

Reporter: Şi nu mai sunt.

Mircea Balica: Am făcut şcoală la Bucureşti, am văzut originalele, sunt la MNAR, în laboratorul... Erau la restaurare, Laboratorul restaurare textile...

Reporter: De la...

Mircea Balica: Muzeul Naţional de Artă. Partea de jos are în culoarele acestea deschise, închise, de care vă spuneam eu, sunt 16, curprinde osuarul, sunt 154 de cripte în care sunt depuse oasele a 5.073 de soldaţi români, din care 1.926 sunt cunoscuţi, restul sunt necunoscuţi. Avem şi opt morminte comune, iar în centru, sub mormântul generalului Eremia Grigorescu, este al nouălea mormânt comun, este o groapă mare comună, în care sunt depuse oasele a 600 de soldaţi necunoscuţi.

Reporter: Este foarte impresionant ce scrie pe centura criptei generalului: "Aici este generalul împreună cu ostaşii".

Mircea Balica: Generalul Eremia Grigorescu a murit în 1919, a cerut cu limbă de moarte să fie înmormântat alături de cei cu care a luptat şi a obţinut acea minunată victorie de la Mărăşeşti. Să nu uităm un fapt foarte important: în perioada de 12 ani stagnare construcţii, proiectul a suferit 11 modificări. În funcţie de bănuţii pe care i-au adunat de-a lungul timpului, au tăiat şi au tot tăiat şi au tăiat... Trebuia să fie o catedrală înaltă de 40 de metri.

Reporter: Şi a ajuns...

Mircea Balica: ... avem 40 de metri, dar pe diametru. Avem 22 de metri înălţime, plus 3,26 metri crucea de deasupra, deci, cu toate aceste dimensiuni, este cel mai mare mausoleu din estul Europei, strict referitor la Primul Război Mondial. Este al treilea ca mărime din Europa. Primele două le au francezii.

Reporter: Vi se pare că românii dau importanţă, vin să vadă mausoleul acesta, care ţine de neamul nostru şi de România Mare, că aşa s-a făcut România Mare?

Mircea Balica: Corect. Am 20 de ani de când sunt aici, încep să văd, cât de cât, o preocupare, nu în rândul tineretului, dar cei care au o anumită vârstă, depăşit adolescenţă, tinereţe, vin, îşi aduc aminte de eroi, îşi aduc aminte, întreabă, dacă nu ştiu, întreabă de faptele lor de vitejie, ascultă, revin sau fac poze, duc mai departe mesajul.

Reporter: Pentru că vorbeaţi despre mesaj, poate că şi ăsta este rolul nostru, al presei...

Mircea Balica: Obligat.

Reporter: ... vă rog să îi invitaţi dumneavoastră pe toţi cei care ascultă la "Ora Armatei" acest interviu, în această săptămână importantă pentru dumneavoastră şi pentru neam, 6 august, în care noi vorbim, mesajul pentru cei care ascultă, să vină la Mărăşeşti.

Mircea Balica: Rog pe toată lumea, veniţi, vorbiţi mai departe celor tineri din familia dumneavoastră, veniţi aici cu plăcere, că o să aveţi ce să auziţi, o să vă încânte şi poveştile noastre şi tot ce o să vedeţi aici.

Realizator: "Jurnal militar" merge mai departe. L-am ascultat pe Mircea Balica, cel căruia îi mulţumesc pentru tot ce ne-a spus. Într-adevăr, este important pentru orice român ca măcar o dată în viaţă să ajungă la Mărăşeşti, la Oarba de Mureş, la Sala Unirii de la Alba Iulia, la Putna lui Ştefan cel Mare şi, de ce nu, în Piaţa Universităţii din Bucureşti ori la Memorialul Revoluţiei din Timişoara, nemaivorbind despre Memorialul de la Sight ori închisorile comuniste de la Jilava, Aiud sau Râmnicu-Sărat, acestea din urmă fiind destinaţii obligatorii pentru oamenii care vor să îi cinstească pe eroii secolului XX, să le cunoască sacrificiul pe care s-a construit România de astăzi. Întorcându-ne la momentul 6 august 2015, am întâlnit acolo, la Mărăşeşti, un ofiţer în rezervă care a participat la aceeaşi aniversare a Bătăliei de la Mărăşeşti, dar de acum 48 de ani, când se împlineau 50 de ani de la marea bătălie.

Mihail Opaiţ: Sunt maior Mihail Opaiţ, sunt şi profesor de matematică, am fost preşedintele Asociaţiei Cultul Eroilor, dar vreau să spun că acum 50 de ani, am unul din organizatorii activităţilor, când se împlineau 50 de ani - şi a fost cea mai frumoasă acţiune. Au fost zeci de mii de oameni, foarte frumos a fost.

Reporter: Aici, în platoul din faţa...

Mihail Opaiţ: În platoul ăsta, aici era Monumentul Eroului Necunoscut, în faţă, care a plecat din nou la Bucureşti, de la Bucureşti a venit, la Bucureşti a plecat. Şi vreau să spun că au venit aproape din toate judeţele, mii de oameni, mii de oameni. Foarte frumoasă acţiunea, am antrenat şi armata, dar şi persoanele civile. Au fost mult, mulţi oameni. Spectacol...

Reporter: Şi dumneavoastră ce vârstă aveaţi şi ce grad aveaţi?

Mihail Opaiţ: Eram locotenent atunci.

Reporter: Şi aţi fost organizatorul acelei...

Mihail Opaiţ: Organizator, da, lucram la judeţ, pe linie de tineret, cea mai frumoasă acţiune./asalar/dsirbu

Realizator: Ce le transmiteţi tinerilor care ascultă la radio?

Mihail Opaiţ: Să-şi aducă aminte că avem eroi, că avem nişte monumente, că suntem o ţară cu cele mai multe monumente dedicate eroilor şi ar trebui să le respectăm. Sunt ale noastre şi nu ale altora.

Realizator: Poesis la "Ora armatei" cu "Soldatul", o piesă pe care n-am mai difuzat-o de mult, moment important şi potrivit, acesta, de aniversare a bătăliilor din Moldova, din anul 1917, Mărăşeşti, Mărăşti şi Oituz. Trecem la următorul subiect important pe agenda săptămânii. În armată a fost Ziua Tanchistului.

Sărbătoarea a fost instituită la 1 august 1919, prin ordin al Regelui Ferdinand, avându-se în vedere faptul că la garnizoana militară din Mihai Bravu din Giurgiu s-a înfiinţat un batalion de care de asalt, act care a marcat apariţia armei tancuri în Armata României. Pregătirea personalului de specialitate a continuat la Giurgiu, înfiinţându-se aici, la 1 octombrie 1919, batalionul carelor de asalt, prima formaţiune de tancuri a Armatei Române.

Din cauza spaţiului insuficient de la Giurgiu, la 15 ianuarie 1920 s-a dispus dislocarea batalionului la Târgovişte, iar la 1 ianuarie 1921 a luat fiinţă Regimentul de Care de Luptă. Intuind avantajele oferite de carele de luptă, conducătorii Armatei Române au desfăşurat o campanie stăruitoare pe lângă factorii de decizie politică, în scopul introducerii şi integrării acestora în structurile trupelor de uscat. Între timp, într-un timp relativ scurt, cu preţul unor mari eforturi materiale, s-au înfiinţat subunităţi şi mari unităţi de tancuri.

Arma tancuri şi-a dovedit rapid utilitatea şi competitivitatea, a contribuit hotărâtor la accelerarea acţiunilor de luptă. Să îl ascultăm pe comandatul Batalionului 284 Tancuri "Alexandru Ioan Cuza", care mi-a vorbit, tot joi, despre tancurile actuale şi despre războiul modern, locotenent-colonelul Marius Moneanu.

Marius Moneanu: Nu există bătălie la care tancurile să nu participe într-un fel sau altul. Dacă ne amintim ce s-a întâmplat în a doua invazie din Irak, în Bagdad, prima dată au intrat tanchiştii. A intrat un task force de nivel batalion, pe structura unui batalion de tancuri. Tancul este o uzină, dar aşa cum au spus şi marii tanchişti dinaintea mea, tancul are suflet, datorită echipajului care îl conduce. Cei patru membri îi dau suflet tancului. Maşinăria de oţel fără echipaj nu face absolut nimic, echipajul fără maşină, iar nu face nimic, e o simbioză aproape perfectă.

Reporter: Nu e greu pentru un tanchist să îşi măsoare puterile în vreme de pace? Că sigur sunt exerciţii, cum a fost cel din Germania, de anul trecut. Cum a fost acolo?

Marius Moneanu: Exerciţiul din Germania a fost un real succes. Pregătirea în comun cu militarii americani a fost deosebit de fructuoasă. Tancurile româneşti s-au ridicat peste nivelurile la care ne aşteptam, au făcut faţă cu brio celorlalte blindate americane. Cea mai mare parte a acestei reuşite se datorează echipajului şi oamenilor din batalion. Trebuie să menţionez că asta este, a fost pentru prima oară, după al Doilea Război Mondial, când România a participat cu tehnică blindată de tancuri în afara teritoriului naţional.

Reporter: Ca să înţeleagă şi cei care ascultă la radio, că am tot transmis corespondenţe din Germania, cum se contorizau loviturile? Nu se trăgea cu muniţie reală.

Marius Moneanu: Nu se trăgea cu muniţie reală. A fost un singur exerciţiu de tragere cu muniţie reală, la care a participat un pluton din cadrul batalionului. Au fost montate pe tancurile româneşti acele sisteme de antrenament Miles. Aceste sisteme lucrează prin unde laser, au nişte senzori care receptează. În momentul în care eşti lovit, se aprinde un bec pe turelă şi atunci eşti lovit, nu poţi să-l stingi, pentru că sunt nişte chei speciale, le au numai observatorii, controlorii şi ei vin şi opresc lucrarea.

Reporter: Pentru că sunteţi la ceas aniversar, că asta e, săptămâna asta aţi aniversat Ziua Tanchiştilor, ce le spuneţi tinerilor care sunt acum în şcoală, în şcoala militară şi trebuie să-şi aleagă arma? Şi poate unii ezită: să meargă la infanterie, să meargă la tancuri, să meargă în altă parte...

Marius Moneanu: Trebuie să le spun adevărul: arma tancuri este o armă deosebit de grea, dar satisfacţiile muncii la o unitate de tancuri sunt deosebit de mari. În primul rând, după fiecare tragere cu muniţie reală, ai un sentiment extraordinar al muncii împlinite. Te pregăteşti aproape un an de zile pentru o şedinţă de tragere şi când vezi că ţintele sunt lovite şi proiectilele explodează în ţinte, carcasele de blindate vechi sunt distruse, atunci ai o satisfacţie deosebită, mai ales când totul se termină cu bine şi oamenii ies din tancuri fără nici un fel de probleme. Nu ştiu ce aş putea să le spun, decât să-şi aleagă arma tancuri, că o să vadă satisfacţiile după aia. N-am cum să le explic acum ce ar putea să simtă ei după primele trageri cu muniţie reală.

Realizator: "Jurnal militar" înainte de final, avem o invitaţie la oraşele port ale României, unde porţile vi se deschid şi, credeţi-mă, aici nu e vorba despre Rapid, echipa de fotbal, este, dacă vreţi, o uvertură la Ziua Marinei, de sâmbăta următoare. Prin telefon, ofiţerul de relaţii publice al Statului Major al Forţelor Navale, locotenent-colonelul Corneliu Pavel.

Corneliu Pavel: Ne aflăm în portul militar Constanţa. Astăzi, între 9:00 şi 17:00, aici am organizat Ziua porţilor deschise: fregate, submarinul nostru, nave purtătoare de rachete, dragoare maritime şi alte nave venite chiar de la fluviu, monitoare blindate, vedete blindate fluviale. Toate îşi aşteaptă vizitatorii în portul militar Constanţa. Aceeaşi manifestare este organizată de forţele navale şi la Mangalia, în portul militar Mangalia, dar şi la Tulcea şi la Brăila. Programul de vizită este între 9:00 şi 17:00 la Constanţa, între orele 9:00 şi 13:00 la Mangalia, între orele 10:00 şi 13:00 la Tulcea şi între orele 9:00 şi 13:00 la Brăila. În portul Constanţa avem expus şi un elicopter Puma Naval, folosit în căutarea şi lupta antisubmarin la bodrdul fregatelor.

Realizator: Repere de final de emisiune. "Observatorul militar" se citeşte pe site-ul presamil.ro, emisiunea "Ora armatei" pe site-ul romaniaactualitati.ro şi pe pagina oficială de Facebook "Ora armatei". Mâine dimineaţă, la TVR 1, de la 9:30, "Pro Patria", până la 10:00. Cu acestea fiind spuse, raportez: emisiune îndeplinită!

Sunt Cristian Dumitraşcu. Vă salut regulamentar şi vă doresc să aveţi cea mai frumoasă zi, pe cât se poate!