Unirea - 1918 şi personalităţile sale

Mai mulţi factori decisivi au condus pe înfăptuitorii Marii Uniri pe calea cea bună. Angajamentul în război. Promisiunile aliaţilor. O agendă de politică unionistă a provinciilor locuite de români din afara Vechiului Regat. Însă cel mai deosebit a fost factorul uman. Elite care s-au ridicat deasupra dorinţei personale, a decoraţiilor , a recompenselor, a traseelor particulare. Dimpotrivă, destui şi-au cheltuit sănătatea şi averea pentru împlinirea unui ideal naţional.

Elitele politice şi culturale au tras precum o locomotivă pentru ideea unui stat naţional, pe deasupra şi modern, dacă se poate.

Un parcurs deschis de prima generaţie pro-occidentală şi continuată de cea de-a doua cu maturitatea dobândită la sfârşitul secolului al XIX-lea.

Avem de-a face cu elitele fiecărei provincii : Basarabia, Bucovina, Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, dar şi cu cele din Moldova şi Ţara Românească, de-acum, România.

Regele Ferdinand I - Întregitorul, Regina Maria, I.I.C Brătianu, Tache Ionescu, mareşalul Alexandru Averescu, Alexandru Marghiloman, Constantin Stere, Pan Halippa, Pavel Gore, Iancu Flondor, Iuliu Maniu, Alexandru Lapedatu, Octavian Goga, Vasile Lucaciu, episcopul Iuliu Hossu, Nicolae Titulescu, Sever Bocu, Ion Nistor, să-i numim doar pe cei mai influenţi şi vizibili. Dar au fost mult mai mulţi ce s-au împărţit prin capitalele europene sau prin oraşe şi sate pentru a ridica un curent unionist.

Acestora, celor din prima linie, dar şi patrioţilor anonimi , a celor din popor care au crezut în acest proiect naţional le este dedicată ediţia de faţă a emisiunii Istorica.

Biserica şi militarii au contribuit după puterile lor la efortul momentului.

Desigur că au fost şi interpretări diferite asupra căii de urmat, după cum au fost şi mari neînţelegeri care au distrus prietenii sau au creat inamiciţii pe viaţă. De exemplu, Ion Mihalache, şeful partidului ţărănesc a colindat întreaga Basarabie pentru a recruta oameni de bază ai partidului. Alteori, suprapunerea intereselor de partid au îngreunat atingerea scopului naţional.

Să nu uităm de faptul că aproape fiecare provincie istorică reunificată a văzut anul 1918 diferit. Singura excepţie a fost Bucovina, care a cerut necondiţionat Unirea cu România.

În Basarabia, ca dealtfel şi în Ardeal, Crisana şi Banat , liderii locali români constituiţi în partide şi reprezentanţi ai unor Parlamente regionale, după destrămarea celor două imperii (Rus şi Austro-ungar) au avut propriile condiţii, pentru o reprezentare politică şi socială unitară în noul stat, cu grade de autonomie, cu drepturi şi libertăţi pentru minorităţi. De asemenea fiecare a avut şi o altă viziune asupra reformei agrare atât de des promisă în timpul războiului.

În parte, cererile au fost satisfăcute, altele nu s-au mai regăsit în viitoarea organizare a statului. Graba politicienilor de la Bucureşti, dar şi pericolele externe au invalidat puncte de pe o agendă comună. Repercursiunile au venit douăzeci de ani mai târziu.

Alături de România în fomula cunoscută la 1918 au mai fost Cehoslovacia, Polonia, Iugoslavia, viitoare partenere ale ţării noastre pentru constituirea unor alianţe defensive în scopul protejării proiectelor lor naţionale.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 28 noiembrie 2011

Consultant ştiinţific : drd. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la istorica@radioromania.ro Ne puteţi asculta şi pe internet în direct şi în reluare la adresa : www. romania-actualitati.ro.

Urmatoarea editie a emisiunii Istorica o puteti audia luni 12 decembrie 2011.