„Un veac de la Mica Antantă”

După încheierea armistiţiului de la începutul lunii noiembrie 1918, Puterile învingătoare şi asociate pregătesc negocierea tratatelor de pace cu statele învinse.

Negocieri care s-au întins pe durata a aproape doi ani, până în toamna anului 1920, Turcia, succesoarea Imperiului Otoman semnând la Sevres, în Franţa actele cu învingătorii.

Ce urma primei conflagraţii mondiale ? Pacea, atât de mult aşteptată pentru combatanţi şi civilii afectaţi şi o nouă hartă a sferelor de influenţă pentru cei care negocieaseră în numele a milioane de oameni.

În Europa Centrală şi de Est, apar noi state, altele îşi reconfirmă independenţa şi suveranitatea naţionale, altele se întregesc, cum a fost şi cazul României.

În ciuda timpului îndelungat de negociere, deciziile luate la Conferinţa de Pace de la Paris nu au adus pentru toţi participanţii satisfacerea tuturor doleanţelor.

Statele succesoare celor trei imperii destrămate au ridicat obiecţii însemnate încă din timpul purtării discuţiilor, ca la final să semneze, dar să conteste imediat înţelegerile adoptate şi apoi ratificate de parlamentele ţărilor implicate.

Revizuirea statutului, a teritoriului şi a frontierelor, inclusiv protecţia minorităţilor au fost contestate atât de Germania, Ungaria cât şi de Rusia Sovietică, Bulgaria, în final şi Italia în care fusese impus în 1922 un regim totalitar de extremă dreapta.

Timp de aproape două decenii învinşii au readus în discuţie aproape permanent clauzele tratatelor versailleze.

Cea mai mare parte din timp , aproape un deceniu a fost consacrat cuantumului plăţii datoriilor de război, abia în 1929-1930 printr-un acord s-a pus capăt disputei, statele învingătoare anulând toate datoriile de război reclamate.

Pentru asigurarea respectării tratatelor, cel puţin în cazul în care au fost implicate statele mijlocii şi mici din Europa, Marile Puteri învingătoare au susţinut limitat realizarea unor alianţe defensive.

România s-a văzut nevoită să intre în aceste alianţe care ofereau cel puţin teoretic garanţii de securitate asupra inviolabilităţii teritoriului naţional şi apărarea intereselor de stat.

În martie 1920, alături de Polonia suntem în postura de ultimi apărători ai restului continentului la tentativele numeroase de exportare a comunismului de tip bolşevic. Astfel, se încheie un tratat de bază între cele două ţări şi o înţelegere militară care – se spera – că va bara expansiunea noului curent politic radicalizat.

Modelul tratatelor bilaterale a fost folosit ca model şi pentru următorul pas în care protagoniştii: Cehoslovacia şi Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor au procedat la fel, deschizând calea către extinderea unei alianţe defensive regionale şi cu România.

Iniţial, ministrul român de externe – Tache Ionescu - socotise că o alianţă în cinci era ideală. Pe hartă, prin adăugarea Poloniei şi a Greciei apărea posibilitatea îndiguirii pericolului , fie de la Vest, dinspre Germania, fie de la Est, a Rusiei Sovietice.

Polonia şi Grecia nu au dorit aderarea la această alianţă, întru-cât aveau dispute teritoriale cu Cehoslovacia, respectiv viitoarea Iugoslavie.

Reprezentarea statelor membre ale Micii Înţelegeri era la nivel de şef de stat, însă în mod real, activitatea cea mai laborioasă a revenit miniştrilor de externe şi experţilor, inclusiv a celor militari.

Conducerea alianţei a fost decisă pentru anii '30 către o rotativă, însă de la început, noua asociere defensivă regională a fost supusă unor presiuni mai mult sau mai puţin constante de adversarii săi – statele revizionste, dar într-o măsură însemnată şi de foştii Aliaţi. Revenirea unui prinţ de Habsburg sau confederaţia danubiană au fost tentative ale adversarilor sprijinite discret de Marile Puteri.

Apoi, tratatele de la Rapallo dintre Germania şi Rusia Sovietică în anul 1922 şi cel de la Locarno, din 1925, în care contau deciziile Marilor Puteri în dauna ţărilor mici şi mijlocii au fost percepute nu numai ca inconsecvenţe în sprijinul Micii Antante, ci şi generatoare de noi fricţiuni în relaţiile europene.

Cu toate acestea, Mica Înţelegere a funcţionat efectiv până în anul 1936 cu destul succes în plan politic şi diplomatic pentru statele semnatare.

Adică au asigurat pacea şi integritatea teritorială în regiune. După invitatul ediţiei, în scurta existenţă a Micii Antante au fost consemnate trei momente importante, definitorii: anul constituirii – 1920, anul 1929 când formula militară însoţea decizia politică a constituirii şi oferea garanţii reciproce de securitate şi anul 1933, când a avut loc reorganizarea alianţei prin definirea noţiunilor de agresor şi agresiune, ambele cu o contribuţie majoră şi remarcabilă din partea noastră, respectiv a ministrului de extrene Nicolae Titulescu, preşedinte al Societăţii Naţiunilor în două rânduri – 1930 şi 1931.

Reorientarea politică a Germaniei prin aducerea la putere a cancelarului Hitler, tendinţele tot mai vizibile ale Italiei de a dobândi spaţiu colonial în Africa de Nord şi în sudul Balcanilor, conciliatorismul britanic, defetismul din politca internă a Franţei simultan cu decăderea sa de la statutul de mare putere, împreună cu activităţile revanşarde ale statelor revizioniste mai mici au slăbit puterea de reprezentare politică a Micii Înţelegeri.

Asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei şi a ministrului francez de externe Louis Barthou în 1934 la Marsilia a constituit o lovitură dură dată statelor aparţinătoare alianţei regionale.

Progresiv, Liga Naţiunilor şi-a pierdut din valoare după atacurile venite din partea Italiei şi Germaniei şi chiar a Japoniei, războaiele din Abisinia, Spania, urmate de reînarmarea Germaniei şi alungarea administraţiei militare franceze din Rhenania au contat suplimentar la zădărnicirea acţiunilor Micii Înţelegeri.

În acelaşi timp, situaţia politică internă din Cehoslovacia şi Iugoslavia a devenit dificilă, astfel că începea să lipsească tocmai suportul de la nivel înalt conferit acestei asocieri defensive regionale.

De la Bucureşti, diligenţele pentru asigurarea unui cordon de securitate au continuat cu statele limitrofe, cu excepţia Bulgariei care nu a putut fi convinsă să participe la înfiinţarea unei noi alianţe – Înţelegerea Balcanică: România, Iugoslavia, Grecia, Turcia, în anul 1934.

Acordul de la München - septembrie 1938 între Marile Puteri ale zilei: Germania, Franţa, Marea Britanie şi Italia a avut printre alte consecinţe şi spulberarea Cehoslovaciei şi în mod direct a Micii Înţelegeri.

În anul următor, 1939, un pact de neagresiune între Germania şi URSS avea să lichideze garanţiile de securitate pentru ţările mici şi mijlocii din Europa şi să deschidă calea către al doilea război mondial.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 13 decembrie 2021 (integral)

Foto:

Unul dintre artizanii "Micii Antante", Take Ionescu. Credit: ziarullumina.ro

Asocierea României la "Mica Înţelegere", ministrul de externe Nicolae Titulescu, 1921. Credit: mae.ro

Convenţia româno-cehoslovacă. Credit: mae.ro

Reorganizatorul alianţei, la Geneva, 1933, Nicolae Titulescu alături de miniştrii Cehoslovaciei şi Iugoslaviei. Credit: mae.ro

Reuniune a alianţei la Belgrad. Decupaj dintr-un cotidian din epocă. Credit: mae.ro

Decupaj din presa românească. Credit: digibuc.ro

Reuniunea "Micii Înţelegeri de la Bucureşti. 6 iunie 1936. Credit: mae.ro

Colaj realizat cu ocazia Conferinţei internaţionale dedicate aniversării a o sută de ani de la înfiinţarea "Micii Antante"

de Fundaţia Europeană Titulescu, 9 decembrie 2021.

Serie filatelică din epocă dedicată "Micii Înţelegeri. Credit: mae.ro

Secvenţe din expoziţia organizată la marcarea evenimentului - Fundaţia Europeană Titulescu

Regia de montaj: Alexandru Balaban şi Florina Neda

Regia de emisie: Raluca Goga şi Claudia Buzică

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro