„Un tablou: ianuarie-noiembrie 1918”

Dacă rezumăm preluarea puterii în Rusia revoluţionară de către bolşevici numai la daunele provocate Frontului oriental, alianţei cu statele Antantei acţiunea e comparabilă cu efectele unei catastrofe pentru ţările implicate din regiune.

În această situaţie s-a găsit România, obligată în ciuda promisiunilor să încheie o pace separată cu Puterile Centrale.

Iniţial, autodeterminarea popoarelor presupunea ca toate popoarele şi teritoriile din fosta Rusie să capete autonomie şi chiar să se separe, însă odată ajunse republici să se întărească sub umbrela unei federaţii coordonate tot de Rusia.

O utopie leninistă, căci pentru unele popoare şi teritorii, absolutismul ţarist avea o vechime de peste un secol, suficient pentru a alimenta curentul separatist. În alte cazuri, geografia, istoria, cultura şi rasa ori limba nu legau în nici un fel aceste popoare şi teritorii de Rusia.

Anul 1917 a fost şi şansa românilor din Basarabia să corecteze erorile istoriei sau nedreptatea ce i s-a făcut la 1812.

De la autonomia declarată a basarabenilor s-a ajuns sub forţa împrejurărilor şi desfăşurărilor războiului la proclamarea independenţei.

În acest moment au intervenit forţele din exterior care au încercat să-şi dispute Basarabia ca pe o pradă în propriul beneficiu.

Ucraina abia constituită, dar în conflict cu Rusia bolşevică a emis prima, pretenţii teritoriale.

Încercarea de preluare a Basarabiei de către Ucraina comcomitent cu atacul asupra Chişinăului din 6 ianuarie 1918 a eşuat din pricina intervenţei armatei române solicitată de Parlamentul Republicii Moldoveneşti să intervină de urgenţă pentru evitarea încorporării acesteia la vecinul său.

Unirea condiţionată a Basarabiei cu România de la 27 martie 1918, unire acceptată de Germania şi partenerii săi a mutat conflictul către statul român, atât Ucraina, cât şi Rusia Sovietică nerecunoscând actul istoric.

Notelor de protest din ianuarie şi până în iulie ale Kievului l-i s-a dat răspuns coerent, concludent şi semnificativ de negare prin prezentarea argumentelor de ordin istoric, geografic, etnografic, statistic şi cultural prin care erau demonstrate atât dreptul istoric al basarabenilor de a fi români majoritari acolo unde locuiau, cât şi de a urma procesul unionist.

După cum se cunoaşte, nici Rusia Sovietică nu a renunţat la Basarabia, ci a pretins că aceasta este una din fostele sale provincii, aşa încât încă de la intrarea trupelor române în Chişinău, Sovietele au rupt relaţiile diplomatice cu noi, au sechestrat tezaurul României dat spre păstrare în anii 1916 şi 1918 şi pentru scurt timp au arestat personalul legaţiei noastre de la Petrograd.

Revendicarea teritorială a Rusiei Sovietice, ulterior a URSS asupra Basarabiei în ciuda încercărilor de recunoaştere întreprinse de la Bucureşti, chiar şi atunci când relaţiile s-au normalizat în 1934, a continuat să se găsească pe agenda liderilor sovietici până la anexarea acesteia în vara anului 1940.

E de menţionat că în privinţa recclamării Basarabiei ca ţinut ruses, apoi sovietic s-au pronunţat toate partidele şi oamenii politici ai Rusiei, dar şi ai URSS, fie albgardişti, fie bolşevici ori socialişti, anarhişti sau revoluţionari. În acest caz consensul era cu mult stabilit.

Acest triunghi defel paşnic şi armonios a fost agravat şi de pretenţiile teritoriale pe care le-a formulat Ucraina şi în cazul unirii Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918. Nici Bucovinei, parte integrantă din Principatul Moldovei nu-i era recunoscut dreptul de a alege să se unească cu Ţara-mamă, ci de a se regăsi sub administrarea Kievului pentru simplul fapt că în Bucovina trăia şi o minoritate ucraineană.

În ciuda diferenţelor de opinie care s-au materializat între 1917 şi 1920 prin acţiuni militare între Ucraina şi Rusia Sovietică, ambele entităţi statale şi-au declarat permanent dezacordul faţă de apartenenţa Bucovinei la România. Mai mult, împotrivirea care a căpătat diferite forme în perioada interbelică a fost preluată de succesoarea Sovietelor, URSS, până la raptul din vara anului 1940, mai apoi după 1944 şi până la dizolvarea acesteia în 1991.

Contribuţii editoriale: dl. conf. dr. Pavel Moraru de la Universitatea „Lucian Blaga” cu un scurt portret despre liderul ucrainean, Simeon Petliura. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Interviul integral:

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 28 februarie 2022 (integral)

Regia de montaj: Nicu Tănase şi Florina Neda

Regia de emisie: Valentin Ciobanu şi Victor Mihăescu

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro