Sportivii români şi mişcarea olimpică

Avem o tradiţie în mişcarea olimpică. Prima participare românească a fost înregistrată la Jocurile Olimpice de la Paris din anul 1900. În preajma izbucnirii primului război mondial, s-a înfiinţat Comitetul Olimpic Român graţie unei iniţiative particulare a lui Gheorghe Plagino, concurentul din proba de tir, locul 13, de la începutul secolului. În această ediţie ne rezumăm la olimpiadele sportive de vară.

Importantă e participarea la competiţii, nu neapărat câştigarea acestora, admite un vechi principiu olimpic. Întreaga perioadă , de la începutul secolului al XX-lea şi până la J.O.de la Helsinki – 1952, participarea României a fost sporadică, însă unele rezultate nu au întârziat să apară. E de admirat tenacitatea, temeritatea şi spiritul sportiv ce i-a caracterizat pe aceşti concurenţi.

Prima medalie olimpică, de bronz a fost obţinută de echipa de rugby a României, în anul 1924, tot la Paris. Participări şi poziţii de clasament în condiţiile acelea au mai fost consemnate la jocurile olimpice de la Amsterdam – 1928, Berlin – 1936. În anii 1920 şi 1932, la Anvers şi Los Angeles, condiţiile economice au fost atât de grele încât nu s-a putut face deplasarea.

După război, Germania şi Italia, ţări învinse şi responsabile de conflictul militar li s-a refuzat participarea. La Londra, ediţia din 1948, nici România nu a fost prezentă. De data aceasta, era vorba de un protest al întregului bloc estic ce refuza alinierea alături de „ţări cu regim burghez şi imperialist” - o mostră a începutului Războiului Rece.

J.O. de la Helsinki - 1952 a adus echipa olimpică a României în grupul ţărilor care a câştigat constant până în zilele noastre, medalii şi titluri olimpice. Prima medalie de aur olimpică a fost câştigată de Iosif Sârbu la tir, în faţa sovieticului Boris Andreev. Vasile Tiţă, Gheorghe Fiat şi Gheorghe Lichiardopol au obţinut medalii de argint şi bronz, primii doi la box, ultimul la proba de tir, pistol viteză.

Succesele au continuat cu ediţiile de la Melbourne - Australia şi Roma din anii 1956 şi 1960. Atletismul feminin a fost consacrat de Iolanda Balaş - „La grande Bionda”, medalie de aur pentru săritura în înălţime, performanţă ce a rezistat timp de un deceniu. La Roma, Ion Dumitrescu şi Dumitru Pârvulescu au câştigat alte medalii de aur la tir, talere trap şi respectiv la lupte greco-romane.

La Tokyo, în 1964, echipa olimpică a României a dobândit 12 medalii şi locul al 12-lea pe naţiuni, Iolanda Balaş a mai cucerit încă o medalie de aur la proba de săritură în înălţime, iar Mihaela Peneş, avea abia 17 ani a câştigat aurul la aruncarea suliţei

Mexic – 1968 a adus aurul pentru Viorica Viscopoleanu, săritura în lungime şi pentru Lia Manoliu la aruncarea discului. Ionel Drâmbă, scrimă, proba de floretă, Ivan Patzaichin şi Serghei Covaliov - caiac-canoe au câştigat alte medalii de aur.

Munchen 1972 a fost o altă ediţie reuşită pentru lotul olimpic al României. 14 medalii – trei de aur, Patzaichin, Gheorghe Berceanu, Nicolae Martinescu lupte greco-romane, şase medalii de argint, dintre care la aruncarea discului prin Argentina Menis şi şapte de bronz cu echipa feminină de floretă, dar şi echipa masculină de handbal cu Cornel Penu, Cristian Gaţu, Ghiţă Licu, Roland Gunesch, Valentin Samungi, câţiva dintre jucătorii celebri ai handbalului românesc.

Primul boicot pe motive politice a sosit odată cu J. O. de la Montreal. China şi Taiwan. Alte 28 de state africane au protestat prin neprezentare faţă politica de apartheid a Africii de Sud. Olimpiada de la Montreal a fost şi primul mare eşec financiar, deficitul de un miliard de dolari a fost achitat de locuitori printr-un impozit special, timp de zece ani de la încheierea competiţiei.

România a făcut istorie prin echipa feminină de gimnastică, Nadia Comăneci fiind marea revelaţie a competiţiei, trei medalii de aur din patru şi şapte note de zece, o situaţie nemaiîntâlnită până atunci.

Următoarele două ediţii au stat sub semnul răzbunărilor sau plătirii poliţelor politice ale celor două supraputeri ale lumii. La Moscova – 1980, SUA şi statele lumii occidentale au refuzat participarea din cauza invaziei sovietice în Afghanistan, iar patru ani mai târziu, URSS şi ţările din Blocul de Răsărit au dat replica, motivul invocat fiind lipsa de securitate pentru sportivii acestora.

România a participat la ambele competiţii, în lipsa URSS şi a Germaniei de Est, s-a clasat pe locul al II-lea la naţiuni la Los Angeles, după SUA, cu un număr record de medalii : 53, dintre care 20 au fost de aur. Atletism, gimnastică feminin, canotaj, haltere şi lupte.

La Seul, Coreea de Sud în anul 1988, echipa României a avut un număr restrâns de sportivi, decizia a aparţinut regimului comunist şi a fost motivată de efortul naţional pentru plata datoriei externe. Delegaţia României a participat pe principiul : un sportiv – o medalie. Paula Ivan, atletism, Daniela Silivaş de trei ori Rodica Arba şi Olga Homegy, canotaj, două rame fără cârmaci, dar şi Sorin Babii , tir şi Vasile Puşcaşu, lupte au câştigat fiecare aur. Alte 11 medalii de argint şi şase de bronz au revenit lotului restrâns românesc.

La J.O. de la Barcelona, primele de după căderea regimului comunist pentru România, au adus o altă zestre importantă în medalii şi titluri, cât şi puncte. Lavinia Miloşovici, de două ori aur la gimnastică feminină, Elisabeta Lipă, canotaj, cât şi echipa masculină de 4+1 rame.

Atlanta - SUA în 1996 a consacrat alte nume de rezonanţă ale sportului românesc. Laura Badea la floretă individual, Simona Amânar , gimnastică, echipele feminine de canotaj dublu vâsle şi 8+1 au cucerit aurul.

La antipozi, în Australia la Sydney, anul 2000 a fost ediţia de succes pentru echipa feminină de gimnastică, cât şi pentru atleta Gabriela Szabo şi înotătoarea Diana Mocanu. Din păcate au fost şi primele cazuri de dopaj din echipa României. Pe nedrept, susţin specialiştii la Andreea Răducan, însă dovedite la Mihaela Melinte, aruncarea cu ciocanul şi halterofilii Traian Cihărean şi Adrian Mateiaş, depistaţi cu nandrolon.

Atena – 2004 şi Beijing – 2008 au confirmat valoarea sportivilor români din lotul olimpic. Canotajul, gimnastica feminină şi nataţia au adus alte medalii de aur de la Atena, iar din capitala Chinei, medaliile de aur au venit de la judo, canotaj, atletism şi gimnastică.

În general după anul 1989 pe fondul unei creşteri a numărului de ţări participante, a concurenţei acerbe pentru rezultate, pentru medaliile de aur, dar şi pe o lipsă de finanţare, pregătire, recoltare de talente şi neintervenţia statului în mişcarea sportivă olimpică, rezultatele obţinute au fost cu mult sub aşteptări.

Contribuţii editoriale : d-na Iolanda Balaş Soter cu „Profil de campioană olimpică” şi „Declinul mişcării sportve olimpice”.

Interviuri de Mirela Băzăvan. Întreaga convorbire (aproape 28 de minute) poate fi accesată aici:

Deosebite mulţumiri doamnelor Laura Vezeteu şi Georgeta Harvat de la Serviciul Patrimoniu al Radiodifuziunii Române pentru secvenţele de arhivă puse la dispoziţie.

Consultant ştiinţific : dr. Olga Sandu

Ne puteţi scrie la adresa electronică : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare şi pe Internet de la : www.romania-actualitati.ro

Audio: Emisiunea Istorica din 16 iulie.