Portrete de ilegalişti ai PCdR - PMR - PCR
Invitaţi: prof. univ. dr. Lavinia Betea - Universitatea ”Aurel Vlaicu” din Arad cercetător Mihai Burcea - Institutul de Investigare a crimelor comunismului şi Memoria exilului Românesc (IICCMR).
Articol de George Popescu, 29 Mai 2012, 09:22
Ilegaliştii constituiau un obiect de cult pentru regimul trecut, socialist totalitar. Pe seama lor au circulat o mulţime de istorisiri, legende şi alte poveşti care în literatura orală şi apoi scrisă la comandă, legitimau un parcurs istoric al unui partid venit la putere cu ajutor străin şi deloc grăbit să o împartă cu alţii.
În chiar sânul nucleului conducător al PCdR (Partidul Comunist din România, după nominaţia sovietică) luptele pentru preluarea puterii şi supremaţia ilegalistului, lupte dure şi presărate cu abuzuri mergând până la crimă, au clătinat deseori convingerile acestora. Pe larg, în cadrul ediţiei este prezentat cazul lui Vasile Luca (Luka László).
Biografiile lor au fost rescrise de mai multe ori, în special a celor care se aflau vremelnic la vârful puterii. Ceilalţi care cădeau pe toboganul clasificărilor, demascărilor şi proceselor de intenţie erau văzuţi şi cu defectele lor(colaborare cu autorităţile vremii, trădare sau dezertare la adversari – Mişcarea Legionară).
Mihai Gheorghiu Bujor, Alexandru Sahia sau Constantin Doncea sunt ilegalişti aflaţi în tipare diferite. Gheorghiu Bujor este un fel de mascotă a Cominternului pentru România, cu potenţial propagandistic după condamnarea sa la închisoare pe viaţă, comutare în 20 de ani, eliberat după îndelungi tentative de schimb de prizonieri cu Moscova, după 13 ani de detenţie(dezertare din armată, uciderea unor militari români în primul război mondial, sechestrare de bunuri şi persoane, tentativă de asasinat, agitaţie anticonstituţională, răzmeriţă) , însă cu pasiuni socialist-troţkiste, Sahia, decedat prematur, altfel dintr-o familie de intelectuali şi un priceput gazetar, Doncea, modelul răzvrătitului care animă masele în căutarea speranţei pentru o lume ideală, egală şi unică, adversar al propriului regim pentru care a luptat, cu pretenţii de şef, însă căzut în dizgraţie după un model brevetat în Răsărit.
Ilegaliştii PCdR s-au divizat, chiar dacă numărau în august 1944 doar 800 – 1000 de membri, în grupul din închisori, grupul „străin” - frontul din Spania republicană ( batalionul „Ana Pauker” a fost condus de Petre Borilă. Din acesta mai făceau parte Ernest Neulander – Valter Roman,Alexandru Iliescu, Leon Tismineţki, Mihai Burcă, în jur de 500 de comunişti din România s-au aflat în cei aproape patru ani de război civil, pe teritoriul Spaniei) un alt grup la Moscova şi cei neprinşi, grupul aflat în clandestinitate. Fiecare poziţionare a contat în şirul răfuielilor care a urmat, dosarul de la Siguranţă, depoziţia unui tovarăş sau serviciile aduse liderului având propria valoare adăugată, fie pentru mărire, fie pentru decădere.
Ilegaliştii din PCdR de origine evreiască a constituit un alt motiv de frustrare şi de neînţelegeri şi aceştia se împărţeau în dogmatici şi practici, unii alegând „fruntea”, alţii emigrarea către viitorul stat Israel.
Ce s-a ales de ilegaliştii PCdR după câştigarea puterii şi mai târziu în perioada Ceauşescu, cât şi parcursul celor doi lideri în prezenta ediţie şi fişierul sonor de mai jos.
AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 28 mai 2012:
Contribuţii editoriale : dl. Marian Ţuţui, redactor-şef al Arhivei Naţionale de Film despre peliculele şi propagandă în profucţia de ficţiune ori documentară. Un interviu de Mirela Băzăvan.
Consultant ştiinţific : dr. Olga Sandu
Ne puteţi scrie la : istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare pe Internet la adresa : www.romania-actualitati.ro
N.B. Îi rugăm pe dinstinşii noştri ascultători ca în mesajele lor tip SMS adresate invitaţilor să se refere în măsura în care e posibil la detalii sau particularităţi ale evenimentului pus în discuţie şi mai puţin pe elemente de istorie contra-factuală ori la apelul pentru comparaţia cu timpul prezent.
Subliniem că prezenta emisiune s-a născut din dorinţa de a cunoaşte şi readucere aminte conform documentelor şi surselor arhivistice, cercetării istorice, a unor acţiuni, fapte întâmplări, oameni şi locuri din istoria noastră.
Vă mulţumim de nenumărate ori pentru aprecieri şi apetenţa pentru cunoaştere !