„Misiunea Militară Germană în România. 1940-1944”

La 2 iulie 1940, regele Carol al II-lea i-a transmis lui Adolf Hitler că guvernul român a renunțat la garanțiile franco-engleze.

De asemenea că dorește „o strânsă legătură cu Germania în toate domeniile, garantată prin tratate politice în beneficiul ambelor țări".

Pentru consolidarea acestei colaborări, suveranul român l-a rugat pe Führer „să trimită la București o Misiune militară".

Partea germană nu s-a grăbit să ofere un răspuns Suveranului, ci a aşteptat până la îndeplinirea noilor condiţii avatajoase. Cedările teritoriale ale României către ceilalţi doi solicitatori revizonişti: Ungaria şi Bulgaria şi apariţia unui partener de discuţie pe placul Berlinului.

Prin noua orientare a guvernului instalat la 6 septembrie 1940, Germania putea să ia în calcul doleanţele Bucureştiului în materie de garanţii de securitate:

Armata română doreşte trimiterea unor ofiţeri germani ca instructori pentru Academia de Război, pentru şcolile militare de infanterie, de artilerie şi de motomecanizate şi ca specialişti tehnici în Statul Major General.

Armata doreşte expedierea unităţilor complete de motomecanizate şi de aviaţie.

Acordarea de ajutor pentru cumpărarea de blindate şi avioane de vânătoare

Generalul Antonescu doreşte sosirea grabnică a unui general german pentru deschiderea tratativelor, referitoare la colaborarea armatei germane cu armata română în domeniul militar. Armata română doreşte să evite pe cât posibil să aibă ofiţeri germani în funcţia de comandanţi de unităţi.

Concomitent, guvernul a cerut în sprijinul reorganizării armatei şi principalelor sale componente adaptabile unui război modern, furnizarea de unităţi mobile puternic motorizate şi mecanizate.

„Trebuie să fie puternici mai ales în apărarea antiaeriană. Centrul de greutate al apărării trebuie orientat înspre Est. De întărit posibilităţile de apărare de pe ţărm, în special în Delta Dunării pentru zădărnicirea eventualelor tentative de debarcare. Frontul spre Ungaria şi Bulgaria se descoperă. Despre reconstrucţia de aici trebuie să se trateze cu un general german”.

Generalul Antonescu, Conducătorul Statului afirma că va colabora integral cu Germania. Dacă - se transmitea de către diplomaţii germani la Berlin – va găsi împotrivire îi va destitui pe toţi ofiţerii care îi stau în drum".

Discuţiile despre garanţii de securitate şi înzestrarea contra-cost a Armatei Române, inclusiv trimiterea unei Misiuni Militare Germane au fost îndelungi şi complicate, fiecare dintre părţi urmărindu-şi interesele.

E drept că România în situaţia în care se găsea – cu teritorii cedate, refugiaţi, moral al armatei şi populaţie scăzut, pericolul sovietic d invazie la graniţele noi – nu avea întocmai o capacitate sensibil egală sau însemnată pentru negociere cu Germania, însă deţinătorii puterii din epocă au încercat să limiteze pierderile cât de mult se poate.

Generalul Kurt von Tippelschirch (cu vechi state de serviciu în informaţiile germane) anunţa la 16 septembrie 1940, Berlinul: „Generalul Antonescu a solicitat Germaniei o misiune militară. Se doreşte ca aceasta să fie alcătuită din:
- unităţi de aviaţie, de apărare antiaeriană şi motomecanizate ca şi de blindate, toate acestea în scopul instruirii tehnice şi tactice a trupelor române, dorindu-se ca aparatura din dotarea acestor unităţi să fie predată României după încheierea ciclului de instrucţie; - personal de instrucţie pentru diferite şcoli şi centre de instrucţie.

Generalul Antonescu a confirmat concluzia mea, punând totuşi anumite limite în legătură cu numărul efectivelor preconizate pentru dislocare; mai târziu au fost explicate motivele.

În continuare au fost prezentate o serie de hărţi şi planşe care au reflectat intenţiile generalului Antonescu în legătură cu restructurarea armatei, evidenţiind totodată şi lipsurile materiale existente.

Generalul Antonescu a reliefat în această circumstanţă că cel mai precar se stă la capitolul dotare a unităţilor. De altfel, nici una dintre diviziile existente nu posedă toate materialele prevăzute în tabelele de înzestrare”

La 17 septembrie 1940, Tippelskirch a părăsit ţara, iar pe 19 octombrie 1940 propunerile româneşti au fost înaintate lui Hitler.

În paralel, la Bucureşti au continuat discuţiile privind colaborarea concretă româno-germană.

La 21 octombrie 1940 a fost semnat Protocolul privind Misiunea Militară Germană, din partea României de către generalul Tătăranu, iar din partea germană de către dr. Lohmann.

În afară de sprijinul pe care îl oferea, Misiunea Militară Germană a constituit, în acelaşi timp, unul dintre punctele de divergenţă între autorităţile celor două ţări, mai ales în ceea ce priveşte aprovizionarea şi neregulile săvârşite de soldaţii germani pe teritoriul României.

Primele formaţiuni de comandament ale Misiunii, conduse de generalul de cavalerie Erik Hansen, generalul Wilhelm Speidel, comandantul forţelor de aviaţie şi generalul Arthur Hauffe, şeful de stat major, au sosit la Bucureşti la 12 octombrie 1940.

La 11 noiembrie 1940 în România se găseau 22.430 militari germani, dintre care 890 ofiţeri şi 21.540 soldaţi.

La 24 decembrie 1940, Subsecretariatul de Stat al Armatei de Uscat înainta Ministerului Apărării Naţionale o situaţie centralizatoare cuprinzând cheltuielile efectuate până la acea dată pentru Misiunea Militară Germană aflată în România.

Totalul cheltuielilor se ridica la 184.879.596 lei.

Vă prezentăm un extras al sumelor cheltuite într-o luna în confonnitate cu tabelul de mai jos s-au ridicat la următoarele

valori:

„Tabel recapitulativ de cheltuieli cu misiunea germană”

DetaliiCheltuieli

Personal 7.263.000

Explicaţiuni:Calculul pe o lună de zile în ipoteza a 50 lei alocaţie pe zi pentru întreg efectivul.

Cazare 1.407.000

Calculul pentru 30 zile la Hotel Ambasador, Stănescu şi Union .

Combustibil avioane 24.194.260

S-a calculat pentru 2 ore de zbor pe zi de avion (ulei şi benzină) costul total pe lună a 60 de ore.

Întreţinere avioane 60.000/lunar

Combustibil auto 26.009.250

Calculat consumul de ulei şi benzină pe o lună pentru numărul total de autovehicule.

Cheltuieli de întreţinere, lunare, cancelarie, curaţenie 3.000.000/ lunar

.

Cheltuieli diverse de materiale 18.880.000

Calculul pe baza cererilor fonnulate până azi. Sunt de întrevăzut şi alte cheltuieli pentru instalare.

La 17 ianuarie 1941 a fost semnată, de către dr. Neubacher şi Dragomir, „Convenţia asupra directivelor obligatorii pentru aprovizionarea trupelor germane din România".

La aceeaşi dată a fost semnat, de către dr. Neubacher şi Mircea Cancicov, „Acordul pentru aprovizionarea trupelor germane din România". Fondurile aprobate de guvern pentru întreţinerea trupelor germane au fost stabilite la nivelul de 100.000.000 lei lunar.

În şedinţa Consiliului de Miniştri din 26 octombrie 1940, lt. col. Nicolae Dragomir, ministrul Coordonării şi Statului Major Economic, arăta: „Am vorbit cu d-nii Neubacher şi Klugkist şi am stabilit că cheltuielile de întreţinere a Misiunii Germane din România vor fi suportate de guvernul român numai până la limita sumei de 100.000.000 lei lunar. Tot ce va trece peste această sumă va fi plătit de guvernul german dintr-un cont special. Reprezentanţii guvernului german roagă ca acest fond să fie scutit de taxe şi dobânzi".

Pe lângă aceasta, însă, trupele germane au dezorganizat piaţa prin cumpărări efectuate cu monedă inflaţionistă şi fără acoperire, emisă în Germania, cauzând mari neajunsuri economiei româneşti prin eludarea reglementărilor privitoare la regimul vamal. Spre exemplu, numai în 1941 trupele germane au expediat din România aproape 17.000 vagoane grâu, fără a plăti taxe vamale.

Pentru a reglementa problema produselor scoase din România şi trimise către Germania, N. Dragomir preciza în aceeaşi şedinţă a Consiliului de Miniştri că „am pus la punct chestiunea pachetelor. Iată ce ne roagă delegaţia germană: fiecare soldat să poată trimite de Crăciun rudelor din Germania câte un pachet de alimente.

În al doilea rând, permisionarii care pleacă în Germania - cam câte 2.000 pe lună - să poată lua cu ei câte un pachet. În al treilea rând, fiecare soldat din Misiunea Militară Germană să poată trimite lunar câte un pachet mai mic rudelor din Germania".

Chestiunea fiind socotită de către Conducătorul Statului destul de spinoasă pentru economia românească, concluzia generalului Antonescu a fost: „Să-mi arătaţi unde duce această chestiune, pentru că, dacă mă duce la o catastrofă economică, nu accept".

Problema neregulilor săvârşite de trupele germane pe teritoriul României este o constantă a discuţiilor purtate de forurile de conducere de la Bucureşti cu cele similare germane; notele de convorbiri, memorandumurile întocmite de vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu, rapoartele, toate acestea demonstrează o dată în plus modul în care autorităţile germane vedeau aliatul român.

Pentru perioada 1940-1944, notele privind înlesnirile făcute trupelor germane de instrucţie şi operative din România, cererile adresate de conducerea Misiunii Militare Conducătorului Statului Român de a se plăti integral soldele tuturor soldaţilor germani din România în lei, rapoartele lui Mihai Antonescu referitoare la grava criză economică şi financiară în care a intrat România datorită preţurilor mult mai mari decât cele curente oferite de intendenţa germană pentru procurarea diferitelor categorii de materiale, toate acestea se regăsesc în documentele diplomatice ale României din această perioadă.

(Misiunea Militară Germană în România | Istorie | Art-emis )

Într-un raport cu nr. 106, din 14 ianuarie 1941, Serviciul Externe din cadrul Misiunii militare germane comunica Înaltului Comandament de la Berlin:

"Ieri, generalul Antonescu a primit o scrisoare semnată de către Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu, preşedinţii Partidului Naţional-Ţărănesc, respectiv Partidului Liberal, în care îi sunt puse lui Antonescu o serie de întrebări:

„Există între România şi Germania un acord recent privind trecerea trupelor germane peste teritoriul românesc ? Şi-a dat Antonescu acordul să transforme România într-un teatru de război, împotriva cui şi în ce scop ?

Antonescu nu consideră ca ar fi potrivit să se indice trupelor germane anumite trasee, încât ţara să nu fie ameninţată de bombardament ?

Consideră Antonescu indicat să vândă germanilor carburanţi, carne şi alte produse ?

Ce garanţii a dat Germania, României pentru despăgubiri în cazul în care România devine teatru de razboi ? ".

În continuare, Maniu şi Brătianu au cerut să se interzică germanilor folosirea podului peste Dunăre de la Cernavodă, Bucureştiul să fie declarat oraş deschis şi să nu se permită germanilor staţionarea în acest oraş pentru a nu fi bombardat.

Ambii semnatari i-au cerut, în final, lui Antonescu să precizeze dacă a obţinut din partea Reichului, asigurarea că România va fi repusă în vechile ei graniţe. Dacă da, ar dori Führerul să facă o declaraţie oficială în acest sens care ar îndatora întregul popor german ? Reichstagul ar trebui să fie convocat pentru a lua cunoştinţă de această promisiune.

Fie, liderii partidelor tradiţionale se făceau că nu cunosc situaţia României, fie erau cu totul în afara realităţii.

Din impresiile transcrise de miltarii germani, în cazul de faţă un pilot pe avioane de vânătoare la sosirea în România în cadrul misiunii Militare :

„ ... Ne duceam în mod regulat la Bucureşti, unde magazinele erau pline cu

lucruri ce nu se mai găseau la noi, de multă vreme: salamuri lungi de un metru, cutii cu pateu, hrană de tot felul, etc. Era în rezumat, ţara unde curgea laptele şi mierea."

În ciuda explicaţiilor oferite, opinia publică românească a fost împotriva sosirii germanilor, cele două argumente istorice rămase în memoria acesteia fiind: lupta directă dintre cele două ţări în timpul Primului Război mondial şi tratamentul inechitabil, disproporţionat şi înrobitor pe care l-au aplicat românilor.

Pentru a contracara, autorităţile şi personal generalul Ion Antonescu, Conducătorul Statului, dar şi în calitatea de ministru al apărării a revenit:

„ ... Am chemat trupele germane să vă înveţe folosirea noului armament, pe

care îl vom primi din Germania; le-am chemat să vă înveţe procedeele de lupta întrebuinţate de ei, cu rezultate atât de strălucite în ultimele războaie.

După ce îşi vor îndeplini misiunea, ei se vor înapoia în ţara lor”

„ ... Ostaşi !

Sunt sigur că acum, când cunoaşteţi rostul venirii trupelor germane la noi, veţi şti să le întindeţi mâinile frăţeşte, veţi şti să-i faceţi să simtă, cu o clipă mai curând, cât de mult preţuim camaraderia lor''

Contribuţii editoriale: dl. prof. dr. Radu Golban despre relaţiile economice româno-germane şi părţile sale mai puţin discutate. Un interviu de Mirela Băzăvan

Interviul integral, aici:

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 29 august 2022 (integral)

Foto:

Prima filă din declaraţia guvernului ing. Ion Gigurtu şi alinierea la politica Axei. Credit: muzeulvirtual.ro

Ultimul prim ministru al României Mari, ing. Ion Gigurtu. Credit:www.sothebysrealty.ro

Instantaneeu de la întâlnirea Ion Gigurtu- Joachim von Ribbentropp, ministrul de externe al Germaniei, 1940. Credit: https://www.bundesarchiv.de

La una din întâlnirile Antonescu-Hitler a fost discutată şi prezenţa militară germană în România. Credit: agerpres.ro via rador.ro

Secvenţe ale colaborării militare româno-germane derulate de Misiunea Militară Germană. Credit: art-emis.ro

Colaborarea militară româno-germană a continuat şi pe Frontul de Răsărit. O secvenţă din campania anului 1941. credit:aesgs.ro

Militari români decoraţi pe câmpul de luptă de partenerii germani. Credit: aesgs.ro

Propaganda dedicată colaborării militare româno-germane dintr-un ziar de epocă. Credit: https://relicsandmilitaria.ro

Regia de montaj: Mădălina Coman şi Alexandru Balaban

Regia de emisie: Costin Iorgulescu şi Claudia Buzică

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro