„Istorisiri de Ziua Radioului”

Radioul public şi-a petrecut vârstele sub vremuri mai bune sau mai rele şi totuşi se dovedeşte până acum că a reuşit să treacă peste cărările întortochiate puse în cale de evoluţia societăţii româneşti.

Câteva repere cronologice:

La 1 noiembrie 1928 se difuza prima emisiune a Societăţii de Difuziune Radiotelefonică, aşa cum era denumit serviciul public de radiodifuziune în actul oficial de constituire. Atunci, românii au putut auzi pentru prima dată pe post cuvintele „Alo, Alo, aici Radio Bucureşti!”.

Încă de la înfiinţare, radioul public s-a afirmat ca promotor şi susţinător al culturii şi civilizaţiei româneşti, vector important în formarea spiritului civic şi al coeziunii comunitare.

De-a lungul timpului, denumirea instituţiei a înregistrat numeroase modificări datorate evoluţiei radioului public, dar şi regimurilor politice care au condus ţara.

1928 – 15 august 1936: Societatea de Difuziune Radiotelefonică din România

15 august 1936 – 11 iunie 1948: Societatea Română de Radiodifuziune

11 iunie 1948 – 23 mai 1949: Societatea Română de Radiodifuziune Naţională

23 mai 1949 – 31 octombrie 1953: Comitetul pentru Radioficare şi Radiodifuziune

31 octombrie 1953 – 17 august 1954: Direcţia Generală Radio din Ministerul Culturii

17 august 1954 – 5 martie 1958: Direcţia Generală a Radiodifuziunii de pe lângă Consiliul de Miniştrii

5 martie 1958 – 28 decembrie 1973: Comitetul de Radiodifuziune şi Televiziune

Ianuarie 1974 – 18 iunie 1994: Radioteleviziunea Română

18 iunie 1994 - prezent: Societatea Română de Radiodifuziune (cunoscută sub numele de brand Radio România)

În acord cu misiunea sa de promotor al culturii, şi pentru a răspunde cerinţelor muzicale ale recent înfiinţatei Radiodifuziuni Române, dirijorul Mihai Jora înfiinţează Orchestra Radio, care va intra în circuitul stagiunilor publice în 1932.

Prima emisie de teatru radiofonic a avut loc la 18 februarie 1929, când s-a transmis, în direct, piesa într-un act “Ce ştia satul” de V. Al. Jean, în interpretarea actorilor Teatrului Naţional Maria Filotti şi Romald Bulfinski.

Tot în 1929 vor fi transmise:

„Ora copiilor” - prima emisiune pentru copii (12 ianuarie) Prima transmisiune directă de la Opera Română cu „Aida” de Giuseppe Verdi (14 aprilie) Prima transmisiunea în direct de la Ateneul Român (28 octombrie)

La 15 ianuarie 1934 este dat în folosinţă postul naţional „Radio România” din localitatea Bod, la 11 km de Braşov, cu un emiţător provizoriu de 20 kw şi lungime de undă de 1.875 metri. După 2 ani, emiţătorul este înlocuit cu unul de 150 kw, pus la dispoziţie de firma Marconi.

Curând, programele radio s-au diversificat. Începeau dimineaţa cu un cântec, continuau cu „ştiri de presă”, cu „ora de gimnastică”, cu un concert matinal, cu sfaturi pentru gospodine şi „timpul probabil”.

La prânz începeau la 12.30 şi seara la orele 18.00. Oamenii puteau asculta zilnic programe muzicale, conferinţe, radiojurnale, piese de teatru, reportaje, „Ora copiilor”, a „naţiunii”, a „satelor”.

Zece ani mai târziu, structura programelor arăta astfel: emisiunile muzicale erau în proporţie de 53%, cele vorbite 22%, iar cele „mixte” 25%.

Până la Al Doilea Război Mondial, încet dar sigur, această mare invenţie a omenirii ajunsese şi la noi pentru unele familii un nelipsit mijloc de informare, educaţie şi divertisment.

Problema era că mulţi erau „ascultători clandestini” – ascultau emisiunile, dar nu plăteau taxa de abonament. Lupta Societăţii de Radiodifuziune cu aceşti „rebeli” a durat ani şi ani de zile, căpătând câteodată accente hilare, deşi faptul în sine era grav.

La şase ani de la înfiinţare, instituţia era încă nevoită să-şi ceară insistent drepturile: „De un timp încoace, Societatea noastră de Radiodifuziune adresează zilnic un apel către auditorii ei, invitându-i să-şi plătească taxele de abonament la radio. Apelul acesta aminteşte că plata abonamentului constituie unul din cele mai importante venituri ale Societăţii de Difuziune, venit de care este strâns legată orice îmbunătăţire a programelor.” (revista Radiofonia, 1934)

Ţinând cu stricteţe evidenţa celor o sută de mii de abonaţi, Societatea constata cu tristeţe un an mai târziu: „Dacă întrebi pe un clandestin de ce nu se abonează, el îţi răspunde, de regulă, că nu-i plac programele româneşti. Veţi admite, cred, că asemenea motive nu sunt în realitate decât pretexte, pe cât de nelogice, pe atât de neserioase. Căci dacă n-am asculta decât radiojurnalul care ne ţine la curent de câteva ori pe zi cu ultimele evenimente din ţară şi străinătate şi încă abonamentul n-ar fi prea mare pentru acest preţios serviciu de informaţiuni pe care ni-l oferă postul nostru de emisiune

Nu trebuie să uităm că radiofonia reprezintă astăzi, ca şi lumina electrică de pildă, un bun indispensabil al civilizaţiei care nu trebuie să lipsească din nicio casă. Iar plata abonamentului la radio trebuie să constituie un act de recunoştinţă faţă de această minunată invenţie a veacului nostru şi o datorie faţă de ţară şi neam.” (Radiofonia, 1935)

La 30 aprilie 1934, societatea este pusă sub controlul Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, doi ani mai târziu trecând în subordinea Ministerului de Interne şi schimbându-şi denumirea în Societatea Română de Radiodifuziune.

La microfonul radioului, în data de 20 februarie 1937, s-a lansat cântăreaţa de muzică populară Maria Tănase.

Tot în 1937, în decembrie, încep emisiunile experimentale ale postului pe unde scurte „Dacia Romană”, amplasat lângă Arcul de Triumf. Acesta va emite regulat de la 1 ianuarie 1940 pe o lungime de undă de 32,4 metri şi cu o putere de 2 kw.

Conform „Programului de dezvoltare a reţelei naţionale de radiodifuziune”, aprobat de Consiliul de Miniştri în martie 1933, Radiodifuziunea începe planificarea unei reţele de posturi regionale, primul fiind cel de la Chişinău, care-şi începe emisia la 8 octombrie 1939.

„Radio Basarabia”, cum se numea postul de la Chişinău, avea ca scop combaterea propagandei sovietice de la graniţa nord-estică a ţării. Postul a funcţionat până în 1940 când, la 28 iunie, odată cu invadarea Basarabiei de către armatele sovietice, atât clădirea cât şi aparatura au fost distruse de bombardamente.

În 1941, sub conducerea dirijorului si compozitorului Ion Croitoru, se înfiinţează Corul Radio, prima formaţie corală a radioului public.

După izbucnirea celui de-al doilea război mondial şi mai ales după intrarea României în război, radiodifuziunea şi-a luat măsuri de precauţie referitoare la eventuala distrugere a posturilor principale. În acest sens, s-a creat o reţea de posturi experimentale pe unde scurte de 75 w în diferite puncte ale ţării. Primul dintre acestea, intitulat „Dobrogea” fusese instalat la Constanţa, postul „Carpaţi” se afla la Sinaia, postul „Argeş” la Bucureşti, „Moldoviţa” la Iaşi, iar „Gloria” în Crimeea.

Postul „Radio Moldova” de la Iaşi, cu o putere de emisie de 100 w şi înfiinţat la 2 noiembrie 1941, denumit „Radio Moldoviţa” în 1944, a fost singurul post teritorial care a funcţionat în timpul regimului antonescian, funcţionând ca principal post de propagandă românească şi anti-propagandă sovietică.

La 18 martie 1944, postul „Moldoviţa” este evacuat la Bod, unde a continuat să emită până la 23 august.

„Radio Moldova” a fost desfiinţat în cadrul unei acţiuni de restituire a materialelor radiofonice către U.R.S.S. prevăzută în acordul de armistiţiu, la 19 aprilie 1945.

În urma victoriei de la Stalingrad, ca măsură preventivă, Consiliul de Administraţie al Societăţii Române de Radiodifuziune Naţională, realizează un plan de evacuare a posturilor sale din locaţiile curente, în clădiri închiriate de pe Valea Prahovei, de la Curtea de Argeş, Snagov şi Câmpulung Muscel.

Evacuarea propriu-zisă a societăţii a început în data de 22 aprilie 1944 din Gara de Est, de unde a plecat către Bod trenul condus de directorul Gheorghe Banu. Trenul, în care se aflau 621 de persoane, a plecat pe 23 aprilie la ora 17.00, ajungând în Bod pe 28 aprilie.

Transmisiunea studiourilor amenajate în vilele de la Timiş a început pe 24 aprilie, la orele 14.00. Din aceste studiouri de ajutor s-au transmis programele posturilor Radio România, Radio Bucureşti şi Dacia Romană.

Datorită dificultăţilor financiare impuse de război, Societatea de Radiodifuziune Naţională a trebuit să facă economii drastice. Astfel, Orchestra Radio a fost redusă de la 77 la 50 de membri, Corul Radio a fost desfiinţat, iar subvenţia pentru revista „Radio Român” a fost redusă.

Cu toate dificultăţile pe care le-a avut de înfruntat, Societatea Română de Radiodifuziune a reuşit să emită în permanenţă.

23 august 1944 - se difuzează mesajul regelui către ţară şi proclamaţia guvernului.

La 24 august, locaţiile posturilor SRR au fost atacate concomitent de armatele germane: postul de la Bod a fost asediat timp de 7 ore de un detaşament de 120 de persoane, în timp ce postul de la Băneasa a fost cucerit şi eliberat abia pe 29 august.

Sediul central din Str. General Berthelot nr. 60 a fost bombardat şi distrus în întregime. Emisiunea a continuat să fie transmisă din studiourile de ajutor din zona Bod – Braşov până la 28 august când un atac de 20 de avioane, care au aruncat 70 de tone de bombe, a scos din funcţiune postul Radio România.

Emisiunea a continuat prin punerea în funcţiune a posturilor pe unde scurte Bucegi (Sinaia – vila generalului Ghe. Rasoviceanu), Carpaţi (Palatul Regal Peleş) şi Piatra (în spatele vilei lui Antonescu de la Predeal).

Emisiunile erau lucrate şi transmise dintr-un studio improvizat aflat într-un local din Str. Gral Berthelot, nr. 71. Cele 3 posturi vor funcţiona până-n data de 31 august.

Până la construirea noului sediu, dat în folosinţă parţial în 1947, Radio România îşi va continua activitatea din studiourile improvizate în:

Etajul II al Liceului Sfântul Sava Imobilul din strada General Berthelot 41 Apartamentul cu 6 camere din Ştirbei Vodă 108

Perioada imediat următoare războiului a fost prielnică laturii muzicale a radiodifuziunii: în 1945, la imboldul maestrului Dumitru D. Botez, dirijorul Ion Vanica înfiinţează Corul de Copii Radio; doi ani mai târziu ia fiinţă Orchestra de Estradă Radio, actuala Orchestră de Cameră, iar în 1949 apare Orchestra Populară Radio.

În perioada 1945 – 1955, are loc construirea sediului actual al Radiodifuziunii. Inaugurarea oficială a avut loc în 1952, însă ansamblul de clădiri a fost terminat abia în 1960, ultima fiind dată în folosinţă Sala de Concerte.

După război, se reiau discuţiile referitoare la extinderea teritorială a postului public de radio. Astfel, în 1954, încep să emită posturile teritoriale din Cluj şi Craiova.

Tot în 1954, la Bucureşti, îşi începe emisia Programul II.

Următoarele posturi teritoriale vor fi Timişoara în 1955, Iaşi în 1956 , Târgul Mureş în 1958 şi Radio Vacanţa în 1967.

În 1956 apare Televiziunea Română, cu care Radio România fuzionează, formând împreună instituţia numită Radioteleviziunea Română.

În anii '60 se inaugurează primele emisiuni pe unde ultrascurte – banda est, prima oară pe frecvenţele de sunet ale Televiziunii şi apoi pe frecvenţe proprii.

Radiodifuziunea iniţiază astfel un al treilea program, experimental. Se difuzau în general emisiuni de muzică clasică.

La 12 martie 1973 emisiunile sporadice de pe unde scurte se transformă în postul de radio pentru tineret - Programul III.

În anii ’80, Radioteleviziunea, aflată sub controlul direct al statului din 1948, în urma decretului de naţionalizare, începe să resimtă acut presiunile statului.

În 1985, din ordin de partid, sunt desfiinţate studiourile teritoriale de radio. Programul 1 şi Programul 2 îşi reduc emisia la 18 ore pe zi fiecare, iar Programul 3 la 11 ore.

Din data de 22 decembrie 1989, accesul în clădirea Radiodifuziunii şi chiar şi între diferite etaje ale acesteia se realiza pe baza unor parole zilnice.

22 decembrie 1989 – ora 12:27, Radiodifuziunea Română transmite primul mesaj al revoluţionarilor din capitală. În aceeaşi noapte, la îndemnul cetăţenilor, studiourile teritoriale îşi reiau activitatea.

În 1990 a fost înfiinţat studioul regional Constanţa. În acelaşi an începe să emită şi Antena Bucureştilor, devenită mai târziu, în 1998, Radio Bucureşti.

Ia fiinţă Centru de Informare şi Sinteză, devenit ulterior Agenţia de presă RADOR.

În 1992 începe să emită Antena Satelor, singurul post exclusiv pentru mediul rural din Europa.

În 1993 Societatea Română de Radiodifuziune obţine licenţa de emisie din partea CNA. În acelaşi an, Radio România devine membru cu drepturi depline al EBU (European Broadcasting Union).

În 1994, conform Legii nr. 41 din 17 iunie, Radioteleviziunea Română se scindează în Societatea Română de Radiodifuziune şi Societatea Română de Televiziune care devin servicii publice autonome, de interes naţional şi independente editorial.

Tot în 1994, Radiodifuziunea organizează prima ediţie a Târgului de carte „Gaudeamus”, târg care figurează astăzi în Catalogul Târgurilor de Carte de la Frankfurt.

Doi ani mai târziu, în 1996, după modelul Radio France, se decide reorganizarea programelor de emisie astfel:

Programul I devine Radio România Actualităţi – post de informaţie cu emisie 24 h/zi, Programul II devine Radio România Cultural – post cu emisiuni de literatură, teatru, ştiinţă, cultură muzicală şi muzică simfonică, operă, corală etc, Programul III îşi schimbă numele în Radio România Tineret – post dedicat tinerei generaţii.

Tot atunci se înfiinţează 11 redacţii specializate şi un "Departament al Posturilor Teritoriale şi Locale" şi se hotărăşte înfiinţarea celui de-al patrulea post al Radiodifuziunii: Radio România Muzical.

Acesta îşi începe activitatea propriu-zisă la 24 martie 1997.

În 1998 apare Editura „Casa Radio”, în cadrul căreia sunt publicate CD-uri, cărţi şi alte materiale proprii radiodifuziunii. Un an mai târziu, se inaugurează subredacţia Studioului Teritorial Târgu Mureş,Antena Braşovului.

Din anul 2000 începe modernizarea unor echipamente specifice. Începe digitalizarea posturilor regionale. Cabinele de emisie şi de producţie din str. General Berthelot sunt de asemenea digitalizate.

La 1 februarie 2001 a fost inaugurată Camera ştirilor, echipată la cel mai performant nivel tehnologic al momentului, cu un sistem computerizat care asigură permanenta conectare la multitudinea de fluxuri informaţionale, selectarea rapidă a ştirilor şi accesarea în timp real a tuturor informaţiilor care sunt stocate în memoria serverului.

Septembrie 2002 – Radio Bucureşti şi Radio Constanţa încep să emită program propriu 24 / 24.

2003 – se creează reţeaua de corespondenţi externi ai Radio România, ce acoperă principalele capitale ale lumii, dar şi zone fierbinţi, cum ar fi cea a Orientului Mijlociu.

Din 16 noiembrie 2004 Radio România Tineret dispare din FM şi se transformă în Radio3Net, primul post public emiţând exclusiv pe internet la www.radio3net.ro.

După dispariţia prematură a fondatorului acestui canal, Florian Pittiş, programul Radio3Net adaugă numele acestuia în denumirea sa.

În 2006 Agenţia de Presă RADOR şi Radio România organizează prima ediţie a Zilei Agenţiilor de Presă din România.

La 15 februarie 2007 se inaugurează postul de radio „Antena Sibiului”. În acelaşi an, Radio Cluj şi Radio Reşiţa trec la program propriu de emisie 24 / 24.

Un an mai târziu este elaborat şi aprobat documentul „Misiune, Viziune, Valori, Principii” – cartea de identitate a Radio România.

La 2 iulie 2008, Radio România şi posturile Radio România Actualităţi, Radio România Cultural, Radio România Muzical, Radio Antena Satelor, Radio România Internaţional şi Radio România Regional au adoptat noile logo-uri. Fiecărui post în parte i-a fost atribuită o culoare în funcţie de emisiunile şi specificul acestuia.

1 noiembrie 2008 – Radio România sărbătoreşte 80 de ani de la transmisia în eter a primei emisiuni radiofonice, 80 de ani de experienţă şi profesionalism, de promovare a culturii şi a valorilor româneşti, 80 de ani de radio românesc. La aceeaşi dată, îşi începe emisia primul radio public on-line din lume dedicat copiilor – Kids Radio.

La împlinirea a 80 de ani de radiofonie românească, Banca Naţională a României a emis o monedă aniversară din argint, iar Romfilatelia a lansat un timbru aniversar Radio România 80.

În septembrie 2009, odată cu lansarea grilelor de toamnă, Radio România a lansat stream-uri de muzică populară, de muzică de operă şi de teatru radiofonic, pe site-urile sale proprii, precum şi două noi site-uri: www.politicaromaneasca.ro şi www.e-teatru.ro – primul portal de teatru radiofonic din România.

Tot atunci are loc lansarea noului site al principalului post public de radio – Radio România Actualităţi (www.romania-actualitati.ro).

La 1 noiembrie 2009, cu ocazia celebrării a 81 de ani, Radio România a lansat in mod oficial procesul de digitalizare a Fonotecii de Aur, prin digitalizarea primului document din Arhivă: „Unităţi organice în viaţa statelor şi naţiunilor", discurs susţinut de Nicolae Iorga în data de 24 martie 1939, fragment al conferinţelor radiofonice "Sfaturi pe întunerec".

1 decembrie 2011 – Radio Chişinău, un produs al Radio România, realizat în colaborare cu Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, s-a lansat oficial

În ianuarie 2013 – Radio România Actualităţi este postul numărul unu, la nivel naţional, cu 13,4% cotă de piaţă şi peste 2 milioane de ascultători fideli, zilnic

1 octombrie – 30 noiembrie 2013: La aniversarea a 85 de ani de existenţă, Radio România dăruieşte ascultătorilor săi, sub genericul „Ascultă Vocea”, fragmente din înregistrări unicat sub forma unui insert cu vocea unei personalităţi din arhiva sonoră a Radioului.

18 ianuarie 2014 – Radio România a fost invitată să participe la audienţa privată acordată de Papa Francisc postului de radio şi televiziune RAI, cu prilejul aniversării a 90 de ani de radiodifuziune şi a 60 de ani de televiziune italiană.

17 octombrie – Comisia pentru buget a Senatului a întocmit raport de admitere cu amendamente propunerii legislative a PSD privind eliminarea a 102 taxe nefiscale de la 1 ianuarie 2017, inclusiv a taxei radio-tv, în valoare de circa 11 euro/an.

În aceeaşi zi, Senatul a adoptat, în calitate de primă Cameră sesizată, propunerea legislativă a PSD privind eliminarea a 102 taxe nefiscale de la 1 ianuarie 2017, cu 89 de voturi pentru 17 împotrivă şi o abţinere. Proiectul merge la Camera Deputaţilor care este Cameră decizională în acest caz

La 25 octombrie, în timpul dezbaterilor din Camera Deputaţilor, iniţiatorul documentului preşedintele PSD, deputatul Liviu Dragnea, a cerut eliminarea taxei radio-tv din proiect, deşi co doar o zi în urmă, în Comisia de buget, finanţe, deputaţii hotărăseră rămânerea în vigoare a taxei.

Liviu Dragnea a subliniat că eliminarea taxei radio-tv nu înseamnă că cele două instituţii publice vor fi sub control politic, ci vor avea un parcurs predictibil. Liviu Dragnea a prezentat şi o soluţie care să compenseze renunţarea la această taxă. Proiectul de lege a fost votat în unanimitate de plenul Camerei Deputaţilor.

După cum observaţi, Radioul public are o istorie dintre cele mai palpitante. O istorie făcută de oameni, unii cunoscuţi, cei mai mulţi, nu, însă concentraţi şi consecvenţi cu ceea ce credeau că este bine să se facă: informare, educaţie, modelare.

Am insistat pe acest tipar şi în ediţia curentă unde veţi regăsi în fişierul audio referinţe la arhiva de istorie orală, un proiect generos iniţial şi care în aproape trei decenii a produs, conservat şi tezaurizat zeci de mii de ore de înregistrare cu personalităţi din toate vârstele Radioului public, cele mai multe legate de evenimente naţionale şi experienţă personală din diferite perioade istorice.

Desigur nu am uitat şi de realizatorii unor emisiuni arhicunoscute, de această dată am ales binomul publicistic „Răspundem ascultătorilor-Studio deschis”

Am adus în atenţia dumneavoastră frânturi din viaţa celor care au lucrat la Radiodifuziunea Română înainte de război, dar şi încercările de modernizare tehnică ce au avut loc în cadrul Societăţii Române de Radiodifuziune.

Contribuţii editoriale: d-na Carmen Ionescu, manager al Agenţiei „Rador” despre Centrul de Istorie orală „Gheorghe I. Brătianu” al Radiodifuziunii

d-na Ioana Cristea, fostă realizatoare a emisiunii „Studio deschis”, una dintre cele mai de succes produse de presă radio. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Mulţumiri deosebite colegilor noştri, Silvia Iliescu şi Octavian Silivestru de la Centrul de Istorie Orală "Gheorghe I. Brătianu" al SRR pentru sprijinul acordat realizării acestei ediţii.

AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 1 noiembrie 2021

Regia de montaj: Eugenia Ivanov şi Georgeta Ruse

Regia de emisie: Mihaela Oana Popescu şi Raluca Goga

Foto:

Primul imobil în care a funcţionat Societatea Română de Radiodifuziune

Din interior

Birou de lucru din vechea clădire Radio

Cabina tehnică de emisie din clădirea veche

Noul sediu în construcţie. Anii '50

După inaugurarea din anul 1952

Radiodifuziunea, noaptea. Anii '60

Sala Controlului General Tehnic. Anii '70

Holul Sălii de concerte "Mihail Jora în anii '60

Gheorghe Mugur, subdirector al Radiodifuziunii 1933-1940

dr. Vasile Voiculescu, dir. adj. al Serviciului Programe

Vasile Ionescu, director al Societăţii de Radiodifuziune 1940-1945

Puia Rebreanu şi...

Nadia Ştefănescu, crainice

Secretariatul programelor 1932. Yvonne Demetriad, Domnica Păun Ghiţescu şi Lila Teianu

Personal tehnic ingineri şi operatori cu un car de înregistrare

Car de reportaj cu platformă pentru postul de crainic. 1938

Emiţătorul de la staţia Bod, jud. Braşov şi clădirea personalului cu familiile

Interior staţia radio de la Bod

Voevodul Mihai la Radio Bucureşti - staţia de transmisie

Reţeaua naţională a staţiilor de transmisie

Postul Radio Basarabia de la Chişinău 1939

Radio Moldova, Iaşi 1941

Radio Cluj 1954

Radio Craiova. Din studioul de emisie. Anii '70

Radio Timişoara 1955

Radio Târgu Mureş 1958

Radio Vacanţa 1967

Radio Constanţa 1990

Orchestra Radio în studioul mare 1932

Inaugurarea Studioului mare al Radioului în prezenţa regelui Carol al II-lea 1932

"Orele străjereşti" în Studioul mare 1938

Repetiţie de teatru 1937

Ing. Paul Ştiubei şi reporterul Radu Vasilescu la transmisii de pe teren, înainte de război

Actorii Constantin Bărbulescu și Nicolae Brancomir (1956) Teatru radiofonic

Alexandru Giugaru, Maria Filotti, Sonia Cluceru, Maria Burbea, Ion Lucian în timpul unei înregistrări Anii '50

Boris Ciornei şi Colea Răutu 1958

Secvenţă de la înregistrarea piesei "Colindul puiului de cerb" 1968. Ştefan Ciubotăraşu, Valeria Seciu, Virgil Ogăşanu, printre alţii.

Popa Petrică, Toma Caragiu, Carmen Stănescu și Horia Șerbănescu

Horia Căciulescu, Radu Zaharescu, Dem Rădulescu

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.35 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro