„Din amintirile unui aghiotant. Alexandru Stancovschi” *

Guvernul Groza, autointitulat „de largă concentrare democratică”a fost format din comunişti, social-democraţi, membri ai Frontului Plugarilor, ai Uniunii Patrioţilor şi Uniunii Populare Maghiare, ca şi din disidenţi din partidele istorice (Gh. Tătărescu, Anton Alexandrescu), care să dea impresia colaborării tuturor forţelor politice.

E o dispută în lumea istoricilor contemporanişti. Că din acest punct al constituirii noului guvern Groza începe perioada comunistă A României de după război. Alţi istorici constată că totuşi, noul guvern de orientare comunistă a precedat cucerirea puterii politice şi instaurarea partidului unic. Abia după interzicerea partidelor sau scoaterea lor în afara legii, abolirea monarhiei şi naţionalizarea economiei , inclusiv a celei private, se poate vorbi în opinia acestora de punctul de plecare al noului regim politic şi social.

Petru Groza (n. 7 decembrie 1884, Băcia, judeţul Hunedoara - d. 7 ianuarie 1958, Bucureşti), jurist, deputat, ministru, preşedinte al Consiliului de Miniştri, preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale. Crescut în familia politică a românilor ardeleni, Petru Groza şi-a fondat propriul partid cu care a intrat imediat sub „aripa protectoare” a Partidului Comunist.

S-a afirmat pe scena publică după actul de la 23 august 1944, când liderii de la Moscova şi comuniştii autohtoni au considerat că personalitatea şi carisma lui Groza ar putea asigura legitimitatea în faţa lumii occidentale.

După presiunea exercitată de A. I. Vâşinski asupra regelui Mihai, Petru Groza este numit la conducerea guvernului, după care va fi preşedinte al Prezidiului MAN până la sfârşitul vieţii. Sub guvernarea sa a avut loc instaurarea regimului comunist în România şi acapararea întregii puteri în stat.

Petru Groza s-a născut în familia preotului ortodox Adam Groza. A urmat clasele primare în localitatea natală, iar cele secundare la Coştei, Lugoj şi Colegiul maghiar reformat din Orăştie.

Între anii 1903 - 1905, a studiat la Facultatea de Drept şi Ştiinţe Economice din Budapesta. Din 1905 îşi continuă studiile la Berlin, apoi la Facultatea de Drept Comercial şi Economie Politică din Leipzig. În 1907 Groza îşi obţine doctoratul în ştiinţe juridice cu distincţia magna cum laudae.

La întoarcerea în ţară, Groza a practică avocatura în Lugoj, apoi în Deva. De asemenea, se implică în viaţa Bisericii Ortodoxe, fiind membru laic al Sinodului Mitropoliei Sibiului din 1911.

Cariera politică o începe în Partidul Naţional Român, unde are ocazia să fie alături de liderii mişcării naţionale a românilor din Ardeal: Gheorghe Pop de Băseşti, Ştefan Cicio-Pop, Alexandru Vaida-Voevod, Vasile Goldiş, Iuliu Maniu şi alţii.

Pe 18 noiembrie/1 decembrie 1918 a participat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, unde cei 1228 de delegaţi aleşi ai românilor „din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească” au votat Rezoluţia Unirii care „decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România”.

La alegerile parlamentare din noiembrie 1919, primele pe baza votului universal, Petru Groza este ales deputat pe listele PNR. În martie 1920 părăseşte partidul împreună cu gruparea condusă de Octavian Goga şi se înscrie în Partidul Poporului pe 17 aprilie.

Formaţiunea prezidată de generalul Alexandru Averescu fusese chemată la putere de regele Ferdinand I datorită manevrelor de culise întreprinse de fruntaşul liberal Ionel Brătianu pentru a determina căderea cabinetului Blocului Parlamentar, coaliţie politică din care făcea parte şi PNR.

În guvernul generalului Averescu, Groza este numit ministru de stat fără portofoliu (16 aprilie - 13 decembrie 1921).

La alegerile din martie 1922 şi cele din mai 1926 este din nou ales deputat pe listele Partidului Poporului. Manevrele lui Brătianu îl aduc din nou pe generalul Averescu la putere. În noul cabinet, Groza primeşte portofoliul Lucrărilor Publice. Îndeplineşte această funcţie până la 14 iulie 1926, moment în care trece ca ministru de stat fără portofoliu.

Politica de independenţă din activitatea guvernamentală îl determină pe Brătianu să intre în conflict cu generalul Averescu, motiv pentru care fruntaşul liberal a intervenit pe lângă regele Ferdinand pentru a determina căderea guvernului. Mai mult, la alegerile din iulie 1927 Partidul Poporului nu a întrunit scorul electoral de 2% din voturi, necesar accederii în Parlament.

Dezamăgit de viaţa politică internă, pleacă într-un exil autoimpus la Deva, pentru a se dedica afacerilor sale. Revine pe scena publică pe 8 ianuarie 1933, când fondează Frontul Plugarilor.

Aceasta era o formaţiune politică minoră, care se situa pe stânga eşichierului politic. Imediat, acest partid a intrat sub aripa protectoare a Partidului Comunist, care se afla în ilegalitate în acele vremuri.

În localitatea natală a lui Petru Groza, pe 24 septembrie 1935 a fost semnat acordul pentru înfiinţarea Frontului Popular Antifascist între MADOSZ şi Frontul Plugarilor, ambele formaţiuni fiind satelite ale comuniştilor.

Trei luni mai târziu, aceleaşi două partide, împreună cu Blocul Democratic şi Partidul Socialist, s-au întrunit la Ţebea, unde, sub gorunul lui Horea şi mormântul lui Avram Iancu, au încheiat un acord prin care se angajau să lupte în comun împotriva pericolului fascist.

În următorii ani, formaţiunea lui Petru Groza a rămas în umbra Partidului Comunist. În 1943, participă la crearea Frontului Patriotic Antihitlerist. Pe 20 iunie 1944, a susţinut formarea coaliţiei Blocului Naţional Democrat între PNŢ, PNL, PSD şi PCR

Groza a revenit în prim planul scenei politice după actul de la 23 august 1944, când regele Mihai I îl demite din fruntea statului şi arestează pe mareşalul Ion Antonescu.

Astfel, România a ieşit din alianţa cu Germania. Şeful statului numeşte un nou guvern de militari şi tehnicieni în frunte cu generalul Constantin Sănătescu. În noul guvern, fiecare partid din BND avea câte un reprezentant.

Pe 12 septembrie 1944, România a semnat armistiţiul cu Naţiunile Unite, care stabilea noul statut internaţional al ţării noastre: ieşirea din războiul antisovietic şi angajarea în lupta împotriva Germaniei hitleriste, plata unor însemnate despăgubiri de război, anularea dictatului de la Viena, stabilirea graniţei româno-sovietice din 28 iunie 1940.

Astfel, România devenea o ţară ocupată de Uniunea Sovietică, iar SUA şi Marea Britanie girau această realitate. La 9 octombrie, s-a realizat „acordul de procentaj” între Stalin şi Churchill, potrivit căruia România intra în sfera de influenţă sovietică în proporţie de 90%.

Pe plan intern, pe 13 octombrie, PCR şi PSD au denunţat în mod oficial actul de colaborare cu PNL şi PNŢ în cadrul BND, au ieşit de la guvernare şi s-au constituit într-o nouă coaliţie denumită Frontul Naţional Democrat.

Acest fapt a stârnit o nouă criză politică, timp în care FND a pornit o uriaşă şi vehementă campanie împotriva partidelor istorice. Frontul Plugarilor a aderat la noua coaliţie politică de stânga. Din cauza presiunilor politice, pe 4 noiembrie, generalul Sănătescu a format un nou guvern „de largă colaborare politică”.

Bucureşti, martie 1945. Aspecte de la mitingul organizat cu prilejul reinstalării administraţiei române în Nordul Transilvaniei. (martie 1945) Cota: 9/1945. Credit: https://fototeca.iiccmer.ro

Atât liderii de la Moscova, cât şi comuniştii autohtoni, au considerat că personalitatea şi carisma lui Groza ar putea asigura legitimitatea în faţa lumii occidentale. În noul cabinet Sănătescu, Petru Groza este numit vicepreşedinte al Consiliului de miniştri.

Cu toate acestea, crizele provocate de comunişti şi socialişti au continuat, iar Constantin Sănătescu s-a văzut nevoit să îşi depună mandatul pe 6 decembrie 1944. Şef al noului cabinet a fost numit generalul Nicolae Rădescu, în timp ce Groza şi-a păstrat mandatul de viceprim-ministru.

FND a continuat să organizeze manifestaţii de stradă sub lozinca „Vrem guvern FND !” În acea iarnă, Gheorghe Gheorghiu-Dej, liderul comuniştilor, a efectuat o vizită la Moscova, în timpul căreia s-a stabilit programul de acţiune pentru preluarea puterii şi înlăturarea „forţelor reacţionare” în frunte cu Maniu.

Manifestaţie F.N.D. cu prilejul actului festiv de reunire a Nordului Transilvaniei cu România democratică. Aspecte din Piaţa Palatului, în tribună Gheorghe Gheorghiu Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, ş.a.(Petru Groza, g-ral Maltopol, Lob Andrei Pătraşcu).(14 martie 1945). Cota 109/1945 Credit: https://fototeca.iiccmer.ro

Ca urmare, FND a pornit un asalt pentru răsturnarea guvernului. S-a acţionat pentru preluarea prefecturilor şi primăriilor şi s-au organizat manifestaţii şi lupte de stradă. Pentru a avea susţinere publică, FND şi-a atras de partea lui ţăranii, cărora li se promitea înfăptuirea reformei agrare prin împroprietărirea ţăranilor şi confiscarea moşiilor.

România se afla într-o mare criză politică. În ziua de 26 februarie 1945 a sosit la Bucureşti A. I. Vâşinki, adjunctul ministrului de Externe al URSS, Viaceslav Molotov.

Gheorghe Gheorghiu Dej, Petru Groza, Lotar Rădăceanu şi alţi membrii ai guvernului, alături de Vişinschi, G-ral Vinogradov, G-ral Lusaicov, în vizită la Legaţia Sovietică cu prilejul reuniunii Nordului Transilvaniei cu România democratică (11 martie 1945) (Gh. Tătarescu, Cotlear, Alexandrescu Anton, Petre Constantinescu Iaşi, Vasiliu Răşcanu, prof. G. Nicolau, Pavlov Bogdenko) Cota: 106/1945(102/1945)(101/1945) Credit:https://fototeca.iiccmer.ro

Într-o audienţă la regele Mihai, Vâşinski i-a impus şefului de stat român demiterea imediată a generalului Rădescu, care era acuzat ca fiind „reacţionar” şi „fascist”, criticând partidele istorice şi pe Iuliu Maniu.

Speranţele depuse de ministrul român de Externe, Constantin Vişoianu, în sprijinul Statelor Unite şi al Marii Britanii s-au dovedit iluzorii. Vâşinski a exercitat puternice presiuni asupra regelui, adoptând o atitudine agresivă, izbind cu pumnul în masă, trântind uşa şi declarând: „Ialta sunt eu” !

Pe 2 martie, Mihai l-a însărcinat pe Petru Groza, preşedintele Frontului Plugarilor, să alcătuiască lista noului guvern. În audienţele de la Palat, Maniu şi Brătianu s-au opus categoric, afirmând că aducerea la putere a acestui guvern „ar echivala cu o condamnare la moarte a democraţiei în România”.

În cele din urmă, regele a cedat, iar pe 6 martie 1945 a acceptat lista prezentată de Petru Groza. Deşi, din cele 18 portofolii ministeriale, PCR avea doar 5 portofolii, în realitate, comuniştii erau cei care îl conduceau, deoarece se bucurau de sprijinul integral al ocupantului.

În ediţia de faţă, invitatul face recurs la memoria aghiotantului prim-ministrului Groza, un ofiţer de infanterie al Armatei Române, născut în Basarabia, educat şi şcolit în România, participant la Războiul din Răsărit, rănit şi evacuat, apoi mutat la Regimentul de Gardă.

Un recurs la memorie prin însemnările ce urmează a fi publicate în volum, îngrijite de invitatul ediţiei şi din care aflăm şi alte aspecte din viaţa unui om politic căruia îi datorăm prin perspicacitate şi răbdare revenirea Transilvaniei de nord-vest la teritoriul naţional şi ca expresie a acordului URSS cu noul guvern Petru Groza.

Din expozeul invitatului înţelegem că o mare parte a conţinutului amintirilor aghiotantului Alexandru N. Stancovschi este descrisă în cheie umanitară, prodomo, cu un filon de subiectivitate, însă despre acţiuni mai puţin cunoscute până acum în ceea ce priveşte viaţa politică şi domestică a dr-lui Petru Groza.

* Prezentare susținută sub titlul „Portret encomiastic: „A fost un adevărat om, mare patriot, cinstit și corect”. Dr. Petru Groza în amintirile inedite ale aghiotantului său, Alexandru A. Stancovschi în cadrul Conferinţei „Comunismul la putere – 80 de ani de la instaurarea guvernului Petru Groza, 6 martie 1945” organizată de Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Centrul de Studii Ruse şi Sovietice „Florin Constantiniu” al Academiei Române

AUDIO, emisiunea „Istorica”, ediţia din 10 martie 2025 (integral)

Regia de montaj: Alexandru Balaban şi Georgeta Ruse

Regia de emisie: Raluca Goga şi Claudia Buzică

Emisiunea „Istorica” se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST, adresa fiind: https://podcast.srr.ro/RRA/istorica/-s_1-sh_321

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la : www. romania-actualitati.ro