Destine, culpe, existenţe individuale şi colective în comunism

Invitaţi: dr. Cosmin Budeancă, cercetător, şef Serviciu Muzee – Memorie din cadrul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc; prof. Florentin Olteanu, cercetător şi director în cadrul Fundaţiei « Negru Vodă » din Făgăraş, judeţul Braşov.

AUDIO: emisiunea "Istorica", ediţia din 22 aprilie 2013:

Sute de mii de oameni au avut de pătimit în urma instalării regimului comunist. Existenţa lor a pendulat între viaţă şi moarte. Între umilinţe şi recluziune în închisori politice. Pentru idei, pentru convingeri, pentru principii. Au fost şi oameni care au beneficiat de urmările ultimului război mondial. De apartenenţa silită a ţării noastre la Blocul de Est patronat de URSS.

O interlocutoare din cadrul unui chestionar care avea experienţă carcerală a insistat să nu fie evidenţiată ca victimă sau eroină. O modestie care-i face cinste.

Ediţia prezentă cuprinde destinul unor oameni care s-au împotrivit regimului trecut din diverse motive, cele mai des invocate fiind cele politice.

Gruparea rezistenţilor de pe Valea Crişului Alb condusă de Adrian Mihuţ este un destin individual. Apoi, faţă-n faţă cazurile Zaharia Boilă şi Camil Demetrescu. Primul jurist şi gazetar cunoscut în interbelic, apropiat al lui Iuliu Maniu, liderul PNŢ, celălalt un diplomat, ajuns la sfârşitul războiului şeful Cifrului din Ministerul Român de externe.

Ambii au fost judecaţi şi condamnaţi la pedepse cu închisoarea. Zaharia Boilă a ajuns să fie înfrânt de adversarii săi, furnizându-le informaţii atât în timpul detenţiei , cât şi în libertatea controlată. Camil Demetrescu a rămas neînduplecat până la sfârşitul vieţii, chiar dacă cazul său a fost considerat mai puţin important de Securitate.

Femeile au fost la rândul lor supuse calvarului. Fie pentru opoziţia făţişă, fie pentru solidaritatea pe care au arătat-o faţă de prietenul, soţul sau camaradul lor . În general, familiile arestaţilor şi condamnaţilor politici au avut de suferit în timpul instrucţiunii cazului sau pe timpul efectuării sentinţei.

Nici după amnistia generală din anul 1964 sau graţierile din 1954-1955, 1962-1963, viaţa lor nu a fost mai uşoară.

Dosarul personal cântărea greu fie că era vorba de dreptul la locuinţă, fie de dreptul la educaţie sau muncă.

Constantin Titel Petrescu şi Avram Bunaciu sunt alte două destine cu evoluţie paralelă. Titel Petrescu lider al PSD - componentă a FND (Frontul Naţional Democrat), grupare ce a pregătit şi dus la îndeplinire răsturnarea guvernului Ion Antonescu, la 23 august 1944, alături de Regele Mihai – a refuzat să accepte o unificare a partidului său cu PCR, după alegerile din 1946, soarta sa atârna ca de un fir de păr. Lothar Rădăceanu şi Ştefan Voitec, fosti colegi de partid au făcut pasul înainte, cerut de comunişti şi au scăpat cu viaţă şi onoruri. Titel Petrescu a urmat calea puşcărei politice. A fost graţiat cu câteva luni înainte de a muri, în anul 1957.


Avram Bunaciu a fost un socialist, însă « orientat » a trecut la PCR, unde după căderea în dizgraţie a lui Lucreţiu Pătrăşcanu a fost promovat ca ministru al Justiţiei.

Anterior a îndeplinit funcţia de secretar de stat la Ministerul Afacerilor Interne. Pregătirea sa de jurist a impulsionat ordinul sovieticilor de a constitui Tribunale ale Poporului, instituţii care au judecat şi condamnat oameni. Asesorii populari (persoană aleasă pe timp limitat, la propunerea organizaţiilor obşteşti, pentru a participa la judecarea unor categorii de cauze penale şi civile. în desfăşurarea procesului avea aceleaşi drepturi şi îndatoriri ca şi judecătorii.) sunt tot o creaţie a fostului ministru de justiţie.

După pensionarea sa, în anii `70 a încercat regrete faţă de alegerea făcută, însă fără o consistenţă însemnată.

Aurel Mihalcea este prototipul funcţionarului militar care a întrecut măsura umană şi prevederile regulamentului militar. A bătut, a torturat oameni. Oameni ce fuseseră judecaţi şi condamnaţi şi cărora li se încălca frecvent drepturile, fie şi de deţinuţi politici. De la locotenent –major în 1951, la colonel, în 1975, odată cu ieşirea la pensie.

Colectizivarea agriculturii hotărâtă la Plenara CC a PMR din 3-5 martie 1949 a constituit de asemenea un destin de grup. Întovărăşirile agricole, apoi înfiinţarea cooperativelor de producţie şi obligarea ţăranilor să preda inventarul animalier şi de unelte, dar mai ales a lucrului în comun a pământului au provocat rezistenţa împotriva sistemului mai bine de zece ani.

O rezistenţă plătită cu ani de închisoare, cu victime şi mutilări fizice, cu revolte în Vrancea, Dolj, Olt şi Arad.

Acestea sunt câteva dintre faptele, întâmplările unor oameni sau grupuri ce fac obiectul unor cercetări istorice, consemnate în varianta unui volum coordonat de invitaţii ediţiei.

Contribuţii editoriale : dl. Octav Bjoza, preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România despre închisoare, viaţă, uitare şi iertare. Un interviu de Mirela Băzăvan.

Ne puteţi scrie la istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare şi pe Internet la adresa : www.romania-actualitati.ro