Comitetul Naţional Român şi starea emigraţiei române (1949-1975)

Imaginea exilului românesc este aproape oglinda peisajului politic interbelic. Dacă vreţi poate fi şi oglinda mediului politic românesc de azi disputat, controversat şi belicos.

Termenii Războiului Rece au delimitat opţiunile. Anticomunism versus socialism de stat. Jocurile fiind făcute, ponderea excepţională a confruntării Vest – Est se duce pe tărâmul propagandei şi activismului prin ONG-uri.

Comitetul Naţional Român (CNR) - o expresie politică anticomunistă a Aliaţilor de a îndigui expansiunea URSS către Europa Occidentală - a avut o existenţă tumultoasă. De la 6 aprilie 1949 până în vara anului 1975.

CNR nu a fost singular. Polonezii, ungurii sau celelalte popoare din Estul Europei au avut organizări similare. Desigur, nuanţele fac diferenţa. De exemplu Comitetul Ungar a beneficiat prin intermediul influenţei diasporei sale de o finanţare de 600 de mii de dolari pe an din partea americanilor.

De ce ? Fiindcă reuşiseră să se adreseze celor rămaşi acasă pe o singură voce.

Membrii marcanţi ai exilului românesc de după război se ocupau într-o proporţie remarcabilă cu formarea întâietăţilor, accesul la banii din fondul guvernamental – iniţiat de ministrul de extrne Mihai Antonescu în 1943 pentru un scop precis – ori întreţinerea orgoliului personal.

Au fost şi români în exil cu coloană vertebrală care pe tot parcursul activităţii lor au militat pentru o singură voce şi neechivocă pentru a răspândi în ţările de adopţie câteva adevăruri simple în care credeau: drepturi şi libertăţi democratice, misiunea de a pregăti tot ceea ce e necesar următoarei generaţii care poate va învinge în disputele generate de Războiul Rece şi se vor întoarce glorioşi acasă.

Comitetul Naţional Român se găsea sub efigia regelui Mihai, socotit un garant al legitimităţii acestuia în faţa occidentalilor, însă deseori impurificat de anateme ori conflicte interne între ţărănişti şi liberali, între intelectuali nealiniaţi şi vârstnicii exilaţi, combinaţii în care mai apăreau fie social-democraţi, fie extremişti de dreapta.

Regele aştepta o coagulare a a esenţei manifeste a CNR, însă implicarea sa a fost mediată de un fost militar, gen. Lazăr care era prea puţin obişnuit cu calculele politice şi cu jocurile ce se desfăşurau între protagonişti.

Din cele 20 de milioane de dolari depuse de Mihai Antonescu revin la BNR după război o mare parte, şase milioane de franci eleveţieni găsindu-se la un unic depozitar prin persoana unui fost ministru ţărănist : Alexandru Cretzianu, subaltern al fostului ministru de externe după 23 august 1944, Constantin Vişoianu.

Din nefericire, după unele surse, cei doi au investit bani fie la cazino, fie în acareturi de pe teritoriul Americii (casă , limuzină, produse de lux.), celorlalţi români din exil aflaţi la strânsoare, rămânându-le prea puţin.

În organizarea exilului românesc postbelic, nu toţi au fost nişte oportunişti. Cazul lui Ion Raţiu a fost elocvent în acest sens. Dorinţa sa obsesivă de a forma unitate printre români şi tratament egal de şanse l-a promovat ca unul dintre puţinii promotori pentru Româna într-un mod atât de dezinteresat.

CNR s-a axat pe producţia intelectuală a mesajului şi a ripostei la fel de intelectuale pe lângă decidenţii europeni prea puţin familiarizaţi cu mediul politic românesc.

După generalul Nicolae Rădescu considerat simbolul rezistenţei anti-comunste i-a urmat în funcţia de preşedinte venerabilul Constantin Vişoianu, un om politic cu multe agende ascunse.

Randamentul în ambele cazuri a fost restrâns. Salvarea de la inactivitate sau acţiuni cu caracter simbolic a venit odată cu noul val de refugiaţi şi azilanţi politic din România.

Schimbarea politică a Occidentului în favoarea URSS sau drumul spre coexistenţa paşnică a silit pe emigranţii români cu conştiinţă să-şi reorienteze ţintele şi mesajele.

Comitetul Naţional Român a depins în mare măsură de Washington şi mai puţin de iniţiative eminamente româneşti.

AUDIO : ISTORICA, ediţia din 2 octombrie 2017

Contribuţii editoriale : dl. Dinu Zamfirescu, cercetător asociat şi membru marcant al exilului românesc postbelic despre avatarurile vieţii de exilat în Occident. Un interviu de Mirela Băzăvan.

In extenso, aici :

Regia de montaj : Carmen Nicolau şi Mariana-Jeanina Georgescu

Regia de emisie : Mirela Drăgan şi Victor Mihăescu

Emisiunea "Istorica" se difuzează şi în reluare pe frecvenţele postului Radio România Actualităţi, marţi dimineaţa, între orele 02.30 – 03.00.

Fişierul audio poate fi descărcat cu titlu personal şi gratuit din secţiunea PODCAST (colţul din dreapta).

Fişierele din această secţiune pot fi consultate timp de maximum zece săptămâni de la data publicării.

Ne puteţi scrie la: istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare de la: www.romania-actualitati.ro