Cercetăşia - Straja Ţării - Pionierii
Invitaţi : prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Universitatea Bucureşti, şi prof. dr. Aurel Soare, director adjunct al Colegiului militar “Dimitrie Cantemir, Breaza.
Articol de George Popescu, 12 Iulie 2011, 12:11
Istoria secolului al 20-lea consemnează primele forme de manifestare ale tinerilor într-un cadru organizat şi instituţionalizat. Cercetaşii sau “Scouts” din limba engleză, de la fondatorul acesteia, lordul Baden Powell au constituit prima încercare reuşită pentru educaţia şi formarea viitorului adult. Un fel de “After school” însă în termenii epocii. Cercetăşia este larg răspândită în lumea întreagă, supravieţiund atât războaielor mondiale, cât şi transformărilor economice şi sociale ale secolului trecut.
Profesorul Gheorghe Murgoci este cel care a depus cele mai intense eforturi pentgru a pune pe picioare organizaţia “Cercetaşii României” . Aceasta a fost recunoscută la 8 aprilie 1915 de Parlament, pe fondul unei atmosfere plină de speranţă şi încredere pentru reunificarea teritoriilor locuite de români, de peste munţi. Cercetaşii sunt prezenţi în prima linie a frontului din Primul război mondial, dar şi în serviciile auxiliare: sanitari, brancardieri, curieri, telefonişti, factori poştali, constituiţi în Corpul Cercetaşilor de război.
După război şi până la contopirea sa în Straja Ţării, cercetaşii constituiau o organizaţie bazată de voluntariat şi avea drept scop educarea tineretului şcolar în spirit sportiv. Să dezvolte un profil moral şi fizic corespunzător unor cetăţeni onorabili în concordanţă cu valorile umane, ca adevăr, solidaritate, muncă şi credinţă.
Straja Ţării sau Străjeria a fost o organizaţie de tineret concepută şi patronată de Regele Carol al II-lea. A luat fiinţă în urma decretului-lege 3 445 din 1937 prin care toţi băieţii între 7 şi 18 ani şi fetele între 7 şi 21 de ani erau obligaţi să facă parte din Straja Ţării. Ea a izvorât din necesitatea atingerii următoarelor scopuri: formarea unităţii de gândire, simţire şi acţiune a naţiunii, regenerarea fizica a neamului prin educaţie sistematica. Străjeria era organizată în cuiburi, pâlcuri, stoluri, cete, falange, marea falanga şi avea următorul program: educaţie fizică, educaţie tehnică (prim ajutor, cunoaşterea plantelor medicinale, igiena individuală şi colectiva, excursii, tabere, improvizări de adăposturi, topografie si orientare, şezători la foc de seară),educaţie naţională (cultul monarhiei, cultul dinastiei, cultul patriei, cultul drapelului, cinstirea eroilor, cinstirea faptelor şi figurilor mari din trecut, cultivarea tradiţiilor şi obiceiurilor strămoşeşti, cântece populare si patriotice, dansuri naţionale, portul strămoşesc, arta populară şi culegere de folclor), educaţie religioasă, morală şi socială (rugăciuni şi cântări, texte biblice, claca pentru binele obştesc, edilitate, înfrumuseţarea satului), educaţie civică (supunerea, respectul faţă de autorităţi, împlinire conştiincioasa a datoriilor).
Detalii deosebite sunt prezentate în interiorul emisiunii, ascultând fişierul sonor.
AUDIO: emisiunea „Istorica”, ediţia din 11 iulie 2011
Organizaţia Pionierilor apărută în 1949, urmând un model sovietic din 1922 avea rolul pe de-o parte de a înregimenta politic elevii şi adolescenţii de până la 14 ani, iar pe de altă parte de a le ordona o viaţă a omului nou, obiectiv pe care-l întâlnim şi la Străjerie. Pe lâgă asemănări între Strejărie şi Organizaţia Pionierilor sunt şi câteva deosebiri pe care le veti descoperi tot în emisunea de faţă.
Contribuţii editoriale : dl. Alin Dimăncescu biograful organizaţiei “Cercetaşii României” despre scopuri şi valori educative din vremea bunicului său, Ioan Dimăncescu, unul dintre liderii organizaţiei în perioada interbelică. Un interviu de Mirela Băzăvan.
Consultant ştiinţific : drd. Olga Sandu
Ne puteţi scrie la istorica@radioromania.ro şi ne puteţi asculta în direct şi în reluare pe Internet la adresa : www.romania-actualitati.ro.