Situaţia din Irak

Realizator: Radu Dobriţoiu - Irakul este principalul subiect al ediţiei de astăzi, teatrul de operaţii unde mii de militari români au participat ani de zile la misiuni de impunere a păcii între 2003 şi 2009. Din păcate, evenimentele din ultimele zile demonstrează că noua armata irakiană nu este capabilă să facă faţă misiunilor de apărare naţională zone importante ale Irakului, inclusiv partea de nord foarte importantă, pentru că este populată de sunniţi şi kurzi, sunt în prezent sub controlul unei organizaţii extremiste sunnite, Statul Islamic din Irak şi Levant. Aceste miliţii fundamentaliste au preluat în decurs de o săptămână controlul asupra celui de al doilea oraş ca mărime din Irak, Mosul, a unei părţi a provinciei sale, Ninive, nordul oraşului Tikrit, şi altor zone din provinciile Salah ad Din, Diyala şi Kirkuk. În a doua parte a emisiunii vom aminti despre un exerciţiu militar de amploare ce se desfăşoară în aceste zile în poligonul Smârdan, de lângă Galaţi. Sunt Radu Dobriţoiu şi vă invit să rămâneţi alături de Radio România Actualităţi pentru a asculta emisiunea "Euroatlantica" în următoarele 23 de minute. Cu ajutorul colegilor din regiile de emisie de la Reşiţa şi Bucureşti, suntem în legătură cu Mario Balint. Bună seara, Mario!

Reporter: Bună seara, Radu! Bună seara, doamnelor şi domnilor!
Realizator: Mario, îţi propun să începem cu cea mai recentă informaţie. Cu puţin timp în urmă, preşedintele Statelor Unite, Barack Obama a susţinut la Washington declaraţii de presă pe tema evoluţiilor din Irak. În primul rând a anunţat că se iau măsuri speciale pentru întărirea securităţii Ambasadei SUA din Irak. În al doilea rând - spunea domnia sa - s-a decis multiplicarea dispozitivelor de culegere a informaţiilor. În al treilea rând, vor fi sprijinite cu informaţii operaţiile combinate ale armatei irakiene, inclusiv cu sprijin în echipamente şi aproximativ 300 de instructori militari americani. Statele Unite sunt pregătite să lovească ţinte de la sol. Toate aceste acţiuni vor fi susţinute de un efort diplomatic de negocieri, atât cu liderii irakieni, cât şi cu liderii din regiune. Nu în ultimul rând, trebuie depăşite diferendele existente în prezent între şiiţi, sunniţi şi kurzi - a mai declarat Barack Obama. Este necesară formarea unui nou guvern, care să reprezinte în mod legitim interesele irakienilor. Statele Unite nu vor susţine una dintre tabere: şiiţi, kurzi sau sunniţi împotriva celorlalte. Şi foarte importantă această informaţie, forţele terestre americane nu vor lupta în niciun caz din nou pe teritoriul Irakului. Este o sinteză a principalelor informaţii prezentate de preşedintele Statelor Unite, Barack Obama, într-o conferinţă de presă, care s-a încheiat acum trei minute. Iată aşadar "Euroatlantica" se suprapune pe actualitate şi pe ceea ce se întâmplă pe glob cu informaţii importante. Iată, în timp real, de la Washington, de acolo de unde preşedintele american a avut o conferinţă de presă. Iată, Mario Balint, acestea sunt cele mai importante informaţii. Ce poţi spune? Cum poţi caracteriza aceste declaraţii ale preşedintelui american? Sunt o noutate pentru noi. Le anticipam?

Reporter: Nu, nu sunt o noutate pentru noi. Bineînţeles că anticipam aceste informaţii. Trebuie să remarcăm, totuşi, deşi pare o declaraţie belicoasă şi hotărâtă, declaraţia lui Barack Obama este destul de prudentă în ceea ce priveşte Irakul.
Realizator: Este un preşedinte care a câştigat Premiul Nobel pentru pace, să nu uităm asta!

Reporter: Bine, şi Yasser Arafat a câştigat Premiul Nobel pentru pace şi...
Realizator: Bun, nu cred că este cea mai bună comparaţie, dar eu mă refeream chiar la principalul actor de astăzi.
Reporter: Rămânem în zonă. Ca să rămânem în zonă. Este un preşedinte prudent şi mulţi dintre criticii domniei sale apreciază faptul că tocmai din cauza acestei prudenţe situaţia în Siria şi în Irak a ajuns în momentul de faţă acolo unde se află. Pentru că SUA, principala putere militară a planetei, a ezitat la momentul potrivit să intervină militar în Siria, atunci când Statul Islamic din Irak şi Levant era doar o palidă umbră a ceea ce vedem astăzi că reprezintă ca forţă militară, după luni bune de confruntări cu armata siriană oficială a preşedintelui Bashar al-Assad, ba chiar cu confruntări...

Realizator: Care, iartă-mă că te întrerup, se pare că era mult mai bine pregătită decât noua armată irakiană, pentru că a reuşit să-i împingă mai mult spre teritoriul Irakului.
Mario Balint: Bineînţeles.
Realizator: Chiar şi preşedintele SUA, Barack Obama, a menţionat acest aflux de jihad-işti care au sosit mai întâi pe teritoriul Siriei şi, iată, sunt împinşi în Irak, unde au găsit un vid de putere sau forţe care să le opună o rezistenţă slabă, astfel încât ei au reuşit în timp foarte scurt, în 10, 12 zile, să ajungă în apropiere de Bagdad şi să ameninţe că vor lua cu asalt Bagdadul.
Mario Balint: Ce mi se pare interesant din punct de vedere tactic este că armata Statului Islamic din Irak şi Levant acţionează în nord-estul Siriei, unde are ocupată o regiune petrolieră. Evident, deţine resursa petrolieră, deţine banii; asta, după ce Arabia Saudită şi Qatarul au fost atenţionate să mai diminueze din ajutorul financiar acordat acestei organizaţii.

Realizator: Şi Riyadul a fost atenţionat, bineînţeles. Ce vreau să-ţi spun, să te completez, Mario, este că aşa au încercat să procedeze şi în Irak, unde, ştii foarte bine, ocupaseră marea rafinărie de la Baiji, care astăzi, în urma unor lupte, a fost eliberată de armata /.../
Mario Balint: Recuperată.
Realizator: Recuperată. Acum, să vedem pentru cât timp.
Mario Balint: Pentru cât timp, exact. Dar este foarte interesantă acea porţiune de teritoriu sirian care deschide un unghi de atac înspre regiunea sunnită a Irakului, înspre regiunea kurdă a Irakului - şi mă refer aici la nordul despre care vorbeai...
Realizator: Mosul, KIRKUK.
Mario Balint: ... în zona Mosulului, la Kirkuk, sigur că da, şi cu cât jihadiştii avansează spre sud, spre Bagdad, cu atât acest unghi se deschide şi teritoriul ce va fi controlat de această grupare jihadistă este mult mai larg, sigur.

Realizator: Dar şi suportul de care au beneficiat până acum ...
Mario Balint: Exact, suportul populaţiei...
Realizator: ... va dispărea, pentru că intră deja, din ce în ce mai adânc, în zonele populate preponderent de arabii şiiţi.
Mario Balint: Eu cred că se vor opri la un moment dat, înainte de a ajunge la Karbala, pentru că, din punctul meu de vedere, această armată sunnită nu are niciun interes să intre într-o confruntare directă cu sudul şiit sprijinit de Iran.
Realizator: Şi e vorba de locurile sfinte ale şiiţilor de acolo.
Mario Balint: Sigur, absolut. Se ajunge la o escaladare a violenţelor şi a situaţiei militare în regiune, care nu va mai putea fi oprită şi care nu se ştie în ce direcţie se va îndrepta. Eu cred că Iranul nu va fi provocat şi sudul Irakului, care este şiit, după cum bine ştii, nu va intra în confruntare directă cu acest Stat Islamic.
Realizator: Aceste informaţii, Mario Balint, se vor regăsi şi în corespondenţa următoare. Avem mai multe materiale pe care trebuie să le difuzăm, sunt extrem de interesante. O sinteză a ultimelor evenimente din Irak am primit de la corespondentul nostru în Orientul Mijlociu. Dragoş Ciocîrlan vorbeşte despre o situaţie explozivă în regiune, cu impact asupra zonei respective. Cum spuneam într-o ediţie a Euroatlantica, şi e menţionat mai devreme, se contuerază un adevărat război rece între sunniţi şi şiiţi, alimentat şi de evoluţiile din Irak.

Reporter: Dragoş Ciocîrlan - La doi paşi de Israel, Irakul este în derivă. Vechea schismă din islam dictează natura rezistenţei irakiene. Organizaţia radicală de inspiraţie al-Qaida înaintează spre Bagdad. Statul Islamic din Irak şi Levant revendică executarea a 1.700 de soldaţi şi civili fideli guvernului irakian. Occidentul nu poate decide cum să se implice din nou într-o aventură militară în Irak. Forţele guvernamentale irakiene se pregătesc pentru o ofensivă la Mosul, care are drept scop preluarea controlului oraşului. Potrivit cotidianului "Al-Hayat", armata este pregătită "să purifice oraşul de elemente teroriste". În Siria, opoziţia constată o veritabilă acalmie pe mai multe fronturi, după ce miliţiile şiite au abandonat poziţiile pentru a se alătura în zonele de luptă din Irak. În teritoriile cucerite de statul islamic trăiesc de asemenea şiiţi kurzi şi creştini a căror viaţă este în pericol. Refugiaţii au inundat zona kurdă. Ei au descris execuţii în stradă doar pentru că era vorba de şiiţi sau creştini. În Arabia Saudită, la Conferinţa islamică a miniştrilor de externe, şeful diplomaţiei irakiene, Hoshyar Zebari, a declarat că Guvernul de la Bagdad a cerut Statelor Unite să fie bombardate ţinte ale rebelilor sunniţi la nord de Mosul. Se vorbeşte despre atacuri cu drone şi despre supravegherea nordului ţării tot cu avioane fără pilot, dar o asemenea operaţiune trebuie epregătită şi are nevoie de informaţii clare, deoarece este dificil de identificat ţintele. Rebelii sunniţi dispun de o adevărată infrastructură pe teren şi, în general, sunt integraţi în sânul populaţiei civile. Analiştii apreciază că situaţia este explozivă şi ameninţă toată regiunea. Niciodată după 2003 Irakul nu a cunoscut un asemenea haos. Disputele confesionale au degenerat, s-au transformat treptat într-un adevărat război - pe de o parte, luptătorii sunniţi extremişti, care îi sprijină pe jihadişti, identificaţi cu Statul Islamic din Irak şi Levant, pe de altă parte, forţele guvernamentale. Un război confesional care se anunţă atroce. O intervenţie directă a forţelor iraniene încă nu este pe ordinea de zi. Deocamdată Teheranul doreşte să sprijine guvernul irakian prin consiliere militară şi cu armament "pentru combaterea terorismului", a declarat preşedintele Hassan Rohani.

Realizator: Dragoş Ciocîrlan cu o sinteză din Orientul Mijlociu pentru "Euroatlantica" despre evoluţia din Irak. Mario Balint, foarte bine a punctat Dragoş ultimele evoluţii. Trebuie să ne gândim, noi cunoaştem foarte bine situaţia, pentru că ani de zile am fost corespondenţii speciali ai Radioului public acolo, în Irak. Şi Statele Unite au precizat acest lucru, dar şi alţi lideri occidentali. Este vorba de premierul Nouri al-Maliki şi de un guvern care ani de zile a făcut în aşa fel încât să contribuie de fapt la această dezbinare dintre şiiţi şi sunniţi. Ne aducem aminte, chiar de la bun început, când şiiţii au reuşit să ajungă la putere, chiar şi foştii membri ai partidului Baas, sunniţii foşti militari din vechea gardă irakiană au fost exilaţi şi nu au mai fost lăsaţi să ia parte la viaţa publică şi administrativă irakiană.

Mario Balint: Doctorul Nouri al-Maliki moşteneşte, de altfel, o situaţie destul de complexă, o situaţie generată de primul guvernator civil al Irakului, de Paul Bremer. Paul Bremer a desfiinţat practic armata irakiană, trimiţând acasă peste 700.000 de militari fideli regimului lui Saddam Hussein fără salarii, deci erau lăsaţi muritori de foame, şi extrem de bine înarmaţi.
Realizator: Fără pensii.
Mario Balint: Fără pensii şi cu arme la îndemână. Aşa s-a creat rezistenţa irakiană, dar aşa s-a creat şi acest precedent al exilării sunniţilor, să spunem, din aparatul adminstrativ şi din funcţiile importante, nu numai din funcţiile importante, chiar din şcoli, din spitale. Deci, toţi sunniţii au fost oarecum trimişi acasă.
Realizator: Ceea ce a alimentat, iată, criza cu care se confrunţă Irakul în aceste zile.
Mario Balint: A alimentat, sigur că da. Maliki gestionează tocmai această criză. Deci, el a perpetuat-o.
Realizator: Şi Statele Unite nu îl mai doresc, se pare.
Mario Balint. Statele Unite nu îl mai doresc de mult.
Realizator: O nouă criză umanitară se conturează în regiune, cu o dezvoltare exponenţială în nordul Irakului, evoluţie ce va afecta şi ţările din regiune. Pentru "Euroatlantica", Arina Petrovici a realizat o sinteză a acestui subiect.
Reporter: Sute de mii de refugiaţi în doar zece zile de ofensivă a extremiştilor sunniţi în Irak constituie o realitate care îndreptăţeşte Naţiunile Unite să califice insurgenţa drept o ameninţare vitală pentru această ţară şi tot mai multe voci ale comunităţii internaţionale să denunţe politica sectară a liderilor irakieni. Militanţii islamişti din gruparea Statului Islamic din Irak şi Levant au provocat rapid derută în rândurile armatei irakiene în nordul ţării, deoarece guvernul irakian condus de către şiiţi a urmat o politică de marginalizare a sunniţilor, consideră şeful Statului Major american interarme, generalul Martin Dempsey. Acesta a amintit că oficiali americani i-au avertizat în mai multe rânduri pe liderii irakieni asupra riscurilor pe care şi le asumă prin politica de excludere a anumitor comunităţi religioase, însă acest sfat a fost complet ignorat. Actuala gravă criză din Irak, apreciază Casa Albă, necesită o soluţie politică, formarea unui nou guvern de unitate naţională sau chiar o rezolvare ceva mai radicală: demisia premierului irakian şiit Nouri al-Maliki. Pe plan regional, Arabia Saudită sunnită îl acuză pe Al-Maliki că a dus ţara în pragul dezintegrării şi a avertizat că există riscul declanşării unui război civil, care ar destabiliza întreaga regiune. Guvernul irakian ripostează, acuzând Riadul că sprijină financiar grupurile insurgente din Irak şi că s-a poziţionat de partea terorismului. În cealaltă tabără, Iarnul şiit sprijină guvernul lui Al-Maliki, însă condiţionează o eventuală cooperare cu SUA de reuşita negocierilor nucleare, în condiţiile în care Washingtonul afirmă că studiază fiecare opţiune pentru a sprijini Irakul, mai puţin trimiterea de trupe la sol. Pe teren, Armata irakiană a preluat controlul total asupra celei mai importante rafinării din ţară, cea de la Baidji, după lupte dure cu insurgenţii suniţi.
Realizator: O sinteză semnată de Arina Petrovici. Mario Balint, tot vorbim despre Iran, am vorbit de Nouri al-Maliki, un şiit cunoscut. Iată însă că şi ingerinţele foarte vechi ale Iranului în politica internă a Irakului, în administraţia irakiană, mai ales la zona de frontieră şi în zonele dominate de populaţia şiită, au un impact asupra evenimentelor din ultimele zile. Este o prăpastie, care s-a mărit din ce în ce mai mult în ultimii ani, între şiiţi şi suniţi; şi, bineînţeles, deasupra lor, în nord se află kurzii. Şi pentru că am ajuns în zona kurdă, pentru a încheia cu materiale care sunt foarte interesante, Mario Balint să aducem aminte de Turcia, un actor foarte important în această regiune, care a fost implicată ca ţară în tot ceea ce se întâmplă în Siria, îndeobşte în nordul Siriei. Iată însă că noi ştim şi problema istorică pe care Turcia o are cu nordul Irakului, cu zona kurdă. Turcia, afectată, mai întâi, de criza din Siria, se confruntă acum cu o situaţie delicată în relaţia cu Irakul. Jihadiştii au răpit peste 80 de cetăţeni turci, şoferi de tiruri, dar şi personalul Ambasadei din Mosul. În plan economic, instabilitatea din Irak lipseşte Turcia de a doua piaţă de desfacere economică după Germania. Pentru "Euroatlantica", Carmen Gavrilă vine cu o sinteză a acestei problematici turco-irakiene.

Reporter: Turcia este în prezent poate ţara cu cea mai nefericită geografie, prinsă între războiul civil din Siria şi insurgenţa irakiană, care ameninţă să devină tot un război civil. Şi nu puţine voci spun că poate Turcia lui Erdogan, în parte, a pregătit chiar ea dezastrul actual, prin sprijinul acordat miliţiilor jihadiste în Siria, miliţii care acum mătură Irakul. În plus, aproape de graniţa cu Siria, în Turcia este o concentrare de luptători jihadişti, într-o zonă despre care locuitorii nemulţumiţi spun că deja nu mai este cu adevărat controlată de guvern. Ankara, deocamdată, nu pare să ştie foarte clar ce linie de discurs să adopte. Pe de o parte, consideră că lovituri aeriene americane în Irak ar putea provoca victime civile, pe de altă parte, guvernul a primit o nouă lovitură politică, după ce jihadiştii irakieni au răpit mai întâi 32 de şoferi de tir turci şi, apoi, personalul diplomatic de la Consulatul turc din Mosul. Mai grav pentru guvern este că au apărut informaţii că autorităţile nu au luat nicio măsură de prevenţie, deşi se pare că ştiau despre degradarea situaţiei de securitate. Până acum, Turcia nu a dat semne că s-ar pregăti să intervină militar. Pentru aşa ceva este nevoie mai întâi de acordul parlamentului. Analistul politic Mensur Akgün consideră că Turcia preferă să nu lupte singură. "Nu cred că Turcia va lansa vreo acţiune militară unilaterală în Irak, dar dacă va exista o intervenţie internaţională, Turcia va lua parte într-o astfel de coaliţie. Politica Turciei este să ţină departe de graniţele sale astfel de ameninţări şi, de aceea, Turcia ar putea coopera cu autoritatea kurdă din Irak sau cu regimul irakian ori cu SUA. Cred că Turcia poate juca un rol mai degrabă politic". Criza din Irak vine într-un moment nefericit pentru Turcia, care în ultimii doi ani a pierdut imaginea de stat stabil pe care o avea, în condiţiile în care Guvernul Erdogan a atras în repetate rânduri furia străzii, care îi reproşează în special carenţe democratice. Ultima măsură este cea de a cenzura presa în relatările despre criza ostaticilor din Irak. În plus, entuziasmul turc pentru răsturnarea cu orice preţ a regimului Assad în Siria a mobilizat în zonă forme de militantism jihadist, care sperie până şi celulele tradiţionale ale Al-Qaeda. Criza din Irak afectează şi relaţiile Turciei cu Iranul, deja aflate în răcire accentuată, în condiţiile în care Iranul percepe miliţiile sunnite irakiene ca o ameninţare serioasă, miliţii pentru formarea cărora în Siria dă vina, în parte, şi pe Ankara. Turcia este lovită şi economic de instabilitatea din Irak, care este a doua cea mai mare piaţă de desfacere pentru produsele turceşti, după Germania.
Realizator: Carmen Gavrilă, cu o sinteză a problematicii recente turco-irakiene. Mario Balint, 30 de secunde, o concluzie: crezi că ceea ce a anunţat în această seară preşedintele american Barack Obama ca măsuri de sprijin pentru Irak vor conduce la rezolvarea situaţiei?

Mario Balint: Cu siguranţă nu, nici pe departe. Situaţia în Irak nu se va rezolva prin astfel de măsuri, cu atât mai puţin prin măsuri politice. Va trebui însă o forţă internaţională să intervină în întreaga regiune. Eu spun că Siria este principalul bazin, în momentul de faţă, pentru această armată, pentru acest Stat Islamic din Irak şi Levant, care acţionează pe teritoriul Irakului. Şi să nu uităm, foarte important, kurzii şi luptătorii peshmerga, care vor avea un cuvânt important de spus în următoarea perioadă.
Realizator: Până acum nu au arătat nimic. Eu sunt sceptic în privinţa acestor peshmerga, este numai numele de ei. Am văzut că şi atunci, fără americani, nu au putut să învingă armata lui Saddam Hussein. Încheiem, aşadar, subiectul Irak. Vom reveni asupra lui. Ne apropiem de finalul ediţiei de astăzi, "Euroatlantica", cu informaţii despre aplicaţia militară ce se desfăşoară în aceste zile în poligonul Smârdan. Să ascultăm reportajul realizat acolo de Maria Măndiţă:

Reporter - Maria Măndiţă: Poligonul militar de la Smârdan a răsunat de zgomotul armelor folosite la aplicaţia în care au fost antrenaţi circa 1000 de militari din garnizoanele Focşani, Brăila, Galaţi şi Bacău, alături de care s-a aflat şi un pluton de militari din Republica Moldova. Generalul maior Nicolae Ciucă, şeful Statului Major al Forţelor Terestre:
Nicolae Ciucă: Este un exerciţiu complex, în care am verificat atât capacitatea de comandă şi control a structurilor de tip grup de luptă şi foarte important este un exerciţiu inter-categorii de forţe, pentru că am avut elemente de sprijin, de aviaţie, care au executat misiuni de luptă în folosul trupelor terestre. Am reuşit să punem toate aceste chestiuni împreună, într-un pachet de forţe, să îndeplinească aceeaşi misiune, ceea ce ne dă încredere în potenţialul şi în pregătirea militarilor noştri.
Reporter: Cel mai modern tanc aflat în prezent în serviciul forţelor terestre, TR 85 Bizon, a făcut parte din tehnica de luptă cu care militarii români tocmai au participat la un exerciţiu în Germania. Plutonier adjutant Valentin Stanciu, de la Batalionul 284 Tancuri "Cuza Vodă".
Valentin Stanciu: Am avut aceste jocuri, scenarii tactice. Noi ne-am făcut cu pricepere treaba şi nu de puţine ori i-am făcut pe americani să dea cu pumnul în blindaj, şi nu de plăcere.
Reporter: După ce a manevrat un astfel de tanc, ministrul apărării naţionale, Mircea Duşa, a vorbit despre necesitatea continuării programului de modernizare şi înzestrare a Armatei române.
Mircea Duşa: Avem nevoie de un buget mai mare. De altfel, am şi precizat faptul că până în 2016 dorim să ajungem la 2% din PIB şi că rectificarea de anul acesta /.../ pozitivă pentru MApN, tocmai pentru a continua programele de modernizare şi înzestrarea a Armatei la toate categoriile de forţe. Cei din NATO şi secretarul general, Rasmussen, şi alţi colegi, miniştri ai apărării, fac demersuri ca ministerele apărării şi armatele statelor naţionale membre NATO şi UE să beneficieze de un buget mai mare, tocmai pentru a menţine operative şi pentru a asigura programele de înzestrare şi modernizare a armatei.
Realizator: Un reportaj semnat de Maria Măndiţă. Iată, Mario Balint, mai avem 30 de secunde din această ediţie. Un nou exerciţiu, aplicaţie de amploare, într-un poligon din România, în apropiere de graniţa cu Ucraina.

Mario Balint: O nouă demonstraţie de perfecţiune a armatei - nu de perfecţiune, de profesionalism şi desăvârşire a Armatei române. Şi pentru că Maria vorbea de participarea tancurilor româneşti T 85 Bizonul, acestea au făcut o figură extraordinară în exerciţiul din Germania, despre care s-a vorbit mai puţin...
Realizator: "Euroatlantica" la final, Mario Balint, ediţie pe care am realizat-o cu colegul meu Mario Balint, cu sprijinul colegilor din regiile tehnice de la Bucureşti şi de la RADIO ROMÂNIA REŞIŢA. Sunt Radu Dobriţoiu, realizatorul "Euroatlantica", şi alături de producătorul emisiunii, Nicu Popescu, vă mulţumesc pentru atenţie, la revedere!