Forţele speciale ale Armatei în misiuni internaţionale

RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (20 iunie, ora 21:05) - Realizator: Radu Dobriţoiu - Ediţie dedicată Forţelor Speciale din Armata României. Vom discuta atât despre luptătorii pentru operaţii speciale, cât şi despre detaşamentele care culeg informaţii din spatele liniilor din surse umane, cu ajutorul dronelor - avioanelor de cercetare fără pilot - sau prin supravegherea comunicaţiilor radio. În premieră pentru presa din România, comandantul celei mai importante structuri de intelligence militar din Armată va vorbi doar la RRA despre luptătorii din umbră, care din anul 2002 au adus prestigiu pe plan internaţional pentru misiunile îndeplinite în Afganistan, Irak, Balcani. Tot în exclusivitate la "Euroatlantica" este prezent şi comandantul Forţelor pentru Operaţii Speciale din Armata României, iar elita acestor structuri este susţinută în această seară şi de unul dintre primii comandanţi ai serviciilor de contrainformaţii militare de după 1990. După o săptămână dominată de prezenţa la Bucureşti a secretarului Consiliului de Securitate al Federaţiei Ruse, Nicolai Patruşev, a directorului CIA, John Brannon, RRA prezintă informaţii despre o componentă importantă a structurilor militare româneşti pentru care suntem atât de curtaţi pe plan internaţional. Îl parafrazez pe un coleg de breaslă: "Nu părăsiţi în următoarele 50 de minute postul RRA pentru că nici nu ştiţi ce pierdeţi!"

Alături de mine a sosit de la Buzău în studioul RRA, în premieră în presa românească, generalul de brigadă Lucian Foca, comandantul Brigăzii de Informaţii Militare. Bună seara, domnule general.

Lucian Foca: Bună seara dumneavoastră şi ascultătorilor postului de radio RRA.

Realizator: Vă mulţumesc că aţi acceptat invitaţia postului nostru şi îi transmit mulţumiri şi domnului general locotenent Marian Hăpău, directorul general al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării, pentru că a aprobat participarea dumneavoastră la această emisiune. De la Târgu Mureş a sosit generalul de brigadă Adrian Ciolponea, comandantul Brigăzii Operaţii Speciale Vulturii. Bună seara, domnule general.

Adrian Ciolponea: Bună seara şi vă mulţumesc pentru invitaţie.

Realizator: Mulţumim pentru că aţi acceptat să fiţi în această seară alături de noi la emisiunea "Euroatlantica". Colegele din regia de emisie, Ema Caramihai şi Loredana Apasi, îmi confirmă că avem legătura cu generalul în rezervă Decebal Ilina, fost şef al Direcţiei de Informaţii Militare 1991-1992 şi 1993-1997, fost şef al Direcţiei Contraspionaj Militar între anii 1992 şi 1993. Bună seara, domnule general.

Decebal Ilina: Bună seara.

Realizator: Vă mulţumesc că aţi acceptat din nou să fiţi alături de "Euroatlantica". O să vă menţinem legătura cu dumneavoastră, cu domnul general Ilina, în prima parte, în prima jumătate ...

Decebal Ilina: Dau un interviu la radio, /.../ să fie linişte!

Realizator: ... şi după aceea o să continuăm şi cu invitaţii din studio mai ales. Vă rog, domnilor invitaţi să acceptaţi ca prioritate în această emisiune prezenţa în premieră a comandantului Brigăzii de Informaţii Militare, domnul general Lucian Foca, căruia îi adresez la început de emisiune şi o întrebare de suflet. Domnule general Lucian Foca, sunt sigur că aţi fost curtat pentru interviuri şi de alţi colegi. De ce aţi acceptat să fiţi alături de Radu Dobriţoiu la RRA?

Lucian Foca: Domnule Dobriţoiu, nu vreau să vă fac un compliment, dar sunt aici alături de dumneavoastră pentru că şi dumneavoastră aţi fost alături de noi în primele misiuni pe care le-am executat în Afganistan, după aceea în Irak, alături de militarii din cadrul primului detaşament de informaţii militare înfiinţat în anul 2001, la Buzău, alături de Batalionul 26 Infanterie comandat la acea vreme de maiorul Ciucă Nicolae şi alături de dumneavoastră am trăit momente deosebite, dificile, evident, la început, dar ele ne-au marcat într-un fel existenţa şi sigur că au lăsat urme adânci şi prietenia care s-a stabilit atunci între noi, între dumneavoastră şi structurile româneşti militare de informaţii sau de infanterie nu pot fi şterse şi nu pot fi uitate uşor.

Realizator: De multe ori am transmis informaţii şi materiale despre băieţii dumneavoastră fără să se ştie în ţară că este vorba despre aceşti băieţi, ştiţi, aveţi date despre acest lucru

Lucian Foca: Aveţi dreptate. Munca noastră este o muncă care se face cu mult profesionalism, modestie şi de multe ori, munca este învăluită sub un val de mister. De ce? Pentru că aşa este mai bine, aşa este corect, şi nu vom fi niciodată cei care vom primi lauri, dar faptul că au fost puţine victime în teatrele de operaţii, faptul că forţele noastre care au acţionat în teatrele de operaţii au fost protejate prin munca băieţilor noştri asta ne încântă şi aprecierile pe care le avem de la comandanţii militari români, dar şi cei din structurile NATO, ne obligă să fim mai eficienţi, mai buni, şi cu asta ne mândrim./apuscasu/denisse

Realizator: Sub comanda generalului Sergiu Medar, putem spune artizanul acestor structuri moderne de informaţii militare, din 2002, generalul Lucian Foca a construit, implementat şi modernizat şi dezvoltat structura de informaţii militare a Armatei României. Vă rog, pe scurt, domnule general Foca, să treceţi în revistă aceste evoluţii şi să ne spuneţi, ce a presupus acest efort?

Lucian Foca: În primul rând, pot să vă spun, că, conducerea Ministerului Apărării şi a Direcţiei Informaţii Militare de atunci, ca şi cea de astăzi, a înţeles, că era o oportunitate de a pune la dispoziţia aliaţilor nişte structuri de informaţii capabile, care să poată să răspundă unei capabilităţi de nişă pe care România o avea, o putea pune la dispoziţie şi, sigur, atunci, Direcţia Informaţii Militare, anticipând parcă ce urma să se întâmple în septembrie 2011, a dispus înfiinţarea unei structuri mici la început, un detaşament de informaţii militare care avea în compunere, iniţial, opt ofiţeri, opt subofiţeri şi era dotată cu un Aro, un xerox, un calculator, o imprimantă şi, sigur, şi un câine.

Realizator: Îmi aduc aminte de primul RONIC - Romanian National Intelligence Cell - care a acţionat /.../ sau împreună cu Batalionul 26 Infanterie Scorpionii Roşii, în Afganistan. Erau trei ofiţeri şi două grupe de cercetare atuncea. Treptat, s-a dezvoltat această structură, bineînţeles, ajungând putem spune la un apogeu în Irak, acolo unde a existat şi funcţionat un detaşament special, format din aproximativ 60 de oameni, care au executat atât misiuni de /.../. Vom reveni la aceste subiecte, până atunci, aşi dori, domnule general Foca să ne îndreptăm spre domnul general Decebal Ilina, domnia sa o să rămână până la jumătatea emisiunii alături de noi. Domnule general Decebal Ilina, armata României a avut capacitatea de a trece într-o perioadă scurtă, putem spune, de la structuri specifice Pactului de la Varşovia la actuala elită militară, reprezentată în NATO de detaşamentele speciale româneşti, mă refer atât la forţele pentru operaţii speciale, pentru că este şi domnul general Ciolponea aici, în această seară, dar şi de aceşti bravi specialişti în /.../ şi în misiuni deosebit de importante pentru protejarea trupelor aflate în misiuni reale de luptă. A fost uşor acest demers, domnule general Decebal Ilina?

Decebal Ilina: Cred că n-a fost foarte uşor, dar n-a fost nici foarte complicat, pentru că eu pornesc de la ideea că armata trebuie permanent să se afle într-un proces de modernizare, deci într-un proces de reformă. Reforma nu trebuie să se termine niciodată, pentru că reforma presupune să pui realităţile, deci nevoile cu care te confrunţi în fiecare zi, în acord cu forţele de care tu dispui. Deci, procesul acesta de reformă şi de restructurare pe care armata l-a început încă din 1990, s-a accentuat pe parcursul celor zece ani de parteneriat pe care România i-a făcut înainte de a fi primită în structurile NATO, ceea ce i-a permis, din punctul de vedere al standardelor NATO, să se apropie foarte mult, având în vedere că şi tehnica de care Armata Română dispunea era mai apropiată prin caracteristicile tactico-tehnice de tehnica occidentală, decât de tehnica estică, excluzând, sigur, tehnica pe care noi o aveam din cadrul Tratatului de la Varşovia. Şi România a înţeles foarte clar războaiele viitorului şi cel puţin dacă nu ale mileniului III, cel puţin al secoului XXI, va fi un război care /.../ va avea vreo combinaţie dintre potenţialul tehnologic avansat al industriei electronice şi aerospaţiale, vorbeaţi dumneavoastră de drone şi de alte lucruri în preambulul emisiunii, pe de o parte, şi, pe de altă parte, posibilităţile tot mai largi şi tot mai performante oferite de tehnologia informaţiilor. Războiul informaţional va domina, în opinia mea, cel puţin secolul acesta, dacă nu chiar tot mileniul III, fiind un mijloc şi nu un scop în sine. Din acest punct de vedere, eu cred că serviciile de informaţii constituie prima linie de apărare a unei ţări şi, uneori, sau de cel mai multe ori şi singura. Ori, din acest punct de vedere, România a înţeles foarte bine, în ultimii 10-15 ani, care sunt nevoile, spre ce trebuie să îşi canalizeze, până la urmă, puţinele resurse pe care le are, pentru că e foarte important în zilele acestea pe care le trăim, este să gestionezi sărăcia, nu opulenţa, ori Armata a înţeles foarte bine că din puţinele resurse pe care le are, există nişte priorităţi, ori aceasta despre care vorbim şi despre aceste trupe, eu nu le-aş zice trupe speciale, pentru că atunci când le spui speciale, le dai o conotaţie, trupele acestea de elită, mă rog, de reacţie rapidă, sau cum vrem să le zicem, dacă nu ne place termenul de speciale, le putem zice şi speciale, eu vă spun că nu mă acomodez foarte...../eendrefy/sdm2

Realizator: Ele aşa au fost denumite chiar şi în termenii oferiţi presei, să spunem, în Irak. Detaşamentul Special, aşa era numit atunci detaşamentul.

Decebal Ilina: Da, când îi spui unui lucru "special", îi creezi tot felul de conotaţii şi special rămâne, în opinia oamenilor.

Realizator: Şi Brigada de la Târgu Mureş este de Forţe pentru Operaţii Speciale.

Decebal Ilina: Bun. E în regulă. Deci, eu v-am spus opinia mea. Trupele acestea de elită trebuie să angajeze ...deci, în primul rând, pornim de la selecţia oamenilor, deci ei trebuie să angajeze nu aventurieri şi oportunişti, ci tineri cinstiţi, fideli, loiali, oneşti şi buni patrioţi care să fie gata oricând să îşi dea şi viaţa pentru, în cadrul unor misiuni periculoase. Eu apreciez foarte mult contribuţia acestor oameni şi onestitatea pe care ei trebuie s-o manifeste. Spunea generalul Foca că ei rămân, de cele mai multe ori, anonimi. Munca lor, poate, e văzută şi poate, uneori, răsplătită cu un mulţumesc de către cei care sunt beneficiarii activităţii lor.

Realizator: Domnule general Ciolponea, în conceptul dezvoltat de NATO, iată, şi domnul general Decebal Ilina a adus aminte de gestionarea resurselor, NATO foloseşte conceptul de smart-defence, ştim foarte bine. Cât de mult contează aceste capacităţi militare de care dispune România şi mă refer, atât la forţe pentru operaţii speciale cum este Brigada comandată de dumneavoastră, cât şi la militarii specializaţi în culegerea informaţiilor şi bineînţeles, cooperarea dintre aceste structuri în linia întâi?

Adrian Ciolponea: Consider că forţele speciale asigură segmentul pentru proiecţia forţei, în primul rând. Această caracteristică este foarte importantă pentru că o ţară care dispune de o forţă gata oricând să fie dislocată rapid într-un teatru de acţiune şi să aibă o pregătire particulară, echipamente speciale moderne şi misiuni cu caracter strategic, poate asigura îndeplinirea unor interese naţionale, în timp scurt şi cu eficienţă maximă - cam la asta se reduce utilizarea forţelor speciale: eficienţă maximă, pierderi minime sau cât mai apropiate de zero şi atingerea unor obiective strategice, în timp cât mai scurt.

Realizator: Mi-aduc aminte că... noi mai târziu am aflat, Polonia a participat la ocuparea Bagdadului, cu un batalion de forţe speciale. Atunci, nu s-a ştiut foarte bine acest lucru. După câteva luni, au început să iasă la iveală aceste informaţii şi să fie comentate. Pornind de la această idee, cât de mult credeţi, domnule general Ciolponea, că contează, să spun aşa, în cadrul Alianţei, contribuţia, nu cu o brigadă de forţe speciale, cum are România, ci cu un batalion de forţe speciale?

Adrian Ciolponea: În primul rând, plecând de la misiunile care sunt definite de NATO, pentru forţele speciale, şi anume acţiuni directe, cercetare specială, asistenţă militară şi contraterorism, aceste misiuni, dacă plecăm de la definirea acestor misiuni, înţelegem faptul că forţele speciale pot juca un rol extrem de important în toată gama de operaţii militare, dar ca şi în cazul ocupării Bagdadului, forţele speciale ştiu să eficientizeze şi să lucreze foarte bine cu acoperirea aeriană, mă refer la Close Air Support, sprijinul aerian care este foarte important într-o luptă modernă. De aceea, nu putem exclude importanţa celorlalte categorii, fiecare are de îndeplinit un rol. Forţele speciale sunt modulare, sunt de dimensiuni mici, aş putea spune, faţă de celelalte forţe convenţionale, dar au marea capacitate de a fi dislocate rapid, foarte flexibile, cu misiuni rapid, de planificat şi de îndeplinit şi prin asta se caracterizează: viteză şi eficienţă.

Realizator: Şi să precizăm că, de o anumită perioadă de timp, de câţiva ani, forţele speciale româneşti acţionează în Afganistan, alături de trupele americane, în misiuni despre care puţină lume ştie, dar care contribuie foarte mult la imaginea, pe plan extern, militar, a Armatei României. Sunt băieţii din subordinea dumneavoastră care participă la misiuni de luptă efective, acolo, în Afganistan./lalexandrescu/fcostea

Adrian Ciolponea: Am început dislocarea forţelor speciale, în anul 2006 - când spun că am început, mă refer la ţară, nu e meritul meu personal - în 2006, în vestul Afganistanului, după care am schimbat zona de operaţii în Nord-Est, bineînţeles în cooperare cu forţele americane şi beneficiind de un sprijin masiv aerian şi de informaţii din partea partenerului american. Dar încă de la început ne-am confruntat cu principalele misiuni importante în Afganistan, şi anume neutralizarea reţelelor teroriste, descoperirea /../ pointurilor, care le spunem, ascunzătorile de muniţie, de armament, dispozitive improvizate - acestea au cauzat în Afganistan, din păcate, peste 3.500 de decese din partea coaliţiei, din partea Forţelor NATO, şi au fost o misiune importantă. După care, spre mijlocul acestei decade s-a făcut o uşoară tranziţie către asistenţă militară. În prezent, toate forţele speciale sau majoritatea forţelor speciale sunt angajate în consilierea...

Realizator: /.../ NATO din Afganistan sau numai româneşti?

Adrian Ciolponea: Mă refer la cele româneşti, dar şi cele NATO din Afganistan sunt direcţionate către consilierea forţelor speciale afgane....

Realizator: Adică, antrenarea...

Adrian Ciolponea: Antrenarea, pregătirea lor şi crearea unui mediu în care forţele de securitate afgane să poată să preia responsabilităţile din zona respectivă.

Realizator: Domnule general Decebal Ilina, ştiu că sunteţi la un eveniment şi, pentru a nu vă reţine foarte mult, încă o întrebre către dvs, de asemenea, tot pe acelaşi palier, al importanţei acestor structuri, de care România beneficiază, pe care România le deţine în cadrul Alianţei - m-am referit aici la Brigada de forţe pentru operaţii speciale de la Târgu Mureş şi la Brigada de informaţii militare de la Buzău, aceste două structuri foarte importante pentru ţara noastră, unice, cu excepţia, iată, a Poloniei; pe de altă parte, Polonia face un efort acum pentru a-şi construi forţele similare României în planul informaţiilor militare. Cât de mult credeţi că, pentru România,contează în cadrul Alianţei, în cadrul concepului de Smart Defense şi, cum aţi spus dvs, gestionarea de către Alianţă a resurselor, cât de mult contează aceste două structuri pe care ţara noastră le are?

Decebal Ilina: Contează în primul rând pentru noi, şi vreau să vă spun că totdeauna când proiectăm astfel de structuri trebuie să pornim de la propriile nevoi, şi nu de la nevoile Alianţei. Deci nu ar trebui să fim atât de curtenitori şi să spunem că noi totdeauna ne proiectăm structurile în raport cu nevoile Alianţei. Deci contează foarte mult pentru noi, pentru moralul trupelor noastre şi contează foarte mult şi pentru Alianţă. Aliaţii noştri nu de puţine ori, dacă luăm inclusiv vizita şefului CIA la Bucureşti, nu fac aceşti occidentali complimente gratuite cu privire la contribuţia pe care structurile militare româneşti angajate în diferite teatre le-au adus împreună cu aliaţii. Deci e un element de mândrie pentru fiecare dintre noi, dintre noi, cei care am aparţinut sau care aparţinem structurilor militare române şi pentru fiecare cetăţean român. Părerea mea e că a face parte din astfel de structuri este o chestie de atitudine, dacă vreţi, e mai mult decât un loc de muncă, pentru că oamenii aceştia ar trebui în primul rând să aibă vocaţie, să aibă o moralitate deosebită şi o pregătire profesională absolut remarcabilă care trebuie permanent susţinută cu eforturi foarte mari. Din punctul acesta de vedere eu cred că România a înţeles foarte bine, şi Armata Română a înţeles foarte bine care ar trebui să fie priorităţile pe care să le urmeze, pentru că nu avem suficiente resurse, să ne dotăm toate structurile... Niciodată, probabil, nu a avut Armata suficienţi bani, cât ar fi crezut ea nevoie că are, cum nici o armată din lume nu cred că are suficiente resurse pe cât crede ea că le are. Dar din acest punct de vedere este foarte important că Armata Română a înteles că trebuie să-şi dezvolte această avangargă a Armatei, care este Serviciul de Informaţii. Eu vreau să vă spun că unul din marii generali ai Europei, un general prusac /../ a creat primul Stat Major şi primul serviciu strategic de spionaj militar, în secolul XIX./amirea/sdm2

Deci, în acelaşi secol, francezii credeau şi, mă rog, spuneau că rangul de ofiţer este incompatibil cu meseria de spion, care era un pervers, în opinia lor, moral, ce practicau o activitate demnă de dispreţ, în contrast cu idealurile de onoare ale ofiţerilor. Ei bine, a urmat, dacă vreţi, măcelul de la Sedan, din 1870-1871, ca francezii să înţeleagă că avangarda aceasta a armatei, care era Serviciul strategic de informaţii, trebuia să fie tratat cu foarte multă prioritate. Eu, nu numai pentru faptul că am aparţinut şi am condus aceste structuri, am considerat totdeauna că este foarte important pentru armată să aloce din puţinele fonduri pe care le are suficiente resurse, ca aceste structuri să poată funcţiona. Şi mă bucur foarte mult că au ajuns şi la performanţă, au ajuns şi la un stadiu în care se pot bucura de aprecierea colegilor de alianţă şi de respectul celor care înţeleg menirea acestor structuri din România, pentru că, eu, când vă spuneam dumneavoastră că n-aş fi de acord cu special, e că Lucian Foca ştie cam cum erau trataţi oamenii de la Buzău, care, în 1990, poate nu....

Lucian Foca: 404. De acolo, de la cercetare diversiune.

Decebal Ilina: Când România nici printr-un abuz de limbaj nu putea vorbi despre o revoluţie în România, făcând abstracţie de armată, şi în acelaşi timp, făcând abstracţie de aceste structuri, care, într-un fel sau altul, au plătit şi un tribut de sânge pentru această revoluţie. Or, oamenii, când spui că e ceva special, se gândesc la tot felul de alte misiuni şi nu la misiunile riscante şi periculoase pe care aceşti oameni le îndeplinesc, de cele mai multe ori în teatre de acţiuni, departe de patrie, pentru că a fost totdeauna, mă rog, să zicem aşa, o formulă în armata română, că armata română a fost vitează atât de mult cât a fost vitează, nu pentru că îi ura foarte mult pe cei care îi avea în faţă, pe care, de cele mai multe ori, nici nu-i cunoştea, ci pentru că-i iubea foarte mult pe cei care-i avea în spate. Deci pe cei dragi. Ei bine, de data asta, trupele acestea au luptat pe tot felul de teatre şi nu mai aveau pe cineva drag în spate. Deci au făcut dovada că erau viteji în orice fel de împrejurări.

Realizator: Domnule general Decebal Ilina, vă mulţumesc pentru că aţi participat la emisiunea "Euroatlantica", vă mulţumim şi vă dorim o zi bună în continuare. "Euroatlantica", ediţie dedicată forţelor speciale din Armata României. Invitaţi aici, la Radio România Actualităţi, sunt generalul de brigadă Lucian Foca, comandantul Brigăzii de Informaţii Militare, şi generalul de brigadă Adrian Ciolponea, comandantul Brigăzii Forţe pentru Operaţii Speciale de la Târgu Mureş. Domnule general Lucian Foca, am vorbit mai devreme despre... să spunem aşa, contribuţia cu luptători, în privinţa forţelor speciale în Afganistan. De ceva vreme, s-a ajuns la o colaborare eficientă nu numai în plan intern, dar iată şi în Afganistan, între cele două structuri româneşti, cea de informaţii de intelligence militar şi cea de forţe pentru operaţii speciale, vă rog să-mi spuneţi ce înseamnă acest lucru acolo în linia întâi, în Afganistan?

Lucian Foca: Sigur, niciun fel de structură luptătoare din Armata Română sau din orice altă armată modernă din lume nu poate să-şi execute misiunea fără o cunoaştere prealabilă a inamicului, a teritoriului şi fără să dispună de informaţii reale din teren, care, sigur, pot să conducă la luarea unei decizii corecte pentru folosirea cât mai eficientă a forţelor la dispoziţie. Misiunile pe care le execută Brigada de Forţe Speciale au fost şi sunt executate în continuare, acele acţiuni directe, de cercetaşii Armatei României. Vorbeaţi puţin mai devreme de batalioane de cercetare pe care le-a avut Armata României cândva, ele aveau două tipuri de misiuni de executat: culegere de date şi informaţii despre inamic, despre teren, starea vreamii ş.a.m.d., dar şi acţiuni cu caracter deosebit, le numeam atunci. Sunt aceste acţiuni directe. Brigada de Forţe Speciale, sigur, acţionează mai mult prin acţiuni directe, asta nu înseamnă că nu este pregătită să execute...

Realizator: Angajează lupta!/mtone/fcostea

Lucian Foca: Angajează lupta, dar asta nu înseamnă că nu ştie să culeagă date şi informaţii militare. Brigada de Informaţii Militare, în principal culege date şi informaţii militare, dar asta nu înseamnă că militarii respectivi din cadrul brigăzii nu ştiu să lupte. Aşadar, comuniunea dintre cele două brigăzi este firească. De aceea, militarii noştri, care, de fapt, sunt colegi, se întâlnesc la antrenamente, se întâlnesc pe aerodrom la paraşutări, se întâlnesc în poligoanele de tragere, la instrucţie, sunt colegi, sunt camarazi, indiferent că sunt dintr-o brigadă sau alta şi, atunci, este firesc ca şi în teatrul de operaţii, oriunde ar fi acela, ei să acţioneze împreună, doar împreună vor putea învinge. Şi o fac cu succes.

Realizator: Domnule general Lucian Foca, discutam în preambulul emisiunii, aduceam aminte despre /.../, despre drone. Acum câteva zile, Pentagonul a oferit Armatei României aproximativ 10 drone, avioane de cercetare fără pilot, pentru instruire şi utilizare în teatrele de operaţii, care întregesc, într-un fel, flotila de drone de tip Shadow, pe care brigada dumneavoastră le utilizează şi le-a utilizat chiar şi în Irak cu succes. Ce ne puteţi spune despre această dezvoltare?

Lucian Foca: Sigur. Iniţial, în primul detaşament de informaţii utilizat în Irak, începând cu anul 2003, am utilizat aceste drone şi ele au fost, sigur, una dintre capabilităţi alături de HUMINT şi CI şi, desigur, de SIGINT. Ele au completat imaginea câmpului de luptă, au fost extrem de eficiente, am şi avut pierderi acolo şi s-au dovedit extrem de utile.

Realizator: Pierderi nu umane în Irak, ci două dintre aceste drone...

Lucian Foca: Două dintre aceste avioane au fost pierdute în luptă, dar informaţiile culese de aceste avioane au fost extrem de importante. Aş putea să vă spun că în perioada august 2003 - iulie 2009, pe parcursul a şase ani de misiune externă în teatrul de operaţii, au fost executate peste 800 de misiuni cu sistemul de cercetare aeriană fără pilot Shadow 600, s-au executat aproximativ 2500 de ore de zbor, din care peste 35% au fost executate pe timp de noapte. Ca un corolar şi ca o recunoaştere a acestei expertize, sistemul Shadow a fost solicitat şi noi l-am trimis ulterior în teatrele de operaţii din Afganistan, unde activează şi în prezent. Sigur, pe parcurs, batalionul /.../ din cadrul brigăzii a fost dotat şi cu alte tipuri de avioane de mai mici dimensiuni, de mai mari dimensiuni şi aşa cum am specificat, este real, în teatrul de operaţii am primit un echipament nou, Scaneagle, care execută misiuni de cercetare aeriană fără pilot, sigur, cu aceste avioane, asemănătoare celor executate cu avionul Shadow 600. În plus, militarii noştri operează un sistem PGSS, este ca un aerostat, şi care poate observa câmpul de luptă până la o mare distanţă şi poate să avertizeze din timp militarii din baza respectivă despre potenţialele pericole care se apropie sau despre militarii care ...insurgenţi care execută foc asupra bazelor româneşti sau aliate. Motiv pentru care aceste baze, sigur, sunt mai în siguranţă.

Realizator: Din câte ştiu, imediat ce băieţii din subordinea dumneavoastră au preluat controlul unui astfel de sistem de vizualizare dintr-un astfel de balon cu aer cald, chiar un zeppelin, arată ca un zeppelin, în Afganistan, când au preluat controlul unei asemenea staţii de preluare a imaginilor, au reuşit la scurt timp, cam în două săptămâni chiar, să aibă o contribuţie importantă, pentru care România a primit felicitări din partea SUA.

Lucian Foca: Aşa este. Confirm, am primit multe felicitări, nu aş vrea să insistăm asupra lor pentru că ele poate sunt şi fireşti, dar până la urmă, doar ne-am ...noi acolo ne-am făcut doar datoria şi pentru asta dacă avem noi mulţumirea sufletească că am reuşit să salvăm nişte vieţi omeneşti, este cel mai important.

Realizator: Vă rog să-mi spuneţi pentru a dezvolta un pic acest capitol al dronelor, aceste aproximativ 10 aeronave de cercetare fără pilot de tip Scaneagle le vom aduce cu noi în ţară sau le folosim doar în Afganistan?

Lucian Foca: Deocamdată sunt proprietatea Armatei SUA. Noi le operăm pentru că avem militari instruiţi în operarea lor şi decidenţii militari, politico-militari, vor decide dacă acest sistem, la finalul activităţii lor din Afganistan, vor intra sau nu în dotare. Sunt speranţe că da.

Realizator: În privinţa acestor baloane cu aer cald, avem şi în ţară aşa ceva, ni se dă pentru instruire, este posibil?

Lucian Foca: Da, avem în cadrul brigăzii un balon care are exact acest rol, să executăm instruirea şi învăţământul cu echipajele care îl operează în teatrul de operaţii.

Realizator: Domnule general Adrian Ciolponea, voiaţi să adăugaţi ceva./apuscasu/denisse

Adrian Ciolponea: Da, aş fi dorit să vă raportez că am avut ocazia şi mândria să vizitez trupele în Afganistan, cu mai multe ocazii, şi am văzut această integrare dintre detaşamentele de informaţii şi Forţele pentru Operaţii Speciale, detaşamentele noastre au o colaborare foarte bună, şi această colaborare reiese din nevoia de a sintetiza şi a extrage elementul esenţial din norul de informaţii care se adună în Afganistan, peste 40 de naţiuni, foarte multe servicii, plus serviciile autohtone afgane, acest nor de informaţii este foarte greu de întrevăzut.

Realizator: Cuantificat şi de analizat.

Adrian Ciolponea: ... şi de cuantificat. Şi tocmai rolul acesta este foarte important, al analiştilor de elită care sunt arondaţi sau dislocaţi, împreună cu forţele noastre, de a ne ajuta să vedem mai bine spaţiul de luptă, de a determina pericolele, de a reuşi să avem o mai bună protecţie a forţei, când ne deplasăm detaşamentele către obiectivele din misiunile respective şi de a ne ghida şi ajuta la analiza informaţiilor pe care le primim.

Realizator: Să le explicăm ascultătorilor: într-un fel, misiunile pe care le execută Brigada de Informaţii, acolo, în Agfanistan, sunt dezvoltate pe trei paliere, cum am spus, Human Intelligence, adică culegerea informaţiilor, inclusiv din spatele frontului din surse umane, de la localnici. De asemenea, Imagery, culegerea de poze şi de filme, de la înălţime, cu ajutorul acestor drone, avioane de cercetare fără pilot şi cu aceste baloane cu aer cald şi, de asemenea SIGINT, să spunem aşa, cercetarea spaţiului radio, cu specialişti în limba arabă sau probabil dialectele dari şi.pashtu care sunt acolo folosite în Afganistan. Ceea ce este important, că nu numai că se culeg aceste informaţii, pe trei paliere, importante, principale, dar ele sunt şi analizate tot de specialiştii noştri şi sunt transmise la eşaloanele superioare NATO, de acolo, din Afganistan, sau în colaborare cu Forţele speciale româneşti, este vorba de luptătorii din Forţele pentru Operaţii Speciale care se folosesc de aceste informaţii pentru a evita anumite incidente, anumite pericole sau pentru a identifica şi angaja lupta directă cu talibanii, nu, domnule general Ciolponea? Cam asta ar fi structura, în mare.

Adrian Ciolponea: Chiar dacă se află într-o fază finală, acest conflict, aş putea să-i spun că e un conflict, este un conflict inegal, talibanii, insurgenţii, cei care se opun guvernului şi implementării unor măsuri democratice în Afganistan şi stabilizării regiunii, au foarte multe iniţiative, foarte mult spaţiu de manevră şi libertate de acţiune, îşi pot amplasa explozibili improvizaţi în orice loc şi, de aceea, noi trebuie să fim permanent cu un pas înaintea acţiunii lor. Această acţiune, reacţiune şi contra-acţiune este determinată de cunoaşterea câmpului de luptă.

Realizator: Unde vă ajută colegii din Brigada de Informaţii Militare, comandaţi de domnul general Foca. Domnule general Foca, discutam, la un moment dat, înainte de această emisiune, cât de importante sunt aceste forţe de care dispune România, pentru că toate ţările din NATO, de exemplu, pot pune la dispoziţie infanterişti sau genişti, e adevărat, mai mult sau mai puţin pregătiţi, o parte dintre ţări, pot pune la dispoziţie, să spunem, forţele navale, forţe aeriene, însă foarte puţine ţări dispun de astfel de capacităţi. Cât de mult înseamnă această contribuţie - vă pun şi dumneavoastră, această întrebare - în cadrul Alianţei pe care o aduce România? Pentru că una este să ai un Batalion de Infanterie şi alta este să ai un Batalion de Intelligence Militar sau de Forţe pentru operaţii speciale.

Lucian Foca: În opinia mea, toţi luptătorii, toţi militarii sunt necesari pe câmpul de luptă. Toate specialităţile, toate armele au rolul lor, pentru că acţiunea acolo este Joint. Problema este că noi am participat şi, în general, războaiele care au avut loc pe mapamond, după Al Doilea Război Mondial, au fost nişte războaie asimetrice. S-au confruntat forţe inegale, metode nonclasice şi atunci, de aia vă spun, vă spuneam la început că sunt bucuros că conducere Ministerului, conducerea Direcţiei Informaţii Militare, a văzut nu ceea ce urma să se întâmple mâine, ci poimâine şi a reuşit să înfiinţeze aceste capabilităţi de nişă, cum spuneam...Capabilităţi care răspund acestor provocări asimetrice, mult mai bine decât trupele convenţionale, pentru că aici este vorba de structuri mici, extrem de bine echipate, extrem de bine antrenate, cu oameni care se cunosc şi se antrenează de mult timp şi atunci ei sunt o echipă extrem de puternică şi care, dacă este dotată cu mijloace de comunicaţii, este dotată cu mijloace de lovire adecvate ele pot să producă efecte mult mai mari decât pot să producă efecte alte structuri militare convenţionale./lalexandrescu/fcostea

Realizator: Adică, tot pentru a le explica mai bine ascultătorilor noştri, oamenii dumneavoastră, eu le spun în continuare speciali, care acţionează în Afganistan şi care au acţionat în Irak foarte mult timp, reuşesc să culeagă informaţii pe care le oferă aliaţilor sau chiar militarilor români cu care cooperează astfel încât îi înştiinţează din timp pe aceştia de anumite pericole, să spunem, pe drumul cutare este foarte posibil să existe un dispozitiv explozibil improvizat sau în această noapte este foarte posibil ca baza respectivă să fie atacată cu rachete de 122 de milimetri. Eu ştiu foarte bine asta din din Irak, unde se ştia cu o anumită precizie, datorită oamenilor dumneavoastră, când este posibil ca baza să fie cu rachete de tip Katiuşa de 122 de milimetri. Astea sunt nişte informaţii foarte importante şi să le explicăm ascultătorilor, dumneavoastră nu acţionaţi aici la nivel naţional. Dumneavoastră acţionaţi, în primul rând, la nivel internaţional şi mai ales în misiuni internaţionale de mare importanţă în Balcani, în Afganistan şi în Irak. Cât de mult şi cât de greu a fost să ajungeţi la performanţele de astăzi, pentru că dumneavoastră povesteaţi că aţi început de la şapte oameni şi bineînţeles aţi avut înţelegere şi sprijinul, îmi aduc aminte, al domnului general Sergiu Medar. S-a dezvoltat această structură, după cum spuneam, eu am urmărit şi am fost martorul acestei dezvoltări de la celula incipientă din Afganistan şi după aceea la ce s-a ajuns în Irak şi ce se întâmplă acum în Afganistan. De unde aţi preluat experienţa aceasta? De la americani, de alte forţe din NATO? Cum aţi ajuns la acest nivel?

Lucian Foca: Experienţă aveam şi noi. În Armata Română există experienţă pentru că, sigur, noi avem structuri militare din cele mai vechi timpuri, iar cercetaşii au fost prezenţi pe câmpul de luptă dintotdeauna, iar marii noştri voievozi.

Realizator: Mihai Viteazul, îmi aduc aminte, pe vremea lui Mihai Viteazul se consemnează pentru prima dată o acţiune de intelligence atunci când a avut loc bătălia de la Călugăreni pentru că acei ciobani prinşi de trupele otomane şi forţaţi unde poate fi gasit şi care este traseul urmat de Mihai Viteazu, erau, de fapt, oşteni de-ai lui Mihai Viteazu care s-au lăsat prinşi pentru a dezinforma de fapt trupele otomane.

Lucian Foca: Sigur, sunt multe exemple în istorie. Există o frumoasă şi bogată experienţă, expertiză în domeniu. În general, eu apreciez că militarii români nu sunt cu nimic mai prejos, suntem egali cu cei mai buni atunci când suntem antrenaţi, atunci când suntem echipaţi şi dotaţi cu absolut tot ce trebuie. Să revenim la domeniul intelligence. Sigur, serviciile de informaţii militare fac schimburi de informaţii între ele, însă pentru a ajunge la o anume încredere între ele şi să facă schimb de capacităţi, de capabilităţi, de structuri militare este deja un pas foarte mare înainte. Ei, lucrul ăsta noi l-am realizat. De exemplu, în Irak am reuşit, cu structurile pe care le-am avut noi, detaşamentul acela complex care avea echipe.

Realizator: Cele trei componente.

Lucian Foca: Cele trei componente, cele trei capabilităţi, HUMINT, CIM, IMINT şi SIGINT, plus o echipă de analiză care integra informaţiile şi le oferea decidenţilor militari, în speţă Divizia Sud care era divizia poloneză în vederea luării celor mai bune decizii pe câmpul de luptă. De asemenea, în Kosovo, toată gruparea care era acolo, în special americană, avea ca suport informativ militarii din Detaşamentul de Informaţii Militare românesc. Deci, toate informaţiile care stăteau la baza deciziilor acestei structuri militare în Kosovo erau furnizate de băieţii noştri.

Realizator: Dacă nu mă înşel şi posturile de radio cu misiuni specifice /..../ care emiteau de la Priştina erau conduse tot de specialişti români.

Lucian Foca: Nu aş vrea să intrăm în toate detaliile pentru că aici este bucătăria noastră, dar m-aţi întrebat care ar fi caracteristicile acestui succes./salina/sdm2

Realizator: Le dau ascultătorilor "Euroatlantica" şi o veste tristă. În seara aceasta, a încetat din viaţă fostul şef al Statului Major General generalul doctor Mihail Popescu. Dumnezeu să-l odihnească! El a fost prezent, de multe ori, în această emisiune. Intrăm în legătură acum cu colegul meu Nicu Popescu, fost coleg de promoţie la Colegiul Naţional de Apărare cu generalul Mihail Popescu. Bună seara, Nicu Popescu, ce ne poţi spune despre această veste tristă?

Nicu Popescu: Bună seara! Bună seara, tuturor! Îmi pare foarte rău că generalul Mihail Popescu, Mişu, cum i spuneam noi, colegii de clasă, acum 20 de ani, la Colegiu, a plecat dintre noi, un militar de carieră. În urmă cu 47 de ani, el termina Liceul Militar, pentru că a început cu Liceul Militar, şi a ajuns până la cea mai înaltă demnitate din armată, cea de şef al Statului Major General. În istoria militară a României, cu certitudine, va rămâne ca generalul care şi-a pus semnătura pe actele celor care au plecat în zonele de care tocmai vorbeaţi mai devreme, pentru că era şef al Statului Major General în perioada 2000-2004 şi a semnat acele acte, a fost primul român care a participat la Consiliul Militar, a devenit membru al Consiliului Militar al NATO, a participat în 2002, şi era tot şef al Statului Major General, atunci când România a devenit membră a Alianţei Nord-Atlantice. Indiferent despre ce alte lucruri s-ar putea spune despre Mişu Popescu, Dumnezeu să-l ierte, el nu va putea fi şters din istoria militară a contemporanilor noştri, a noastră, şi, dincolo de aceasta, pentru că mi-a fost coleg, pot să spun că era un român adevărat, un român care a plecat de pe lângă Drăgăşani, a fost mulţi ani comandant în zona Ardealului şi la Cluj, a venit la Bucureşti şi, iată, din păcate, astăzi, a plecat la cele veşnice, în urma unui infarct, dacă am înţeles eu bine. Dumnezeu să-l odihnească!

Realizator: Dumnezeu să-l odihnească! Să aducem aminte că generalul Mihail Popescu este cel care a făcut parte din echipa care a integrat România în Alianţa Nord-Atlantică. Mulţumesc, Nicu Popescu. Domnule general Lucian Foca, a fost, putem spune, în acelaşi timp, domnul general Popescu şef al Statului Major General când domnul general Medar îndeplinea funcţia de şef al structurilor de intelligence militar şi era artizanul acestor structuri. Ce ne puteţi spune despre acea perioadă şi cât de mult v-a sprijinit domnul general Popescu?

Lucian Foca: Sigur, v-am spus şi la început, nu ştiam această veste tristă, Dumnezeu să-l ierte pe domnul general Popescu, noi am beneficiat de sprijinul conducerii ministerului, a Direcţiei Informaţii Militare şi, sigur, am beneficiat de întreg sprijinul atât material, financiar, cât şi faptul că am fost trimişi la cursuri, oamenii noştri au fost trimişi la cursuri, şi ceea ce mi se pare mie cel mai important, ni s-a acordat încredere.

Realizator: Atât domnul general Sergiu Medar, cât şi domnul general Mihail Popescu, şi ministrul Ioan Mircea Paşcu, de atunci, au participat împreună la dezvoltarea acestor structuri de intelligence militar şi, după aceea, de forţă pentru operaţii speciale, mai întâi un regiment şi, după aceea, o brigadă, la Târgu Mureş. Vă mulţumesc pentru participarea la "Euroatlantica"./mtone/fcostea