Evolutia situaţiei din Siria

Ediţia din 12.09.2013 poate fi ascultată și descărcată din secţiunea Podcast.

Pagina oficială de facebook a emisiunii:www.facebook.com/euroatlantica.

Realizator: Radu Dobriţoiu - Bun găsit, vă spune Radu Dobriţoiu, cu o nouă ediţie "Euroatlantica", dedicată situaţiei din Siria şi impactului regional şi internaţional, pe care îl are războiul civil din această ţară, un subiect fierbinte, ce se impune în continuare ca titlu principal pentru agenţiile internaţionale de ştiri, problematică abordată de cele mai importante cancelarii internaţionale, de Uniunea Europeană, dar şi la nivelul Alianţei Nord-Atlantice. Alături de mine în studioul 31 Radio România Actualităţi, se află colonelul în rezervă Ion Petrescu, doctor în ştiinţe militare. Bună seara. Bine aţi revenit în studioul nostru pentru un subiect atât de interesant.

Ion Petrescu: Şi aş face comentariul, că mă gândeam, în timp ce vă ascultam, care ar fi valoarea în lingouri de aur a contribuţiei "Euroatlanticii" la lămurirea lucizilor ascultători ai postului public de radio, din moment ce distrugerea armelor chimice siriene a fost evaluată astăzi la suma de 300 până la 400 de milioane de dolari. Comparam pe un talger lupta pentru adevăr a dumneavoastră, a jurnaliştilor din Radio România Actualităţi, pe de cealaltă parte, o luptă viitoare pentru distrugerea armelor care duc la crime de război.

Realizator: O să avem foarte multe informaţii pe parcursul emisiunii despre acest subiect şi informaţii foarte noi, inclusiv faptul că Siria va adera la Convenţia de interzicere a armelor chimice, cum a anunţat astăzi Bashar al-Assad, într-un interviu pentru televiziunea rusă.

Ion Petrescu: Cu precizarea că numai după ce va semna efectiv statul sirian această convenţie, va mai dura o lună până când se va trece, practic, la predarea-primirea armelor chimice siriene la autorităţile Naţiunilor Unite.

Realizator: Vom avea un material de la corespondentul nostru la Moscova, pe larg cu acest subiect. Colegele din regia de emisie îmi confirmă că avem legătura, prin telefon, cu generalul în rezervă Decebal Ilina, fost şef al Direcţiei de Informaţii Militare, fost secretar de stat pentru industria de apărare. Bună seara, domnule general. pe parcursul emisiunii vom asculta materiale despre problematica siriană, realizate de colegii mei Dragoş Ciocîrlan, Doina Saiciuc, Cerasela Rădulescu, Alexandr Beleavski şi Arina Petrovici, aşadar transmisii de la Ierusalim, Bruxelles şi Moscova. Domnilor invitaţi, domnule general Decebal Ilina, încep cu dumneavoastră. Sunteţi expert în armamente şi va rog să-mi spuneţi şi să precizaţi pentru ascultătorii postului nostru de radio cât de gravă este utilizarea armelor chimice împotriva populaţiei civile? Ce înseamnă aceste arme?

Decebal Ilina: În opinia mea, ceea ce s-a întâmplat în Siria şi nu numai, pentru că de foarte multe ori în istoria ultimilor 50 de ani, s-au folosit aceste arme chimice în diferite areale geografice. Dacă ne aducem aminte că şi Saddam Hussein le-a folosit împotriva kurzilor şi foarte mulţi alţii le-au folosit, fără să aibă foloase deosebite, pentru că, în general, s-au împovărat cu atitudini ostile din partea întregii comunităţi internaţionale. Ceea ce s-a întâmplat în Siria, în opinia mea, e un lucru deosebit de grav şi trebuie luat în calcul faptul că Siria nu a aderat, în 1993, la Convenţia de distrugere a armamentului chimic. Din spaţiul acesta, al Orientului Mijlociu, avem Siria, de asemenea, Israelul, Egiptul - dacă vorbim numai de ţări din Orientul Mijlociu. Iar Siria are un mare arsenal de armament chimic, probabil că al treilea mare arsenal, după SUA şi Federaţia Rusă, importând o mare cantitate de armament chimic din Federaţia Rusă, din Uniunea Sovietică, mă rog, de-a lungul timpului şi, de asemenea, fabricând o bună parte în propriile sale uzine şi în propriile sale fabrici, care se găsesc pe teritoriul său. Din acest punct de vedere, a avut şi o explicaţie Siria, pentru că ei au considerat că arsenalul acesta imens chimic poate, într-un fel, să menţină un echilibru în disputa lor cu evreii, deci în disputa lor cu statul Israel, care dispune, aşa cum ştim, de arma atomică, de arma nucleară, şi ei au considerat că pot echilibra, într-un fel, această dispută pe care o au cu evreii. Bine, au ajuns acum, forţaţi de împejurări, forţaţi de evenimente, sub ameninţarea SUA, să accepte să adere la Convenţia din 1993, ceea ce presupune să pună la dispoziţie, în primul rând, date cu privire la cantităţile pe care le au, locurile în care sunt dispuse, fabricile, să oprească fabricaţia, deci să pună la dispoziţia ONU date despre cantităţi, locurile în care se găsesc, urmând ca după aceea locurile acestea să fie securizate şi probabil că într-o perioadă mai lungă de timp, doi-trei ani şi, aşa cum spunea distinsul dvs. invitat, şi cu costuri foarte mari, să fie distruse de către forţele din cadrul ONU.

Realizator: O informaţie extrem de interesantă, pe care ne-aţi furnizat-o în această seară, dle general Decebal Ilina, şi anume, aceea că Siria se situează, probabil, pe locul 3 în lume, în privinţa stocurilor de arme chimice, după SUA şi Rusia. Dl colonel Petrescu doreşte să vă adreseze o întrebare.

Ion Petrescu: Am onoarea să vă salut, dle general.

Decebal Ilina: Toată stima, dle colonel.

Ion Petrescu: Aţi afirmat, la un moment dat, despre cantitatea de arme chimice siriene, şi o informaţie de ultimă oră arată că este vorba de 1000 de tone de arme chimice siriene, dar eu voiam să vă pun o întrebare, ca unul care aţi fost un lider cerebral al sistemului de informaţii militare şi întotdeauna aţi cumpănit bine modalitatea de interpretare a unor date de ultimă oră. Conform unei ştiri difuzată de postul de radio Vocea Rusiei, în spatele acestei acţiuni, considerate de către Rusia o acţiune a insurgenţilor, de intoxicare cu arme chimice a populaţiei paşnice, ar sta noul şef al Agenţiei de Spionaj al Arabiei Saudite, care a fost numir recent de Regele Abdullah şi se numeşte Bandar Bin Sultan. Ca expert în acest domeniu, atât de puternic poate să fie un şef de agenţie de spionaj - fie ea şi din Arabia Saudită -, încât să ajungă la organizarea eventuală a unor acţiuni pe teritoriul altui stat, de o asemenea amploare?

Decebal Ilina: Aici se fac foarte multe speculaţii, dle colonel şi, din punctul meu de vedere, este foarte greu pentru cineva să probeze, atât pentru americani, care consideră că folosirea armei chimice a fost făcută de către autorităţi - nu neapărat la comanda lui Bashar al-Assad - sau a ruşilor, care susţin că aceste arme chimice ar fi fost utilizate de către rebeli. Avem, probabil, cu toţii, proaspăt în memorie, deşi sunt destui ani de atunci, explozia care a avut loc în Sarajevo, în Piaţa San Mercale, în care s-a pus în cârca sârbilor şi în general a Armatei sârbe. Un carnagiu care a produs emoţii pe plan internaţional şi care, de fapt, a determinat în ultimă instanţă atitudinea SUA. Şi timpul a dovedit că, de fapt, nu guvernul sârb a generat această explozie, doar cei care îşi omorâseră proprii concetăţeni. Deci, din punctul meu de vedere, este foarte greu să se creadă că un şef de serviciu, fie el şi al Arabiei Saudite - nu că Arabia Saudită ar avea un serviciu foarte puternic şi foarte bine instruit, dar ar avea un serviciu care dispune de foarte multe resurse şi ştim fiecare dintre noi că astăzi cu bani şi resurse în general poţi cumpăra aproape orice. Dar este foarte greu de crezut, pentru că autorităţile din Siria ştiau la ce pericol se pot expune, dacă vor lăsa să se producă folosirea armelor chimice pe propriul teritoriu, şi aceste depozite de armament erau foarte strict păzite. Asta nu exclude posibilitatea ca în mâna rebelilor să fi căzut totuşi arme chimice, pentru că de-a lungul timpului am avut de-a face cu foarte mulţi dezertori din armata regulată siriană, care au trecut în tabăra rebelilor; şi aceştia puteau să fie chiar din rândul celor care păzeau sau care se ocupau cu apărarea unor astfel de depozite; şi poate fi implicat un serviciu străin şi dacă vorbim despre cel saudit, prin punerea la dispoziţie a acestor insurgenţi şi a unor mijloace financiare şi determinarea lor să folosească acest armament, tocmai pentru a constitui un pretext la care comunitatea internaţională să fie extrem de sensibilă, şi mai ales SUA.

Realizator: Să aducem aminte că, la un moment dat, pentru că vorbeaţi de aceste dezertări în masă, domnule general Decebal Ilina, la un moment dat, o întreagă divizie siriană a dezertat şi a trecut de partea opoziţiei înarmate. De asemenea, amintea domnul colonel Petrescu de serviciul saudit de informaţii, dar trebuie să aducem aminte, nu poate pentru că este foarte puternic, dar pentru că este foarte numeros, de serviciul sirian de informaţii. Este un serviciu numeros, extins şi care ştie să-şi facă treaba, precum serviciile secrete, precum securitatea, serviciile secrete vechi din lagărul comunist. Criza din Siria se află în atenţia Uniunii Europene şi, până acum, este clar că nu s-a ajuns încă la o opinie unitară. Cerasela Rădulescu a realizat un interviu, în exclusivitate pentru "Euroatlantica", cu purtătorul de cuvânt al Comisarului european pentru Afaceri externe şi securitate.

Reporter Cerasela Rădulescu: Diplomaţia europeană caută un răspuns unitar în privinţa crizei din Siria. Unanimitatea încă se lasă aşteptată, deoarece majoritatea celor 28 de state, cu excepţia Franţei şi a Danemarcei, sunt foarte reticente sau chiar se opun unor lovituri militare împotriva Siriei. Preşedintele francez, Francois Hollande, a cerut celorlalţi lideri europeni să aştepte raportul ONU, înainte de a da un eventual ordin pentru intervenţie militară împotriva regimului de la Damasc. Germania a cerut Naţiunilor Unite să publice acest raport cât mai curând posibil. Comisia Europeană, la rândul său, a reiterat nevoia de a aştepta rezultatul raportului experţilor ONU, cei care au inspectat zonele de la periferia Damascului, pentru a se pronunţa, cu certitudine, dacă în Siria a avut loc un atac cu arme chimice la 21 august. L-am întrebat astăzi pe Michael Mann, purtătorul de cuvânt al şefei diplomaţiei europene, Catherine Ashton, care ar fi poziţia pe care se situează acum Uniunea Europeană, privind criza din Siria.

Michael Mann: Uniunea Europeană va continua să susţină, prin ajutor umanitar, Siria, dar şi statele din vecinătate; dar cel mai important lucru este acum ca negocierile privind acest conflict să ajungă la un sfârşit cât mai rapid. Trebuie spus că este tragic că, până în acest moment, nu a fost votată o rezoluţie în cadrul Consiliului de Securitate, privind Siria, din cauza opoziţiei unor anumite state. În ceea ce priveşte statele membre ale Uniunii Europene, trebuie ca acestea să se pună de acord privind concluziile adoptate la Vilnius, săptămâna trecută, unde ţările Uniunii Europene au declarat că rămân unite şi vor avea un răspuns clar faţă de tragedia, faţă de atrocităţile comise în Siria. Dar, spunem din nou, criza trebuie rezolvată politic şi nu se pune problema unei soluţii militare în privinţa Siriei.

Reporter: În ceea ce priveşte criza umanitară din Siria, astăzi, comisarul european pentru Cooperare internaţională şi asistenţă umanitară, Kristalina Georgieva, a acuzat forţele guvernamentale siriene că au comis crime de război, prin confiscarea unor materiale medicale din convoaiele cu ajutoare ce se îndreptau către zonele controlate de rebeli. Ea a mai declarat că lipsa acestor materiale medicale este o crimă de război, încă şi mai gravă decât bombardarea instalaţiilor medicale sau atacurile armate asupra medicilor.

*

Realizator: Iată, aşadar, crime de război, situaţii umanitare şi crize umanitare în dezvoltare. Vom reveni asupra acestui subiect şi într-o altă corespondenţă, de la Arina Petrovici. Iată însă că acest război civil din Siria a dat peste cap o ţară care era înfloritoare acolo şi era bine dezvoltată economic, se aşezase pe o linie foarte bună, reuşise să-şi asigure mai tot ce avea nevoie, din punct de vedere economic, social, al învăţământului, cu legături foarte strânse cu celelalte state din regiune, inclusiv unde erau probleme, cu Irakul - ne aducem aminte că la un moment dat a fost chiar şi o uniune Siria - Irak, dar şi cu România a avut şi are în continuare legături foarte bune. Iată, o ţară înfloritoare, care, potrivit statisticilor, în acest moment se confruntă cu această criză umanitară; cel puţin un milion de sirieni au părăsit ţara doar în ultimele 6 luni - o să revenim asupra acestui subiect, cum spuneam.

Ion Petrescu: Datele oficiale indică peste 2,1 milioane, sursa fiind Hillary Clinton.

Realizator: Până acum, probabil, de la începutul crizei.

Ion Petrescu: Per total, în cei doi ani şi jumătate.

Realizator: Sigur că da, dar este foarte clar că această dezvoltare recentă s-a accelerat în urma ultimelor evenimente.

Ion Petrescu: S-a accelerat în ultimele 6 luni

Realizator: Domnule colonel, este o ţară care, cum spuneam, era înfloritoare. Iată, se confruntă de peste doi ani de zile cu un război civil. De abia acum, liderii internaţionali şi liderii comunităţii occidentale, mai ales, au decis să aibă un discurs foarte vocal împotriva regimului lui Bashar al-Assad. Cine credeţi că ar dori să se prelungească acest război? Cine credeţi că ar câştiga sau cine credeţi că ar pierde, într-o eventuală câştigare a luptei de către una dintre tabere?

Ion Petrescu: Este frumos ataşamentul spiritual, pe care îl aveţi faţă de Siria, care este un loc de pelerinaj turistic. A fost.

Realizator: Să nu uităm, domnule colonel, că acolo prima tiparniţă din începutul erei Gutenberg a ajuns acolo prin mitropolitul Antim Ivireanu, care a dus prima tiparniţă la Alep.

Ion Petrescu: În acelaşi timp, să nu uităm că Siria, dincolo de lucrurile corecte prezentate de dumneavoastră, totuşi, a ajuns în situaţia în care se află şi Coreea de Nord, adică la o transmitere a puterii, la nivelul cel mai înalt, din tată în fiu.

Realizator: De peste 40 de ani, este dinastia Al-Assad.

Ion Petrescu: Trebuie să recunoaştem că sirienii sunt oameni inteligenţi, culţi, dornici să aibă o libertate asumată, cu responsabilităţi adecvate. Or, dacă vârful piramidei este blocat de aceeaşi familie, în mod firesc, obiectiv, lăsând la o parte efectele nedorite ale actualului război civil, trebuia să apară o opoziţie. Această opoziţie a fost exploatată, în sensul că s-a dorit nu doar opoziţia siriană, ci şi apariţia unor insurgenţi de o altă factură - şi vă dau o informaţie inedită - s-a afirmat că au fost eliberaţi din închisorile Arabiei Saudite peste 1.300 de condamnaţi la moarte, ale căror familii sunt ţinute pe post de ostatici în Arabia Saudită, iar ei au semnat angajamente ca, în schimbul iertării de pedeapsa capitală, să lupte ca insurgenţi în Siria.

Realizator: De partea cui?

Ion Petrescu: Bineînţeles că nu de partea guvernului preşedintelui Assad; ceea ce arată zona pestriţă. Însă, în acelaşi timp, trebuie să reiterăm un lucru pe care îl cunoaşteţi şi dumneavoastră cu obiectivitate, marea partea a nemulţumiţilor şi majoritatea celor care au trecut de partea opoziţiei, în frunte cu generalul Idris…

Realizator: Care e în Turcia, să precizăm...

Ion Petrescu: Sunt oameni care provin din fosta armată siriană, atât alauiţi cât şi sirieni cu alte convingeri religioase. Până la urmă, dorinţa de libertate este o realitate. Da, nu au cucerit o porţiune din teritoriul sirian unde să-şi identifice locaţiile, puterea. Da, ei, la ora actuală, sunt în postura altor refugiaţi, numai că au arme şi acţionează punctual. Însă, în acelaşi timp, trebuie să fie o alternativă la sistemul totalitar al actualului preşedinte sirian de la Damasc. În articolul pe care l-a publicat chiar pe 11 septembrie, preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, în "New York Times", făcea afirmaţia că nu asistăm în Siria la o luptă pentru democraţie, ci la o luptă între forţele militare ale guvernului de la Damasc şi cele ale oamenilor care doresc o altă putere. Dar, mai încolo, era onest şi spunea că, într-adevăr, există şi campioni ai democraţiei. Deci, până şi Putin admite că anumiţi lideri din opoziţia siriană îşi doresc democraţie.

Realizator: Bine, interesant este de ştiut care este modul de interpretare şi viziunea lui Putin despre democraţie.

Ion Petrescu: O ştim foarte bine. De-a lungul mandatelor sale succesive, pentru că, practic, a condus şi pe timpul cât Medvedev era preşedinte la Kremlin, a avut o obsesise vizibilă şi astăzi: dorinţa de refacere a Uniunii Sovietice, sub forma Uniunii Euroasiatice. Dar, dacă el a reproşat în acest material, publicat pe 11 septembrie, Statelor Unite, că sunt din ce în ce mai mult văzute ca o forţă planetară care merge pe exercitarea unor presiuni de ordin militar şi chiar pe folosirea principiului "cine nu e cu noi e împotriva noastră", mă gândesc cu voce tare, dacă nu cumva face la fel şi Rusia, în relaţia cu toate statele ex-sovietice, atunci când le ia pe rând la întrebări, dorind să le includă în Uniunea Euroasiatică şi să nu permită Ucrainei, Republicii Moldova să se uite spre Bruxelles, spre Uniunea Europeană.

Realizator: Ne îndreptăm din nou spre generalul Decebal Ilina. Domnule general, dumneavoastră aveţi foarte multe informaţii despre arme, despre armament. Ce ne puteţi spune despre cooperarea în acest domeniu al industriei de apărare între România şi Siria, înainte şi după 1990?

Decebal Ilina: Din fericire, pentru evoluţia evenimentelor, în ultima perioadă, în această ţară, în Siria, România nu a avut o cooperare şi o colaborare în plan militar cu această ţară. Ei au fost foarte ataşaţi de Uniunea Sovietică, mă rog, pe vremea tatălui...

Ion Petrescu: Pe vremea lui Hafez al-Assad.

Decebal Ilina: După 1970, când acesta a venit la putere, sirienii şi-au dezvoltat propria lor industrie de apărare şi, în mod deosebit, în zona asta a armamentelor chimice şi aşa cum bine spunea domnul Petrescu, au sute de tone, deci poate peste o mie de tone de diferite substanţe şi de diferite gaze şi, de asemenea, au mii şi zeci de mii de focoase şi de rachete şi proiectile, care pot folosi muniţie chimică. Deci, în primul rând că va fi foarte greu de făcut un inventar şi aici ei încearcă să pună şi condiţii, că sunt de acord cu punerea sub control, într-o primă fază, a arsenalului chimic, dar că nu ar fi de acord cu distrugerea. De fapt, spuneam la începutul intervenţiei mele, că distrugerea e un proces extrem de greu, de anevoios şi de costisitor. În general, delaborarea muniţiei, muniţiei clasice, este o activitate extrem de periculoasă şi de greoaie, de dificilă, trebuie făcută cu foarte multă migală. Şi se face manual, deci nu se poate face cu maşini automate, pentru că altfel rişti să omori oamenii care participă la această acţiune. Ori delaborarea armamentului chimic, muniţiei chimice, în general, este şi mai costisitoare şi, de asemenea, şi mai riscantă. Deci spuneam că noi nu am colaborat cu ei în acest plan, deşi am avut alte, mă rog, să zicem, subiecte pe care s-a colaborat, dar în zona industriei de apărare nu a existat niciun fel de colaborare între noi şi sirieni şi, de asemenea, ei au avut unele colaborări şi cu alte state occidentale, care de-a lungul timpului i-au ajutat şi le-au permis un anume acces. Să nu uităm că ei au sprijinit coaliţia anti-Irak, să nu uităm că, de asemenea, au fost de foarte multe ori iniţiatorii unor proiecte, care conveneau Occidentului la vremea respectivă şi puneaţi dumneavoastră întrebarea şi foarte bine a explicat domnul Petrescu că, până la urmă, deşi acest preşedinte Bashar al-Assad părea un politician luminat, pentru că avusese, să zicem, acces în Occident, la politicile şi la democraţiile care se practicau în aceste ţări. Speranţele siriene, că va veni un om luminat la conducerea ţării, au fost repede spulberate, el însuşi, în opinia mea, fiind prizonierul unor caste, fie că vorbim de caste militare, fie că vorbim de politice, religioase ş.a.m.d. şi probabil că va fi foarte greu şi foarte dificil pentru el să mai iasă de sub influenţa acestora. Dar revenind la ideea că probabil există o nemulţumire, nu probabil, cu siguranţă că există o nemulţumire în interiorul ţării şi că poate mişcările acestea rebele ale oamenilor, care sunt nemulţumiţi, au pornit într-un mod foarte sincer, dar există şi o preocupare internaţională, pentru că ţările astea mari, fie că vorbim de America, de Franţa, Marea Britanie, care spun întotdeauna că acţionează în numele principiilor şi nu în numele interesului, nu trebuie să credem întotdeauna lucrurile acestea frumoase şi există un interes...

Realizator: Să ne aducem aminte că şi în Irak au fost...

Decebal Ilina: Există un interes ca să destructureze arcul acesta de islamism radical, care porneşte din Afganistan, trece prin Iran, trece şi prin Irak acum, că şiiţii au venit la putere în Iran, şi continuă până în Siria, ieşind la Marea Mediterană. Şi există o astfel de preocupare să destructureze acest arc şi inclusiv sprijinul pe care aceştia l-au primit, că nu vorbim numai de saudiţi. Vorbim şi de libieni, vorbim de, eu ştiu, de insurgenţi care vin din Mali, Yemen şi din toată zona învecinată.

Realizator: Sigur că da, dar, domnule general, e foarte clar că zona este destabilizată; vorbim şi de Egipt, vorbim de Siria, iată, state care erau puternice şi din punct de vedere militar. Şi, aceste mişcări, în foarte măsură, au destabilizat regiunea şi bineînţeles că echilibrul de forţe acolo s-a schimbat, s-a modificat în favoarea altor tabere. Este foarte clar, însă, că în Siria - şi trebuie să precizăm pentru ascultătorii postului nostru de radio, că Bashar al-Assad face parte din secta alawită, care reprezintă aproximativ 11% din populaţie, sectă alawită care deţine atât puterea politică, cât şi pe cea militară. Spre deosebire de ei sunt suniţii, tradiţionali, care sunt sprijiniţi, cum a spus şi domnul colonel Ion Petrescu, şi de către Arabia Saudită, sunt sunniţii obişnuiţi, care erau mai liberali decât cei din alte ţări şi aveau o deschidere foarte mare. Iată însă că acest război poate să-i transforme pe aceşti sunniţi mai liberali, după cum spuneam eu, în sunniţi fundamentalişti sau extremişti, pentru că, iată, apar aceste influenţe din exteriorul Siriei, care, din ce în ce mai mult îşi fac simţită prezenţa, chiar şi la nivel militar, chiar şi cu legături cu anumite mişcări fundamentaliste islamice, cum ar fi cele de genul mişcării al-Qaida. Aşa cum aminteam, în ultimele 6 luni peste un milion de sirieni s-au refugiat în statele vecine şi aceste mişcări de populaţie scot în evidenţă dezvoltarea unei crize umanitare în acea regiune. Arina Petrovici are mai multe informaţii despre acest rezultat tragic al războiului civil din Siria.

Reporter Arina Petrovici: Criza umanitară din Siria este teribilă şi ameninţă să devină una regională, iar creşterea numărului de refugiaţi, care depăşeşte acum 2 milioane de oameni, este înspăimântătoare şi riscă sa agraveze violenţele - avertiza comisarul european pentru ajutor european, Kristalina Georgieva. Peste jumătate dintre refugiaţi sunt copii - a mai explicat oficialul european, după publicarea cifrelor de către Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi. Doamna Georgieva a lansat un apel părţilor aflate în conflict să respecte regulile umanitare şi să-i protejeze pe civili. Uniunea Europeană este primul contributor financiar la programele de ajutor umanitar în criza siriană, mobilizând de la sfârşitul anului 2011 în total peste 1,3 miliarde de euro. Fondurile europene sunt repartizate între Siria - 47% şi ţările vecine, Iordania, Liban, Turcia şi Irak, care, doar în ultimle 6 luni, au acceptat peste un milion de sirieni. În acest context, comisia de anchetă mandatată de ONU, cu privire la încălcările drepturilor omului în Siria, a denunţat, în raportul său prezentat ieri, crimele împotriva umanităţii comise de forţele guvernamentale şi crimele de război comise de opoziţia armată siriană. Potrivit documentului, care se referă la perioada 15 mai - 15 iulie, forţele guvernamentale siriene au masacrat civili, au bombardat spitale, au comis acte de tortură, violuri, fapte care constituie crime împotriva umanităţii. În acelaşi timp, forţele de opoziţie, inclusiv luptători străini islamişti, au comis crime de război, între care execuţii, luări de ostatici şi bombardarea cartierelor de civili.

În timp ce preşedintele american, Barack Obama, a decis să dea o şansă diplomaţiei şi să amâne votul Congresului cu privire la o intervenţie militară, Naţiunile Unite afirmă că atrocităţile comise în Siria reprezintă un eşec colectiv al comunităţii internaţionale. Secretarul general al ONU, Ban Ki-moon, a cerut din nou, Consiliului de Securitate, să acţioneze pentru găsirea unei soluţii. El şi-a exprimat speranţa că discuţiile privind controlul asupra stocului de arme chimice al Siriei vor permite Consiliului de Securitate să pună capăt tragediei. Discuţiile asupra unei rezoluţii a Consiliului de Securitate al ONU sunt blocate de divergenţele dintre occidentali şi Rusia. Moscova a transmis Washingtonului planul său pentru punerea armelor chimice siriene sub control internaţional, acest subiect urmând să fie discutat astăzi, la Geneva, de secretarul de stat american, John Kerry, şi de ministrul rus de externe, Serghei Lavrov. Conform unor surse de la ONU, este posibil ca mediatorul internaţional pentru Siria, Lakhdar Brahimi, să li se alăture. În orice caz, de rezultatul acestei întâlniri, va depinde decizia lui Barack Obama, de a lansa sau nu o operaiune militară împotriva regimului sirian.

*

Realizator: Vom reveni asupra acestui subiect, reprezentat de discuţiile care se desfăşoară chiar în acest moment la Geneva, între secretarul american de stat John Kerry şi şeful diplomaţiei de la Moscova, Serghei Lavrov. Până atunci, domnule colonel Petrescu, să revenim asupra acestei probleme, şi este vorba de criza umanitară din Siria. Ce repercusiuni credeţi că va avea această dezvoltare negativă, pentru prezentul şi viitorul apropiat, dar şi îndelungat, al Siriei?

Ion Petrescu: În primul rând, generează o presiune asupra guvernelor ţărilor vecine, care sunt primele interesate să se termine acest război. În al doilea rând, o întoarcere, după revenirea păcii la Damasc, a peste 2,1 milioane de locuitori sirieni, în condiţiile în care multe localităţi, nu doar rurale, ci şi urbane, sunt distruse din temelii, va determina viitoarea conducere, dacă va fi o viitoare conducere a Siriei, de un alt tip, la Damasc, să facă demersuri pentru a beneficia de sprijin economic adecvat finanţării reconstrucţiei Siriei, şi vom asista, sub o formă sau alta, la o fază a reconstrucţiei pe care dvs. aţi trăit-o în Irak, când eraţi corespondent pe lângă trupele române dislocate în partea vestică a Irakului. Siria va trebui să beneficieze, chiar şi sub această umbrelă, sper eu să fie de bun augur, deşi americanii sunt foarte reticenţi, s-ar putea să fie umbrelă comună, americano-rusă, care să dorească o soluţie paşnică. În acelaşi timp, să nu uităm că există şi varianta ipotetică, în care ambele state să acţioneze militar, pentru a crea zone de detensionare a situaţiei. Şi să nu uităm că apare un element nou, respectiv căştile albastre. Observatorii ONU plus căştile albastre, vor crea o zonă de securitate în jurul armelor chimice din Siria.

Realizator: Sigur că da, este foarte interesant, însă şi de aceea am dorit să abordăm acest subiect al viitorului Siriei, este foarte interesant că anumite state occidentale, cum este, de exemplu, Italia, deja îşi conturează planuri pentru a participa la reconstrucţia acestei ţări, pentru perioada post-conflict, după ce războiul civil se va termina. Să aducem aminte că România nu a fost capabilă nici măcar să profite de reconstrucţia Irakului, unde am avut trupe.

Ion Petrescu: Să reformulăm, să spunem că a avut reprezentanţi neatenţi la ceea ce făceau aliaţii.

Realizator: În acest moment, ministrul de externe de la Roma are chiar un consilier pentru problema opoziţiei din Siria şi tratează cu foarte mare atenţie această evoluţie din Siria, guvernul italian. Domnule general Decebal Ilina, ce credeţi, ar trebui să ne gândim deja la reconstrucţia Siriei, şi România să facă paşi importanţi pe această cale?

Decebal Ilina: Sigur că ţările lucrează cu o anume perspectivă. Eu nu cred că Italia, autorităţile italiene sunt atât de naive, să-şi imagineze că această ţară atât de greu încercată şi cu fisuri atât de adânci, şi din punct de vedere politic şi etnic etc, ar putea fi pacificată într-un timp foarte scurt, chiar luând în calcul că Occidentul şi în mod deosebit SUA reprezentate de un preşedinte foarte pacifist, cum este preşedintele Obama, total diferit de ceea ce era predecesorul său, care era foarte belicos, deci, care nu ar proceda la bombardarea unor centre de putere, a unor depozite, a unor puncte strategice ale acestei ţări, dar numai distrugerile care sunt până acum sunt suficiente, ca această ţară, într-o perspectivă destul de îndelungată, să nu mai poată fi reconstruită. Sigur că ar trebui să ne gândim şi noi, dar noi nu ne-am gândit acolo unde participasem. Amintiţi-vă, duceţi-vă, zicea preşedintele Constantinescu, punând la dispoziţie - ceea ce a fost un lucru foarte bun; nu asta vreau eu să subliniez - dar punând la dispoziţie spaţiul aerian al României, pentru occidentali, că va participa România, o şi vedeam încolonată, la reconstrucţia Serbiei sau a fostei Iugoslavii. Din păcate, nu am participat nici acolo unde România şi-a adus…

Realizator: ... contribuţia militară. Sigur, cum a fost Irakul.

Însă acolo, în Irak, domnule general Decebal Ilina, aceiaşi italieni au ştiut cum să profite, au condus chiar o echipă provincială de construcţie şi au derulat foarte multe contracte cu bani utilizaţi pentru reconstrucţia Irakului şi au profitat de pe urma acelei brigăzi, care a stat permanent la sud de Nassyria şi a executat misiuni acolo. Cum se vede de la Washington situaţia din Siria şi despre o eventuală acţiune în forţă a Statelor Unite, aflăm de la Doina Saiciuc.

Reporter Doina Saiciuc: Analiştii americani se aşteaptă ca Naţiunile Unite, care vor trimite o misiune în Siria, să fie evazive, în vreme ce agenţiile americane de informaţii nu vor fi capabile să spună clar câţi agenţi chimici au sirienii sau câte rachete au fost înarmate chimic, astfel încât, prevede Bruce Riedel de la Institutul Brookings, regimul Assad va face declaraţii, după care va trebui ca în plin război în ţară, Naţiunile Unite să facă inspecţii pentru a verifica veridicitatea acestora. Şi aceasta ar putea dura ani de zile, în vreme ce războiul civil va continua cu arme convenţionale. Aşadar, chiar dacă diplomaţii ajung la un acord, eliminarea stocurilor de arme chimice ar putea dura ani de zile. Drept care, mediile analitice de la Washington caută o ieşire din ceea ce pare o capcană asumată. Sigur că nu este puţin lucru să-l faci pe Assad să recunoască faptul că are arme chimice şi să se angajeze că le va pune sub control internaţional. Dar, atrag atenţia cei care-l observă de multă vreme pe Bashar al-Assad, nu poţi face limonadă din murături. Unii văd o soluţie în a cere Congresului american să autorizeze forţa militară dacă Assad nu transferă armele chimice în şapte zile, ceea ce desigur Assad nu va face. În acest caz însă preşedintele Obama va câştiga o bună parte din Congres de partea sa, ceea ce la ora actuală nu este deloc cazul. Michael Doran de la Institutul Brookings atrage atenţia asupra unui aspect scăpat cumva din vedere în avalanşa de evenimente. Este important ca americanii să nu prezinte acceptarea procesului diplomatic drept o acceptare a schimbării echilibrului de putere de pe teren, ci din contră, să joace dur, insistând ca Assad să semneze chiar mâine Convenţia privind interzicerea folosirii armelor chimice şi să-l determine să deschidă chiar de a doua zi inspectorilor ONU toate facilităţile.

*

Realizator: Domnule colonel Petrescu, se pare că americanii mai mult au încercat să joace dur şi din acest meci a avut de câştigat Moscova în ultima perioadă, pentru că a reuşit să-şi impună punctul de vedere, Putin, de asemenea, profitând şi de faptul că la nivelul UE avem o diferenţă de opinii, să spunem, între Franţa şi celelalte state şi nu există până acum încă un punct de vedere unitar al Uniunii Europene. Ce credeţi, SUA au avut de câştigat prin acea ieşire a lui Barack Obama şi anunţul că va ordona lovituri aeriene limitate asupra Siriei. S-a grăbit preşedintele american, nu trebuia să facă acest lucru, cine are de câştigat, cine are de pierdut din această acţiune la nivel declarativ al liderului de la Casa Albă.

Ion Petrescu: Aş începe cu două precizări. Prima este referitoare la Barack Obama. Din start, când şi-a început primul mandat de preşedinte a primit premiul Nobel pentru pace. Între noi, ca jurnalişti, întrebarea este pentru ce, că se mirau şi consilierii lui. Dar mandatul era clar. Premiul Nobel pentru pace - ca lumea în următorii 8 ani să beneficieze de un alt mod de raportare a Americii la problematica de pe diferite continente. În al doilea rând să reconstituim evoluţia evenimentelor aşa cum a fost. Preşedintele Obama a fost foarte hotărât şi iată că din perspectiva întâmplărilor din ultimele 48 de ore, determinarea de a executa în viitor o lovitură aeriană a contat, deşi preşedintele Bashar Assad a dat un interviu la postul de televiziune rus, în care afirma chiar astăzi că nu ameninţarea americană, ci numai intervenţia Rusiei a determinat Siria să ajungă la această înţelegere. Însă, să ne amintim. Întâlnirea de 20 de minute, de fapt de 30 de minute, între Putin şi Barack Obama, despre care nu am aflat prea multe, decât din confesiunile publice ale lui Obama, a conţinut şi punctul în care Obama l-a întrebat pe Putin ce părere are despre atacurile chimice. Şi Putin a dezavuat o asemenea modalitate de folosire a armelor chimice. După care Kerry se duce şi face declaraţia că ar fi bine să se ajungă la un posibil acord pe linia armelor chimice. Să fim atenţi dacă nu cumva dincolo de aceste declaraţii de presiune a fost şi o negociere la nivelul miniştrilor de externe rus şi american.

Realizator: Pentru că aţi adus aminte de această negociere între şefii celor două diplomaţii şi, de asemenea, de aceste declaraţii pe care Bashar Al-Assad le-a făcut la televiziunea publică rusă, vom avea mai multe informaţii despre aceste subiecte, domnule general Ilina şi, de asemenea, despre distrugerea armelor chimice siriene, în următorul material, la Geneva, după cum am amintit, au discuţii între secretarul american de stat, John Kerry, şi şeful diplomaţiei ruse, Serghei Lavrov, un dialog ce este decisiv pentru problematica siriană, potrivit corespondentului nostru la Moscova, Alexandr Beleavski.

Corespondenţă de la Moscova - Reporter: Alexandr Beleavski - Cu câteva ore înaintea întâlnirii între şefii diplomaţiei ruse şi americană, Serghei Lavrov şi John Kerry, care au început în această seară, la Geneva, şi care, în multe privinţe, vor fi decisive pentru evoluţia crizei din Siria, Ministerul Rus de Externe a făcut să ajungă la presă detalii ale planului propus de Moscova, privind dezamorsarea crizei armelor chimice. Lansat luni, de şeful diplomaţiei ruse, şi acceptat condiţionat, după cum se va vedea, de preşedintele Bashar Al-Assad, planul, a declarat, marţi, preşedintele Vladimir Putin, este şi rezultatul convorbirilor între liderii rus şi american, la summit-ul G20, ca şi a consultărilor ulterioare între şefii celor două diplomaţii. În esenţă, planul prevede trecerea armelor chimice siriene sub control internaţional, cu lichidarea lor ulterioară şi aderarea Siriei la Convenţia privind interzicerea armelor chimice. Ieri, Rusia a transmis Statelor Unite planul şi etapele implementării acestuia. Potrivit surselor diplomatice ruse, citate de mediile de la Moscova, în caz de aprobare, planul prevede ca, în prima fază, Siria să adere la Organizaţia Internaţională pentru Interzicerea Armelor Chimice, apoi să-şi declare toate locurile de depozitare şi fabricare a armelor chimice; în faza a treia, să asigure accesul inspectorilor ONU la toate aceste sit-uri; iar în faza patru, să decidă, împreună cu inspectorii ONU, cum şi de către cine vor fi lichidate armele chimice siriene. Odată convenit planul, secretarul general ONU îl va susţine, printr-o declaraţie specială, pentru că apoi Consiliul de Securitate să adopte o rezoluţie corespunzătoare, care să nu conţină însă ultimatumuri şi ameninţări cu folosirea forţei. Rusia s-a declarat gata să ajusteze şi să perfecţioneze acest plan, împreună cu secretarul general al ONU, membrii Consiliului de Securitate şi Organizaţia pentru interzicerea armelor chimice, iar în cazul în care va fi acceptat, este gata să asigure lichidarea armelor chimice siriene, în cadrul programului ruso-american reînnoit în iunie. Acest program prevede lichidarea fizică, pe teritoriul rus, dar cu ajutor financiar american, a armelor de distrugere în masă şi vectorilor purtărori aferenţi, aparţinând Rusiei, dar şi ţărilor terţe, armament disponibilizat ca urmare a reducerilor în perioada post-Război Rece. Totodată, potrivit preşedintelui Putin, planul va putea fi funcţional numai dacă Statele Unite şi cei ce susţin operaţiunea militară împotriva Siriei vor declara că renunţă la aceasta. Prima reacţie a preşedintelui sirian Bashar Al-Assad a venit în această seară într-un interviu pentru televiziunea rusă de stat Rossia, difuzat cu puţin timp în urmă. În scurt timp, a declarat Bashar Al-Assad, Siria va trimite Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Organizaţiei pentru interzicerea armelor chimice, documentele necesare aderării la Convenţia privind interzicerea acestui tip de arme, documente care, potrivit ultimelor informaţii, au ajuns deja la ONU. În opinia lui Assad, acordul de aderare va intra în vigoare la o lună după semnare, după care Siria, a spus el, va începe să transmită Organizaţiei internaţionale datele privind rezervele sale de arme chimice. Acesta, a spus Assad, este procesul standard şi Siria intenţionează să-l urmeze. Preşedintele sirian a ţinut să sublinieze că Siria nu va aplica aceste mecanisme în mod unilateral, este un proces bilateral, a spus el, ce va depinde de renunţarea de către Statele Unite, la politica de ameninţare la adresa Siriei, şi de măsura în care vor fi acceptate propunerile ruseşti. O altă condiţie a Damascului este încetarea livrărilor de arme către, citez, teroriştii din Siria.

*

Realizator: Domnule general, Decebal Ilina, iată, Siria va adera la Convenţia de interzicere a armelor chimice. De la corespondentul nostru, Saşa Beleavski, de la Moscova, am aflat şi etapele ce urmează a fi parcurse pentru izolarea şi apoi distrugerea armelor chimice din Siria. Sunt informaţii în exclusivitate, care sunt transmise la Radio România Actualităţi, pentru că dumneavoastră chiar aţi atins acest subiect la începutul emisiunii, cel al distrugerii armelor chimice, al arsenalului chimic deţinut de regimul Bashar Al-Assad. Ce credeţi - revin şi înspre dumneavoastră cu aceeaşi întrebare - cine a câştigat în planul politicii şi diplomaţiei internaţionale, din acest dialog între Barack Obama şi Putin?

Decebal Ilina: Aici este foarte greu de cuantificat. Şi eu rămân la părerea că hotărârea şi determinarea Statelor Unite ale Americii, de a folosi forţa, probabil Bashar Al-Assad a avut dreptate, când a spus că nu ameninţările americane l-au determinat pe el să ia această decizie, de a adera la Convenţie, ci poziţia Moscovei.

Şi eu cred lucrul acesta, dar poziţia Moscovei, care a devenit extrem de flexibilă după declaraţia SUA, că va autoriza bombardarea principalelor puncte strategice din Siria, ceea ce ar fi făcut să se echilibreze, într-un fel, potenţialul militar al celor care sunt în jurul lui Bashar al-Assad şi a rebelilor, pentru că acum e clar că există un dezechilibru în favoarea lui Bashar al-Assad. Eu cred că declaraţia şi hotărârea SUA i-a determinat pe ruşi să fie mult mai flexibili şi să vină cu această iniţiativă. Acum văd că Bashar al-Assad pune condiţii, că e un acord bilateral. Eu nu cred că el e în situaţia de a pune condiţii, ăsta nu e un acord bilateral. Aderarea lui la Convenţia de interzicere a armamentului chimic nu e un acord bilateral cu SUA, că el spune că e de acord să-şi pună potenţialul chimic la dispoziţie şi chiar să-l distrugă, dar americanii să nu-l mai ameninţe cu forţa şi să nu mai dea armament rebelilor. Nu cred că e în situaţia de a pune condiţii. În acelaşi timp, cred că şi comunitatea internaţională e suficient de prudentă. Vă daţi seama ce ar însemna un bombardament fie al punctelor strategice, fie al depozitelor.

Realizator: Sigur, ce accidente s-ar putea întâmpla.

Decebal Ilina: Ar fi bombardate şi depozitele, fie cu intenţie, fie din greşeală, în care se găsesc sutele şi miile de tone de gaze toxice şi focoasele şi rachetele. Dar, în acelaşi timp, lumea occidentală ia în calcul să Siria este, totuşi un element de echilibru în Orientul Mijlociu, care este tărâmul nesfârşitelor crize şi arealul din care au fost iniţiate şi sprijinite şi inspirate majoritatea actelor teroriste cunoscute.

Realizator: Aduceţi şi dumneavoastră aminte, domnule general, de acest echilibru în regiune, despre care eu am amintit că a fost afectat, în ultimii doi ani, de evoluţiile din Egipt, din Siria, de ridicarea Iranului, de interferarea Iranului în aceste situaţii, de asemenea...

Decebal Ilina: Şi a Iranului şi a Arabiei Saudite.

Realizator: Sigur, în Bahrein, în Yemen şi pornind de aici, din Levant, să spunem şi mergând până în Maghreb, aduceam eu aminte că cineva s-ar putea să profite de acest dezechilibru în regiune şi dumneavoastră aduceaţi aminte că Siria reprezenta un element important al acestui echilibru. Israelul va fi totdeauna în măsură să se apere singur împotriva oricărei ameninţări, declara Benjamin Netanyahu. Dragoş Ciocîrlan transmite pentru "Euroatlantica" de la Ierusalim.

Reporter: Dragoş Ciocîrlan - Premierul israelian Benjamin Netanyahu a asistat la ceremonia de absolvire a cadeţilor Marinei Militare şi a făcut următoarele remarci.

Benjamin Netanyahu: Mesajul pe care Siria îl primeşte va ajunge în Iran.

Reporter: A spus explicit Netanyahu, care a subliniat că principiul care l-a ghidat în acţiunile sale ca prim-ministru este mai valabil ca oricând. "Noi pentru noi. Adică Israelul va fi întotdeauna în măsură să se apere singur împotriva oricărei ameninţări. Preşedintele Obama a declarat ieri că Israelul se poate apăra cu o forţă copleşitoare, iar acest lucru este adevărat şi reprezintă baza securităţii statului Israel" - a avertizat Benjamin Netanyahu. Ca o confirmare, pe fondul crizei din Siria, mai mult ca oricând Israelul ştie că trebuie să se bazeze pe propriile forţe. Doctor Meir Rosenne, expert în drept internaţional, fost ambasador al Israelului la Washington şi Paris, şi un artizan al acordurilor juridice de la Camp David, explică.

Meir Rosenne: Noi ştim cum s-au comportat sirienii în războaiele contra noastră, când au omorât prizonierii, pe care i-au decapitat în războiul de Yom Kippur. Comemorăm 40 de ani de atunci şi e o bună ocazie să ne aducem aminte că Israelul nu se poate apăra decât cu forţele sale. Noi vom garanta securitatea Israelului. Se adună 50 de şefi de stat la Auschwitz, ca să comemoreze 65 de ani pentru evreii morţi sunt mulţi candidaţi să-i comemoreze, dar când e vorba de evreii care trăiesc, toţi spun "Vă vom garanta securitatea". Care ar fi fost situaţia noastră, dacă pe Golan se aflau astăzi forţele lui Bashar al-Assad, cu armele chimice şi chiar opozanţii lui. Noi ne dăm seama în ce regiune trăim şi când întreaga regiune e în foc şi ce se petrece în Irak şi ce se petrece în Egipt, în Siria, în Liban, lumea se uită la tot ce se petrece şi nu intervine.

Reporter: Doctor Meir Rosenne, născut la Hârlău, este supravieţuitor al pogromului de la Iaşi.

*

Realizator: Un reportaj semnat de Dragoş Ciocîrlan, corespondentul nostru spcializat în problematica Orientului Apropiat. Domnule colonel Petrescu, trebuie să ne gândim şi la o viitoare rezoluţie ONU. Doreaţi să-i puneţi o întrebare domnului general Decebal Ilina.

Ion Petrescu: Am să-i pun domnului general cea mai grea întrebare a emisiunii. Dacă Rusia, la ora actuală, cooperează cu SUA, un lucru salutar, să sperăm că vom asista la o deblocare a activităţii în Consiliul de Securitate al ONU, - care a devenit un muzeu public, cu două vitrine, în care ambasadorul rus şi chinez erau blocaţi în situaţia de a arăta tot timpul veto - vom vedea un Consiliu de Securitate mai dinamic, domnule general?

Decebal Ilina: E greu de spus. Înţeleg că săptămâna viitoare, luni, se vor întruni din nou; probabil că până atunci vor avea loc tot felul de negocieri. Sigur că aici e dificil să credem că Federaţia Rusă va fi foarte prietenoasă faţă de propunerile de rezoluţii pe care le va avea Occidentul, fie că vorbim de Franţa, fie că vorbim de SUA. Eu nu cred că se va ajunge la o rezoluţie în care să se autorizeze folosirea forţei. Aţi văzut ce spunea Putin, că dacă nu e autorizată acţiunea de către Consiliul de Securitate, ceea ce e adevărat, acţiunea poate fi considerată o agresiune. Altfel, rolul pe care ziceam eu că-l joacă totuşi Siria şi prudenţa Israelului vizavi de situaţia din Siria, pentru că vedem că Israelul, în ciuda declaraţiilor, rămâne suficient de prudent. Să nu uităm că, din 1976, Siria angajează trupe în Liban şi devine arbitrul confruntărilor interne, acolo unde, mă rog, influenţează într-un fel sau altul şi Hamas-ul, şi Hezbollah-ul şi alte organizaţii considerate teroriste. Din punctul meu de vedere nu cred că se va ajunge la o înţelegere în Consiliul de Securitate şi votarea unei rezoluţii care să agreeze sau care să autorizeze folosirea forţei.

Realizator: Final de emisiune, domnule general. Foarte scurt, o singură frază. Bun, Siria va renunţa la armele chimice. Ce se va întâmpla în continuare? Războiul civil va continua.

Decebal Ilina: Probabil că războiul civil va continua, din păcate, va continua până se va crea un echilibru, până una dintre forţe şi poate forţele rebele vor prelua iniţiativa şi Bashar al-Assad, care spuneam că e prizonierul unor clanuri, în ţara respectivă, va abandona puterea.

Realizator: Domnule colonel, foarte scurt.

Ion Petrescu: Cred că veţi mai face emisiuni despre Siria.

Realizator: "Euroatlantica", la final; ediţie dedicată evoluţiilor recente din Siria. Vă mulţumesc.