Echilibrul strategic în Europa

Radu Dobriţoiu : Discutăm astăzi despre eforturile Alianţei Nord-Atlantice pentru obţinerea unui echilibru strategic în Europa, cu modificările din ultima perioadă la nivelul tactic, dar şi la cel strategic al NATO, inclusiv mutarea unor centre de comandă şi control în estul Europei. Deşi nu există declaraţii clare, se poate constata clar o modificare a echilibrului de implicare a statelor aliate şi, din ce în ce mai des, se vorbeşte despre Polonia şi România ca fortăreţe principale pentru blocarea tendinţelor expansioniste ale Rusiei, alături de Statele Unite ca principal aliat. Aflăm că Rusia face de mult presiuni pentru a influenţa România şi Polonia în proiectul antibalistic al Alianţei. Moscova lansează din ce în ce mai multe mesaje de ameninţare, într-un război informaţional în derulare de peste un an. În urmă cu câteva zile, ambasadorul rus în Danemarca declara că Moscova va considera ţinte toate statele care participă la sistemul antirachetă al NATO din Europa. Generalul britanic Adrian Bradshaw, adjunctul comandantului Forţelor Aliate din Europa, avertizează la rândul său că Rusia ar putea lansa un atac convenţional împotriva unui stat est-european din NATO pentru a testa capacitatea de aplicare a Art.5 din Tratatul Alianţei, cu riscul de a declanşa un conflict nuclear. Chiar astăzi, preşedintele Vladimir Putin a declarat că Rusia are un răspuns adecvat la toate ameninţările privind securitatea sa naţională.
Invitatul ediţiei de astăzi - generalul locotenent în retragere Alexandru Grumaz. Vom avea şi susţinerea corespondenţelor primite din Bruxelles, Moscova şi Statele Unite.
Bună seara, domnule general Alexandru Grumaz, bun venit la "Euroatlantica"!
Alexandru Grumaz: Bună seara, bun găsit!
Radu Dobriţoiu: De ceva vreme, "craiul" de la Răsărit cam bagă băţul prin gardul Alianţei.
Alexandru Grumaz: Da. Putin s-a gândit să readucă profilul Moscovei de dinaintea întâlnirii de la Malta - acela de superputere egală cu SUA. De asemenea, doreşte dezechilibrarea structurilor NATO şi destructurarea UE, alimentând breşe, vulnerabilităţi şi dezacorduri mai noi sau mai vechi între partenerii europeni.
Rusia merge mai departe, iar noi trebuie să ne pregătim pentru un drum lung. Nu este vorba de un război rece, pentru că războiul rece, în manualele de istorie militară, a fost catalogat ca fiind pe baze ideologice. Dar este un război rece de altă natură, un război rece care aduce faţă în faţă mijloace noi de luptă.

Radu Dobriţoiu: Cu anumite paliere de război în derulare, domnule general. Vorbim de războiul informatic, informaţional, chiar şi palierul economic - totul se întâmplă aici, şi iată şi la nivelul politico-diplomatic partea războiului hibrid de clivaj, de generare de clivaje între aliaţi, inclusiv în interiorul Alianţei Nord-Atlantice.
Alexandru Grumaz: Da. Încrederea noastră şi a polonezilor, care suntem pilonii, cele două...

Radu Dobriţoiu : Două bastioane, putem spune, ca o cetate privită...
Alexandru Grumaz: Rămâne şi convingerea mea că America va rezolva din nou situaţia de securitate în Europa, deşi nu se va reîntoarce curând în Europa, America fiind axată pe pivotul asiatic.
Radu Dobriţoiu : Da, sunt anumite interese ale Washingtonului. Până atunci, noi trebuie să trăim aici, din nou, la confluenţa unor interese ale unor mari puteri. România este din nou prinsă la mijloc. Noroc totuşi şi cu Polonia, pentru că şi-a exprimat determinarea pentru a bloca aceste tendinţe din ce în ce mai agresive ale Rusiei de expansiune şi de modificare a graniţelor demult acceptate de către europeni.

Alexandru Grumaz: Aş vrea să aduc două lucruri în atenţia dvs aici, şi anume cele două vizite pe care preşedintele Klaus Iohannis le-a făcut la Kiev şi la Varşovia. La Kiev a fost, după şapte ani, prima vizită de acest fel. Noi avem interese importante în Ucraina, avem o comunitate de peste 500.000 de oameni, care are şi ea problemele ei; avem problemele pe care le cunoaşteţi bine cu Canalul Bîstroe. Avem, de asemenea...
Radu Dobriţoiu : Cu Insula Şerpilor mai avem nişte neînţelegeri...
Alexandru Grumaz: Da. Această resetare este foarte bine venită, a relaţiei româno-ucrainene.
Radu Dobriţoiu : Putem spune o încălzire a relaţiilor, după o răcire din ultima perioadă şi chiar o stagnare.
Alexandru Grumaz: Exact, pentru că nu avem nevoie de o ţară în colaps la graniţa noastră.
Radu Dobriţoiu : Dar cred că de această dată interesul este mai mult al Kievului pentru a avea un aliat puternic în România, pentru tot ceea ce se întâmplă la graniţa de est şi de sud-est a Ucrainei.

Alexandru Grumaz: Trebuie să ţinem cont şi de faptul că noi avem o datorie de recuperat de la fostul combinat Krivoi Rog. De asemenea, Ucraina este în formatul "5+2" referitor la Transnistria, şi avem sprijinul... vom avea şi noi o voce, va trebui să avem şi noi o voce în această soluţionare a problemei Transnistriei. De asemenea, vă spuneam de vizita la Varşovia, foarte importantă, pentru că a fost o declaraţie comună a celor doi preşedinţi, Klaus Iohannis şi Komorowski, în care se spune aşa: "Agresiunea rusească împotriva Ucrainei şi anexarea ilegală a Crimeii au schimbat situaţia de securitate în Europa", şi continua cu "responsabilitatea comună a celor două state privind securitate, stabilitate şi prosperitate", deci aceasta care apare în urma acestei ecuaţii în care Rusia a anexat Crimeea. Cei doi preşedinţi, foarte important, au stabilit câteva chestiuni extrem de importante: securitatea energetică, un culoar de la nord la sud, foarte important, având în vedere că Polonia va deschide un terminal de gaz lichefiat. De asemenea, bugetul apărării, care trebuie să ajungă la 2%, şi la noi deja există un acord al partidelor din parlament pe baza acestui 2%.

Radu Dobriţoiu : Important este să fie şi PIB-ul mare, domnule general, că 2% din puţin este şi mai puţin decât...
Alexandru Grumaz: Şi încă un lucru foarte important: parteneriatul cu SUA şi prezenţa de forţe pe... - că, de fapt, în spatele acestei mişcări de trupe există SUA, o mare putere, care sprijină flancul estic de la Marea Baltică până la Marea Neagră, un lucru foarte... Şi, de asemenea, un ultim lucru, şi cu asta am să închid: este vorba de realizarea unui mecanism permanent de consultare între cele două administraţii, având în vedere că România are, preşedintele României are în subordine CSAT, prin care... - bun, aici trebuie să venim şi cu mijloace economice, nu numai cu militare şi diplomatice; trebuie să venim şi cu mijloace economice, bineînţeles, să transpunem în practică acest parteneriat.

Radu Dobriţoiu : În spatele unei armate puternice trebuie să existe şi o economie dezvoltată, funcţională şi puternică, domnule general. Dar Rusia testează capacitatea de reacţie a Alianţei, având ca fotografie de fundal harta pe care şi-o imagina în zilele sale bune ţarul Petru cel Mare. Echilibrul este însă diferit în secolul XXI, şi se pare că Moscova nu ţine prea mult cont de asta, depăşind limita.
De la Bruxelles, de la Cartierul General NATO, colega mea Cerasela Rădulescu aminteşte de presiunile pe care le-a făcut şi continuă să le facă Rusia.
*
Reporter: România a fost supusă unor presiuni politice şi diplomatice de către Rusia din cauza participării la proiectul scutului antirachetă - susţine comandantul Forţelor Alianţei Nord-Atlantice în Europa, Philip Breedlove.
Philip Breedlove: Asupra României s-au făcut presiuni când s-a alăturat acestui proiect, la fel şi asupra Poloniei. Orice ţară care vrea să se alăture acestui sistem de apărare antirachetă va fi supusă presiunilor politice şi diplomatice de către Rusia.
Reporter: Generalul Breedlove a făcut această declaraţie la Bruxelles, unde a răspuns unei întrebări legate de afirmaţiile ministrului danez de externe, care spusese că Rusia a depăşit limita. Declaraţia oficialului danez a venit după ce ambasadorul rus în Danemarca a ameninţat că navele militare daneze riscă să fie atacate dacă această ţară se va alătura scutului antirachetă.
Vicepreşedintele Parlamentului European Ioan Mircea Paşcu afirmă la rândul său că, dacă aceste presiuni s-au făcut la adresa Danemarcei, este evident că au fost şi asupra României.
Ioan Mircea Paşcu: Au fost presiuni, sigur că da; dar nu numai presiuni în spatele uşilor închise. Au fost declaraţii cât se poate de clare din partea Rusiei că România va fi transformată în ţintă. Deci, după părerea mea, nu este o surpriză ce spune generalul Breedlove. Sigur că da, dânsul probabil că ştie şi mai mult, pentru că a fost în contact cu autorităţile române. Dar, în orice caz, nu e nicio surpriză. Şi aceste presiuni, dacă ele se exercită asupra Danemarcei, în contextul actual, s-au exercitat şi asupra noastră, cum ştim foarte bine, şi cu atât mai mult se exercită asupra ţărilor care nu sunt membre nici în NATO nici în UE.
Reporter: Vicepreşedintele Parlamentului European Ioan Mircea Paşcu mai spune că Rusia încearcă pe cale militară să obţină un coridor terestru prin zona controlată de separatişti prin Crimeea.
Ioan Mircea Paşcu: Rusia a testat posibilitatea deschiderii unui coridor, de data asta dinspre Crimeea spre Transnistria, şi ce s-a întâmplat în jurul zonei Odesa şi chiar în Odesa propriu-zisă reprezintă o parte din această testare.
Reporter; Ioan Mircea Paşcu afirmă că valoarea politică a Transnistriei rămâne, pentru că Rusia, atunci când n-a putut controla guvernul de la Chişinău, o va face prin controlul Transnistriei de pe teritoriul Republicii Moldova.
*
Radu Dobriţoiu : Interesant punctul de vedere al domnului Ioan Mircea Paşcu, domnule general.
Alexandru Grumaz: La forumul de la Bruxelles, Brzezinski a fost întrebat dacă Rusia poate fi oprită să pună rachete nucleare în Crimeea. Şi Brzezinski a răspuns că nu poate fi oprită, pentru că nu este nicio legislaţie internaţională care să interzică acest lucru. Problema este că Rusia este într-o perioadă de modernizare. Ea foloseşte triada nucleară pentru a înspăimânta Occidentul, zboară cu avioanele strategice cu armament nuclear la bord cu transponderele închise, pe culoarele aviaţiei civile, plimbă submarinele atomice în flancul nordic... Dacă vă uitaţi, toate exerciţiile pe care le face Rusia sunt exact pe zonele unde au nevoie de influenţă politică şi exercitare de presiuni împotriva celor care sunt acolo: desfăşoară exerciţii în partea de nord a Mării Baltice, desfăşoară exerciţii în Kaliningrad, desfăşoară exerciţii în sud, în Caucaz, pentru că în Caucazul este aproape de a izbucni un război din nou în zona respectivă. De asemenea, Brzezinski spunea un lucru foarte interesant: nemţii, când au ocupat nordul Cehoslovaciei, sudeţii, Hitler a vrut să continue războiul la momentul respectiv, deci să meargă mai departe, şi Wermacht-ul, Statul Major, i-a spus foarte clar: "Armata germană nu este pregătită încă". Şi Hitler a întrebat: "Dar când va fi pregătită?" "Peste patru ani". Deci şi Rusia, la ora actuală, nu este pregătită pentru un razboi de anvergură cu o structură militară cum este cea americană, care are în spate ţările europene.
Dar Rusia îşi modernizează în permanenţă echipamentele militare, a tăiat 10% din bugetul administraţiei, în schimb a păstrat neatins bugetul Ministerului Apărării.

Radu Dobriţoiu : În paralel cu acţiuni de tipul războiului hibrid şi, bineînţeles, încercări foarte frecvente, de multe ori cu sau fără reuşită, pentru a destabiliza Alianţa Nord-Atlantică, pentru a extrage de acolo anumite state sau a le de-implica în anumite acţiuni militare sau chiar declaraţii politico-diplomatice.
Este interesant ce se întâmplă, însă dacă tot vorbim de Rusia, o să ne îndreptăm un pic spre Moscova. Doctrina militară a Rusiei este invocată din ce în ce mai des de Moscova, cu accent pe utilizarea armelor nucleare, aşa cum aţi adus aminte. Limbajul strategilor de la Kremlin se apropie însă din ce în ce mai mult de discursurile emanate de Moscova în perioada sovietică, în timp ce acţiunile tipice războiului hibrid dus de Rusia sunt semnalate de specialiştii în analiză militară de la "Jane's Defense" şi "Stratfor".
*
Corespondenţă din Moscova - Reporter: Alexandru Beleavschi - Mulţi analişti consideră că miza politicii preşedintelui Putin este ca din actualul haos geopolitic, specific fazei incipiente a lumii multipolare, Rusia să emeargă ca unul dintre centrele de putere globală, ce va avea un rol important în renegocierea iminentă a întregii arhitecturi globale, politice, economice şi de securitate. Aceasta poate explica şi gambitul postsovietic al Kremlinului: neavând în acest moment capacitatea de a menţine în orbita sa întregul spaţiu, definit doctrinar ca fiind vital din punctul de vedere al intereselor sale naţionale, Rusia îşi creează pentru viitor capete de pod sub forma unor protectorate de facto, precum Transnistria şi parţial Găgăuzia, Abhazia şi Osetia de Sud, iar acum Donbasul, cedând Occidentului, aparent temporar, Ucraina, Georgia sau Republica Moldova. Pe acest fond general, nu par stridente declaraţiile ambasadorului rus în Danemarca, care a avertizat într-un interviu că navele daneze pot deveni ţinte ale rachetelor nucleare ruseşti, în cazul în care Danemarca va accepta pe teritoriul său elemente ale scutului american antirachetă.
Comentând cazul, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe, Aleksandr Lukaşevici, a declarat că este regretabil că anumitor reprezentanţi europeni le-a trebuit atâta timp pentru a începe să realizeze anumite lucruri foarte clare legate de scutul global antirachetă al Statelor Unite. El a reamintit doctrina militară a Rusiei, care îi rezervă acesteia dreptul de a folosi arma nucleară ca răspuns la folosirea împotriva ei sau a aliaţilor săi a armei nucleare sau a altor arme de distrugere în masă, ca şi în cazul unei agresiuni convenţionale împotriva Rusiei, atunci când este ameninţată însăşi existenţa statului. "Ani de zile - a spus Lukaşevici -, Rusia a avertizat că scutul antirachetă poate deveni o ameninţare pentru forţele ei nucleare, ceea ce o va obliga la măsuri de răspuns în scopul restabilirii echilibrului strategic." Aleksandr Lukaşevici a subliniat că aceste comentarii nu trebuie percepute ca o ameninţare, ci ca un nou avertisment, astfel încât participanţii la scutul antirachetă să aibă în vedere că Rusia dispune de toate capacităţile pentru a neutraliza aceste ameninţări.
*
Radu Dobriţoiu : "Rusia are un răspuns adecvat la toate ameninţările privind securitatea sa naţională" - a declarat astăzi preşedintele Vladimir Putin, în cadrul unei reuniuni cu conducerea Serviciului Federal de Securitate, FSB (fostul KGB) - potrivit RIA NOVOSTI. În acelaşi cadru, Vladimir Putin a adăugat că unul dintre factorii care au creat ameninţări pentru Rusia a fost retragerea unilaterală, în 2002, a Statelor Unite din Tratatul privind rachetele balistice, unul dintre fundamentele sistemului modern de securitate internaţională. Un alt factor - a mai afirmat el - este crearea de către NATO a unei forţe de reacţie rapidă şi apropierea infrastructurii blocului militar nord-atlantic de graniţele Rusiei.
Cine pe cine ameninţă, de fapt, domnule general?

Alexandru Grumaz: Rusia a încălcat deja tratatul semnat în 1987 privind rachetele cu rază scurtă de acţiune, rachetele de croazieră cu încărcătură nucleară, testând deja. Şi această lipsă de încredere pe care doamna Nuland o remarca, tot la forumul de la Bruxelles, este esenţială. De fapt, nu poţi avea încredere când testezi rachete de croazieră şi a trupe în alte teritorii, pe care nu le recunoşti! Dar, lăsând la o parte trupele, ai baze militare în Abhazia şi Osetia. De fapt, ruşii au testat acum, ieri sau alaltăieri, o rachetă RS-26 Rubej, rachetă balistică care penetrează scutul antirachetă al NATO. Deci, Rusia continuă această dislocare de forţe. Au modernizat rachetele Iskander, de la M, E şi N; ultima este cu rază de peste 500 de km. Prima, M, au dislocat-o în Kaliningrad. De fapt, dacă vă uitaţi la exerciţiile acestea, lăsând la o parte că sunt probleme politice în spatele acestor exerciţii, vedeţi că ele simulează practic o luptă cu Alianţa NATO.

Radu Dobriţoiu : Putem spune că şi exerciţiile de la noi, care au început săptămâna trecută, au continuat în această săptămână, şi reprezintă doar deschiderea unui plan amplu, inclus în operaţia "Atlantic Resolve", chiar şi exerciţiile noastre sunt un răspuns şi o pregătire, aplicaţii militare, în situaţia în care cineva ar încerca să preia cu forţa cu trupe aeropurtate un aeroport şi, de asemenea, cu susţinere terestră - ceea ce s-a întâmplat în poligonul Smârdan recent, o aplicaţie la care au participat aproximativ 2.200 de militari români, britanici şi bineînţeles americani, dar şi din Republica Moldova.

Alexandru Grumaz: Înţeleg că vor fi peste 300 de exerciţii, 350...
Radu Dobriţoiu : Impresionant va fi anul acesta.
Alexandru Grumaz: ... dintre care 40 vor fi cu aliaţii NATO şi ai UE. De fapt, vedeţi dumneavoastră, conflictul acesta din Ucraina a devoalat limitările şi fisurile pe care politica de securitate şi apărare europeană le are. În Strategia de securitate - revin la Polonia, pentru că Polonia este mereu cu un pas înaintea noastră - ce se spune în această ... Evoluţia politicii comune de securitate şi apărare depinde de progresele procesului de integrare în Uniunea Europeană, de intensificarea relaţiei NATO-UE. Breedlove spunea: NATO este, dar avem nevoie de un vehicul politic, este un vehicul care poate să lupte împotriva acestei invazii ruseşti în Ucraina, dar ai nevoie de un vehicul politic. De asemenea, capabilităţile de a construi, capabilităţi militare, şi implicarea operaţională, cum ar veni în vecinătatea graniţei NATO, adică pregătirea, practic, a militarilor ucraineni, care sunt în contact direct cu partea...

Radu Dobriţoiu : Trebuie obţinut un echilibru, o reaşezare strategică pe harta Alianţei şi o împingere a forţelor către estul Europei, este foarte clar, şi Ucraina nu poate fi ajutată doar cu zece vehicule blindate Humvee, cum am aflat recent...
Alexandru Grumaz: Eu vă spun un lucru, domnule Radu, Rusia va merge până în momentul în care Ucraina va colapsa.
Radu Dobriţoiu : Da, şi la Washington se vorbeşte despre intenţia Rusiei de a ajunge la gurile Dunării, cu un prim obiectiv - conectarea terestră a Crimeii cu Rusia. Din SUA transmite Doina Saiciuc.
Corespondenţă din Washington - Reporter: Doina Saiciuc - Experţi de la Washington cred că unul din obiectivele principale ale lui Vladimir Putin este de a controla întreaga coastă nordică a Mării Negre, conectând în est, cu Moldova în vest. Un obiectiv imediat ar putea fi conectarea terestră a Crimeii cu Rusia, or Mariupol îi stă în cale. "Domnul Putin ar putea încerca să creeze Noua Rusie/Nova Rossia, câştigând controlul din aproape în aproape cu câte o mică parte de teritoriu, reducând astfel riscul unei masive confruntări cu Occidentul", scriu în "The New York Times" experţii regionali John Herbst şi Hans Binnendijk. Ei avertizează că acum Occidentul trebuie să decidă cum să prevină ca Mariupol să devină un alt obstacol sângeros în drumul lui Putin către Vest. Marile îngrijorări provin dinspre abilitatea Rusiei de a purta războiul hibrid, preluând iniţiativa şi câştigând psihologic şi teritorial prin, paradoxal, mijloace diplomatice, dar şi prin informaţii rapide şi sofisticate, operaţiuni electronice şi cibernetice, acţiuni militare sub acoperire, dar şi adesea la vedere şi, sigur, presiune economică. Drept care, Alianţa Nord-Atlantică reevaluează apărarae Europei în special în ce priveşte estul ei, iar SUA au consolidat prezenţa aeriană deasupra Poloniei şi Statelor Baltice. În aprilie, SUA vor începe misiunile de antrenamente a voluntarilor ucraineni în vestul Ucrainei. Unii analişti cred că, pe termen lung, NATO ar trebui să ia în considerare invitarea Finlandei şi Suediei de a adera la Alianţă. Între timp, Comandamentul operaţiunilor speciale ale forţelor aeriene americane şi-a dublat personalul şi şi-a reechipat flota din Europa. Unitatea operaţiunilor speciale 352 va participa la Forţa de reacţie a NATO cu 1500 de militari. Pe de altă parte, SUA au livrat ieri Kievului zece vehicule blindate Humvee, urmând ca mai multe să sosească în Ucraina în următoarele 45 de zile. Luni, congresmenii americani au votat din nou pentru trimiterea de asistenţă letală Kievului.

Radu Dobriţoiu : Domnule general Alexandru Grumaz, vorbim despre un nou echilibru strategic în Europa. Iată că se aşază cele două bastioane importante, România şi Polonia. Pe cine ne mai putem baza în această regiune?
Alexandru Grumaz: Nu, numai Polonia şi România sunt cele care vor fi, practic, în prima linie şi cele care aduc aportul militar cel mai important în această zonă. Polonia este înaintea noastră, a avut un program de înzestrare a Forţelor Armate, început în 2000, au deja avioanele F-16, 48 de bucăţi, cumpără rachete, cumpără tancuri, cumpără elicoptere, deci Polonia se dotează cu echipament militar corespunzător. Ceea ce cred că va face şi România, în următoarea perioadă, având în vedere că bugetul militar va creşte în proporţii corespunzătoare capacităţii administraţiei române de a da fonduri pentru Ministerul Apărării.
Radu Dobriţoiu : Să sperăm că acest lucru se va întâmpla, Ministerul Apărării are nevoie de o bugetare puternic, avem nevoie de înzestrare, avem nevoie de repararea echipamentelor mai vechi, dar bineînţeles, şid e echipamente noi, avem nevoie de avioane ...
Alexandru Grumaz: Trebuie să investim.
Radu Dobriţoiu :... avioane multirol.
Alexandru Grumaz: Trebuie să investim într-o forţă credibilă de descurajare.
Radu Dobriţoiu : "Euroatlantica" la final, ediţie dedicată echilibrului strategic din Europa. Invitatul ediţiei, generalul locotenent Alexandru Grumaz.