Decizii UE şi NATO referitoare la situaţia din Libia

Realizator Radu Dobriţoiu, producător Nicu Popescu, transcriere RADOR.

Radu Dobriţoiu: Libia şi războiul civil din această ţară continuă să fie în atenţia principalelor organizaţii internaţionale. Un conflict intern cu influenţă asupra securităţii regionale, stabilităţii internaţionale. Miniştrii apărării din NATO s-au întâlnit ieri la Bruxelles pentru a lua o decizie în privinţa Libiei. este vorba în primul rând de impunerea unei zone de interdicţie aeriană pentru a-l împiedica pe Muamar Gaddhafi să îşi folosească avioanele de luptă. Cei 27 de şefi de stat şi de guvern din Uniunea Europeană continuă dezbaterile la Bruxelles după ce au avut astăzi discuţii speciale pe tema Libiei. Până acum două informaţii ies în evidenţă: Parisul şi Londra sunt pregătite de acţiuni ţintite împotriva unor obiective din Libia, în timp ce Alianţa Nord-Atlantică a anunţat că este pregătită să intervină în această ţară. Invitat în studiou pentru acest subiect important este domnul colonel Ion Petrescu, analist militar, editorialist la 'Ziua veche', fost şef al trustului de presă al Armatei. Bună seara domnule colonel.

Ion Petrescu: Bună seara şi mă bucur că am avut şansă să reintreu în arena radiofonică pe care o dirijaţi dvs.
Radu Dobriţoiu: Vă mulţumesc foarte mult. Prin telefon urmează să intrăm în legătură şi cu domnul senator Teodor Meleşcanu, preşedinte al Comisiei de Apărare din Senat, fost ministru de externe, fost ministru al Apărării Naţionale cu o vastă şi recunoscută experienţă în această problematică. Colegii din regia tehnică, Mirela Drăgan şi Victor Mihăescu îmi confirmă că avem legătura cu domnul senator Teodor Meleşcanu. Bună seara domnule senator.

Teodor Meleşcanu: Bună seara.
Radu Dobriţoiu: Şi mulţumiri pentru că aţi acceptat să participaţi din nou la emisiunea 'Euroatlantica'.
Teodor Meleşcanu: Eu vă mulţumesc pentru invitaţie.

Radu Dobriţoiu: Domnule senator Teodor Meleşcanu vă rog să fiţi de acord, pentru început să aflăm ultimele informaţii de la Bruxelles unde, după cum ştiţi, a avut loc reuniunea miniştrilor aprării din NATO şi se desfăşoară încă la această oră reuniunea şefilor de stat şi de guvern din cele 27 de state ale Uniunii Europene, care astăzi au analizat şi evoluţiile din Libia. Suntem în direct acum la Bruxelles cu Luminiţa Apostol. Bună seara Luminiţa. Te rog să ne prezinţi principalele decizii luate la nivelul Uniunii Europene şi NATO.

Luminiţa Apostol: Bună seara. Au fost zile extrem de încărcate aici la Bruxelles. La această oră şefii de stat doar din zona euro discută soarta, stabilitatea acestei zone şi soarta ei. Au încheiat în urmă cu aproximativ două ore discuţiile în 27 pe Libia şi trebuie spus că atât la NATO cât şi la Uniunea Europeană la un moment dat este aproape dificil de separat problematica pentru că cele două organizaţii au 21 de ţări membre şi una... ealizator: Comune. uminiţa Apostol: Comune, da, şi pe de altă parte cele două organizaţii se coordonează foarte bine. Ieri, şefa diplomaţiei europene a fost la reuniunea miniştrilor apărării din NATO tocmai pentru a lua împreună cele mai indicate măsuri faţă de situaţia din libia. Este de spus că în mod concret miniştrii apărării din NATO au decis ieri să sporească prezenţa navală în Mediterană şi se evalueze asistenţa umanitară de care ONU ar putea avea nevoie. Iar în ce priveşte zona de excludere aeriană, secretarul general NATO, Anders Fogh Rasmussen, a spus că la fel ca şi europenii de altfel, că NATO este pregătit pentru orice eventualitate dar a reamintit cele trei condiţii necesare pentru impunerea acestei zone: să fie considerată absolut necesară ca urmare a unor încălcări masive a drepturilor omului, mombardamente de exemplu, asupra populaţiei, să existe un mandat juridic din partea ONU şi să existe sprijin din partea organizaţiilor regionale, cum sunt Liga Arabă şi Uniunea Africană. Aceste trei condiţii au fost repetate în această seară şi de liderii europeni în declaraţia lor finală. Ei au spus că pe baza acestor criterii vor examina toate obţiunile necesare. Nu au menţionat în mod explicit zona de excludere aeriană, dar este clar că în aceste obţiunii necesare intră şi zona de excludere aeriană. Ceea ce au refuzat însă liderii europenei a fost să preia în declaraţia finală ideea Franţei şi Marii Britanii că europenii sprijină planificarea pe care o face NATO în vederea impunerii acestei zone de excludere aeriană dacă ar fi cazul. Germania s-a opus, dar şi multe alte ţări. Totuşi ideea planurilor, din câte am aflat din discuţiile cu oameni apropiaţi dosarului, ideea planurilor pe care le face NATO este menţinută ca şi un mijloc de presiune asupra regimului Gaddafi, iar europenii, deci, o păstrează în conmtinuare între obţiunile lor. Iar, europenii, deci, o păstrează în continuare între opţiunile lor. Cealaltă chestiune controversată pe care au sugerat-o Franţa şi Marea Britanie, scrisoarea comună trimisă aseară preşedintelui Consiliului European este recuinoaşterea Consiliului Naţional de tranziţie libian şi aici părerile sunt împărţite, dar europenii au făcut un pas faţă de ieri, trebuie subliniat acest lucru, au salutat acest consiliu şi l-au acceptat ca interlocutor politic. Această frază nu exista în proiectul iniţial de declaraţie, a apărut ca un compromis în urma discuţiilor din această după-amiază, discuţii care trebuie să spun s-au prelungit cu mai multe ore, semn că ele au fost extrem de aprinse. Această frază nu este exact ceea ce a făcut preşedintele Sarkozy ieri şi probabil nici ceea ce-şi dorea preşedintele francez de la restul colegilor săi, adică nu este o recunoaştere juridică din partea europenilor, însă...

Radu Dobriţoiu: Să aducem aminte, Luminiţa, ascultătorii probabil nu ştiu sau nu toţi au această informaţie, în urmă cu o zi, Franţa şi-a numit un ambasador la Benghazi, recunoscând într-un fel autoritatea opoziţiei de acolo, pe de altă parte, SUA au întrerupt dialogul cu Ambasada Libiei din Washington, încercând astfel să blocheze activitatea acestei misiuni diplomatice.

Luminiţa Apostol: Într-adevăr, este foarte exact ceea ce ai spus şi e foarte bine că ai amintit, în niciun caz europenii, aceasta este diferenţa, nu-şi vor trimite ambasador la Benghazi, nu despre asta este vorba, ci este vorba despre un gest cu o valoare politică extrem de importantă, nu recunoaşte deci juridic, însă, acest Consiliu, însă UE îl pune la masa discuţiilor pentru a vedea ce este de făcut în continuare în Libia.
Radu Dobriţoiu: Da, Luminiţa, dacă mai ai ceva de adăugat, la final.
Luminiţa Apostol: Atât aş vrea să spun că din tot ce s-a discutat în aceste zile la Bruxelles rezultă foarte clar că există o coordonare extrem de strânsă între statele UE şi statele membre NATO, toate cer dincolo de cele două chestiuni care sunt extrem de sensibile şi unde există mai puţin consens, în rest europenii şi NATO sunt la unison în a cere plecarea lui Muammar Gaddafi, despre care afirmă că nu mai are credibilitatea necesară pentru a discuta cu restul comunităţii internaţionale.

Radu Dobriţoiu: Mulţumim, a fost în direct pentru EUROATLANTICA de la Bruxelles Luminiţa Apostol, corespondentul RADIO ROMÂNIA acolo. Domnule ministru, Teodor Meleşcanu, iată o evoluţie complexă şi delicată în Libia. Cum poate influenţa ceea ce se întâmplă acolo, în primul rând stabilitatea regională din nordul Africii şi de asemenea, iată, securitatea în bazinul mediteranean şi bineînţeles şi pe flancul sud al Alianţei Nord-Atlantice?

Teodor Meleşcanu: Aş vrea să precizez de la bun început că pentru mine evoluţiile din Libia creează un dublu pericol pentru zonă, pentru stabilitatea regională şi pentru stabilitatea mondială. În primul rând, sigur, este vorba de acţiuni militare care par să fie scăpate de sub control, folosirea aviaţiei împotriva propriilor cetăţeni riscă să creeze o tensiune care nimeni nu poate şti unde poate duce, dar, dincolo de acest lucru, aş vrea să vă spun că evenimentele din Libia, din păcate, au un impact deosebit de serios asupra securităţii tuturor prin influenţa negativă asupra preţului petrolului, în sensul creşterii preţului la petrol. Evident că pe o piaţă în care un producător important, cum este Libia îşi încetează activitatea, în Libia, putem vorbi despre orice activităţi, dar numai despre activităţile de extragere a petrolului şi de comercializare a lui nu putem vorbi. ealizator: Un petrol de bună calitate şi de asemenea şi gaze. eodor Meleşcanu: Exact de foarte bună calitate, exportator de gaze naturale. Există un risc foarte serios ca această creştere deja pe pieţele bursiere, care se simte şi la noi la pompă, ca să fim foarte corecţi, riscă să pună în pericol tendinţele de relansare economică şi în Europa Occidentală şi în SUA chiar de influenţă.
Deci este o dublă influenţă şi din punct de vedere strict militar şi al securităţii pe plan militar, dar este şi un pericol real acela de a aduce o conotaţie foarte negativă pe pieţele de energie şi de a influenţa tot în mod negativ relansarea economică, ceea ce are un impact asupra tuturor, inclusiv asupra noastră. În acelaşi timp, aş spune că este o situaţie extrem de delicată. Dacă aţi observat condiţiile, cele trei condiţii spuse de secretarul general al NATO, domnul Rassmusen, veţi vedea că ele urmăresc tocmai să evite evoluţii care, aşa cum spuneam, sunt foarte sensibile. În primul rând, o intervenţie militară fără o consultare sau fără un acord cu organizaţiile regionale ar putea să aibă un impact profund negativ, să fie văzută mai degrabă ca o încercare externă de tip occidental, din partea ţrilor occidentale, de a impune anumite soluţii şi asta nu ar face decât să alimenteze poate sau chiar să creeze reacii în lumea musulmană şi islamică. Este o primă condiţie extrem de importantă.

Radu Dobriţoiu: Dacă îmi permiteţi, Liga Arabă deja a spus că e împotriva unei intervenii externe. De asemenea, cred că ar fi necesară o rezoluţie a ONU pentru asta şi sub acest mandat cred că ar fi legitimă o astfel de intervenţie. De altfel, au şi amintit acest lucru reprezentanţii din NATO.
Teodor Meleşcanu: Este cea de-a doua condiţie pe care a pus-o secretarul general al NATO şi care este foarte firească. Într-o chestiune delicată în care orice implicare poate să ducă la anumite reacţii, existenţa unui mandat ONU conferă legitimitate oricărei acţiuni, iar NATO şi ţările membre ale NATO nu ar face decât să pună în aplicare o decizie a Consiliului de Securitate, cum probabil că se va ajunge. Şi cea de-a treia şi prima este ca într-adevăr să aibă loc evoluţii care să necesite un asemenea tip de intervenţie în Libia. Sigur că din punctul tuturor de vedere, plecarea colonelului Gaddafi, deci încheierea acestui regim, este una din aceste soluţii. Dacă se va ajunge fără nicio intervenţie din afară este lucrul cel mai firesc şi normal care ar trebui să se întâmple. Dar lucrurile vor trebui să fie urmărite în continuare. Oricum, după părerea mea, elementul foarte important este consultarea strânsă care există între ţările membre ale NATO şi ţările membre ale UE pe tema Libiei, pentru că, deşi ţările sunt cam aceleaşi în mare măsură, sigur, cu unele diferenţe, deşi problemele pe care le ridică Libia sunt probabil resimţite într-o măsură mai mare sau mai mică de ambele structuri euroatlantice, aş vrea să spun că modalităţile de implicare ale lor pot să fie foarte diferite. Dacă în cazul NATO accentul este pus întotdeauna pe măsuri de planificare şi implicare militară, în cadrul UE există măsuri mult mai sofisticate, inclusiv pe plan economic, social în sprijinirea democraţiei, deci lucruri care permit UE să folosească mijloace mult mai flexibile într-o asemenea situaţie. De aceea, cooperarea nu numai... spunem consultarea dintre ţările NATO şi UE este un lucru care trebuie salutat, ci chiar conlucrarea şi stabilirea unei strategii foarte simple, în care fiecare din aceste structuri să facă măsurile sau să adopte şi să aducă la îndeplinire măsurile pentru care este cea mai bine dotată să le aplice.

Radu Dobriţoiu: Domnule senator Teodor Meleşcanu, aminteam mai devreme că este vorba şi despre o evoluţie delicată şi nu putem să excludem din această problematică ceea ce a făcut Franţa: şi-a trimis un ambasador la Benghazi, recunoscând oficial opoziţia, consiliul naţional de acolo al opoziţiei, cum credeţi... Credeţi, de fapt că Franţa doreşte să facă un pas în faţă pentru a reveni în forţă în spaţiul militar euroatlantic?
Teodor Meleşcanu: Nu. Cred că este mai degrabă o motivare de politică internă. În Franţa au fost acuzaţii foarte grave, aş spune, şi dezbateri foarte mari în legătură cu poziţia autorităţilor franceze şi în primul rând a Ministerului de Externe în toată această criză din nordul Africii şi din Orientul Apropiat.
Chiar schimbarea dnei ministru Michele Alliot Marie a fost determinată, printre altele, şi de unele acuzaţii referitoare la implicarea în Tunisia şi alte asemenea lucruri care, mă rog, pentru unii poate prezintă mai puţină importanţă, dar cert este că noul ministru de externe francez, dl Juppé, în mod evident, o dată ajuns, sigur de câteva zile, la şefia Quais d'Orsay-ului a simţit nevoia unor gesturi, unor acţiuni politice care să dea un mesaj foarte clar că eventualele derapaje care s-au produs în relaţiile interne ale Franţei cu ţările din zonă nu mai pot să fie avute în vedere. Poate este puţin pripit, sigur, privit din afară fiecare dintre noi are propriile criterii de evaluare. O recunoştere în condiţiile în care e vorba de o structură care nu ştim încă bine ce controlează, cât controlează...

Radu Dobriţoiu: Din ce e formată, cine o compune, ce interese are în spate...
Teodor Meleşcanu: Exact.
Radu Dobriţoiu: Să ne gândim la un Iran, să ne gândim şi la organizaţii extremiste.
Teodor Meleşcanu: Bineînţeles. De aceea mie mi se pare foarte corectă, dacă vreţi, poziţia UE de a accepta acest consiliu ca un interlocutor...
Radu Dobriţoiu: Partener de dialog.
Teodor Meleşcanu:... partener de dialog, ceea ce este un lucru foarte corect si, după părerea mea, dă şi un semnal foarte clar că nu este colonelul Gaddafi sau regimul său în totalitate singurul partener, există un alt partener, un partener important pe care ţările europene îl consideră demn de încredere pentru a purta acest dialog. Deci, din punctul meu de vedere aceasta este poziţia pe care aş fi recomandat-o şi eu dacă m-ar fi întrebat cineva.

Radu Dobriţoiu: Cum se vede prin prisma analistului militar acest spaţiu de excludere aeriană. Ne amintim, a existat aşa ceva în spaţiul aerian al fostei Iugoslavii, ne amintim foarte bine de asemenea cele două zone de excludere aeriană din Irak la nord şi la sud. Ce ar presupune acest lucru din punct de vedere tactic şi strategic pentru a impune o astfel de zonă?
Ion Petrescu: Înainte de a vă răspunde aş începe cu o ştire de ultimă vreme, care probabil nu a fost difuzată încă în mass-media română, este o declaraţie a dlui James Clapper, director al Intelligence-ului american, care a afirmat în mod clar că în lupta cu rebelii libieni, Muammar el Gaddafi va învinge. Această declaraţie a surprins total mediul politic de la Washington DC. Casa Albă nu s-a delimitat şi în mod neoficial a informat presa. Este vorba de o poziţie pe baza unor documente şi a unor chestiuni clasificate care nu pot fi comentate în mediul public. Dar este un semnal pe care l-am dat aici, pentru că am ascultat o corespodenţă, aş zice eu, prea optimistă, vizavi de nişte evoluţii la palierul european şi aliat. Trebuie să spunem lucrurilor pe nume ca să ajungem la podul despre care vorbeaţi dvs, un pod aerian aliat care să asigure, s-a făcut şi un calcul, e nevoie de 30 de avioane aliate, câte opt pe tură care să asigure acea excludere aeriană...

Radu Dobriţoiu: Sigur, monitorizarea n-ar fi dificilă. Baza NATO pentru AWACS e la Trapani în Sicilia, deci nu e o distanţă foarte mare, dar impune asta... nu ar impune în primul rând distrugerea elementelor antiaeriene de la sol?
Ion Petrescu: Aş vrea să termin ideea pe care am început-o că e foarte important. Nu s-a spus în corespondenţa de la Bruxelles că sunt ţări importante. Concret: Germania, Turcia, Spania, Portugalia, Grecia, care spun clar nu oricărei intervenţii NATO.

Radu Dobriţoiu: Germania foarte vehementă chiar.
Ion Petrescu: La nivelul UE prin vocea dnei Ashton. Soluţia este foarte clară la nivelul UE: doar sprijin umanitar. Iar în ceea ce priveşte ceea ce se întâmplă în zona respectivă, trebuie să punem punctul pe "i". Franţa şi Germania care au participat la întâlnirea trilaterală cu preşedintele Rusiei şi care la un moment dat s-au înscris de o manieră foarte interesantă în relaţia cu partenerul de peste Ocean, acum un subiect serios de reflecţie. Angajamentele pe care Alain Juppé le-a anunţat arată, de fapt, o delimitare, pentru că, în Consiliul de Securitate, nici Rusia şi nici China nu vor fi de acord cu o rezoluţie care să autorizeze intervenţia americană.
Radu Dobriţoiu: Intervenţia militară, în primul rând. Rusia chiar a anunţat acest lucru. Să revenim însă din punct de vedere tactic, pentru că aţi discutat despre strategia la nivel politic, dar tactic ce ar însemna impunerea în forţă a unui astfel de spaţiu?

Ion Petrescu: Există două variante în momentul de faţă. Este o variantă americană şi o variantă franceză. Varianta franceză vizează lovirea succesivă a avioanelor la sol de vânătoare bombardament - e vorba de avioanele libiene, a elicopterelor, a pistelor de decolare, a hangarelor şi a unităţilor logistice care asigură bazelor aeriene libiene capacitatea de a acţiona împotriva rebelilor. Pe de altă parte, există poziţia americană, reprezentată de vulturii american, de Partidul Republican, de Newt Gingrich, care a spus foarte clar că, în câteva minute, aviaţia militară americană poate aneantiza bateriile de artilerie antiaeriană şi tot ce înseamnă forţa aeriană a Libiei.

Radu Dobriţoiu: Dar pentru asta n-ar fi necesar o aprobare, o declaraţie de război din partea Congresului SUA?
Ion Petrescu: Nu, liderul republican a spus aşa: "Nu avem nevoie de aprobarea nimănui; nu avem nevoie de NATO, pentru că nu contează prea mult în luptă; nu avem nevoie de alte acorduri - se referea la Liga Arabă şi Uniunea Africană. De altfel, la reuniunea de sâmbătă, de la Cairo, vreau să vă spun că algeria şi Siria au anunţat clar că vor vota împotriva oricărei intervenţii a Uniunii Europene, a NATO sau a Americii în Libia.

Radu Dobriţoiu: Pentru că ne-aţi dus deja în acest spaţiu geografic, care este reacţia Israelului şi o imagine complexă a evoluţiei din Orientul Mijlociu - o corepondenţă de la Ierusalim semnată de Dragoş Ciocîrlan pentru Euroatlantica.

Reporter: Dragoş Ciocîrlan - Reacţia Israelului a fost extrem de prudentă. În mod firesc, se pune întrebarea dacă aceste mişcări nu vor avea consecinţe contrare intereselor Israelului şi ale Occidentului. Pe de o parte, se ţine cont de revendicările juste pentru bunăstare şi democraţie, dar, pe de altă parte, rămâne de văzut cine sunt cei care controlează aceste demonstraţii, cine va prelua puterea şi cum va fi utilizată această putere. Depinde de modul în care vor evolua situaţiile în mod particular în fiecare ţară din zonă. Dacă vor veni la putere guverne cu extremişti, lupta va fi între lumea occidentală şi fanatici. În Egipt, deocamdată, cei doi posibili candidaţi la prezidenţiale - Amr Moussa şi El-Baradei - susţin că trebuie menţinut acordul de pace cu Israelul. Este încă devreme pentru a putea evalua consecinţele revoltelor din lumea arabă care sunt în desfăşurare. În Arabia Saudită, opozanţi ai familiei regale au organizat, astăzi, o aşa-numită zi a mâniei. Forţe şi unităţi speciale pentru dispersarea manifestanţilor au fost amplasate încă de ieri pe străzile capitalei Riyad. De câteva zile, autorităţile au avertizat că manifestaţiile sunt ilegale. Demonstraţii au loc şi în alte ţări ale Golfului, inclusiv în Yemen, Kuweit şi Bahrein. Liderii ţărilor din Golf nu sunt de acord cu revendicările generaţiei arabe a Internetului, care pare să fie mai puţin dispusă să accepte argumentele care fac apel la religie şi tradiţie, argumente prin care se explică, de fapt, cetăţenilor simpli de ce sunt excluşi de la luarea deciziilor. Arabia Saudită este cea mai mare ţară din zona Golfului, este aliata SUA şi asigură aprovizionarea cu petrol a Occidentului. Peste 32.000 de persoane au susţinut chemarea prin Facebook pentru manifestaţii. Riyadul a încercat să contracareze chemarea la demonstraţii, promiţând bani. În Yemen, demonstraţiile au loc de aproape o lună. În această săptămână, extremişti şiiţi au format o alianţă pentru a îndepărta monarhia şi transforma Bahreinul în republică islamică. Un număr foarte mic de protestatari kuweitieni solicită alegeri democratice. Agenţia oficială de presă IRNA de la Teheran a anunţat "trei terorişti au fost ucişi în confruntările cu forţele de ordine". Într-un alt registru, la Beirut, în Liban, sute de palestinieni au manifestat astăzi, în faţa sediului agenţiei ONU pentru refugiaţi, acuzând că a fost redus ajutorul. Unii manifestanţi au încercat să ia cu asalt Biroul Naţiunilor Unite, dar au fost reţinuţi de poliţia libaneză. În Cisiordania, palestinienii încearcă, şi ei, să se organizeze pentru demonstraţii. Ismail Haniyeh, lider al grupării radicale Hamas, a remaniat aşa-numitul guvern de la Gaza şi nu pare să renunţe la putere în zona pe care o controlează. Hamas nu recunoaşte autoritatea preşedintelui palestinian Mahmoud Abbas, care nu a mai pus piciorul în Gaza de peste trei ani.

Radu Dobriţoiu: Iată, aşadar, o imagine complexă din Orientul Mijlociu, conturată de Dragoş Ciocîrlan. Domnule senator Teodor Meleşcanu, s-a discutat, s-a amintit prea puţin despre Iran. Iată, Iranul, şi o să mai vorbim despre asta, are şi două nave în Mediterană. Cum credeţi sau ce influenţă credeţi că are sau poate avea Iranul în această evoluţie din nordul Africii, cu accent pe Libia?

Teodor Meleşcanu: Din punctul meu de vedere, nu numai în Libia, ci în toată lumea arabă. Iranul este destul de prezent prin sprijinirea, finanţarea chiar a unor mişcări de tip radical, situaţia din Palestina, din Liban... ealizator: Da, sigur că da. La Bahrein, iarăşi, se pare că şiiţii de acolo sunt... eodor Meleşcanu: Deci este pe undeva o anumită tentaţie, aş spune, a Iranului, de a folosi aceste mişcări pentru a-şi justifica şi a-şi crea un sprijin cât mai important în evoluţiile viitoare din aceste ţări... ealizator: Şi a-şi întări poziţia probabil în spaţiul musulman din acea zonă. eodor Meleşcanu: Bineînţeles. Chiar simplul fapt că Iranul a fost una dintre primele ţări arabe al cărei guvern în mod oficial a salutat mişcările din aceste ţări dovedeşte că există preocupare pentru a dirija, dacă vreţi, pentru a folosi aceste mişcări în vederea unor evoluţii care să fie mai degrabă influenţate sau dacă vreţi, poate chiar să copieze modelul mişcării din Iran. Sigur că nu este un lucru foarte simplu mişcarea din Iran. Republica Islamică Iran este totuşi bazată pe o anumită ramură a islamismului, în timp ce în ţările arabe din nordul Africii avem mai degrabă cu o majoritate de tendinţă sunnită.

Radu Dobriţoiu: Acolo sunt şiiţi şi populaţie farsi, în rest sunt arabi şi sunniţi, care şi sunniţii pot fi wahabiţi sau... dar sunt sunniţi în principal.
Teodor Meleşcanu: În mod cert, pentru Iran este o oportunitate ca aceste mişcări să evolueze într-un anumit sens, un sens care să dea şi credibilitate şi să reprezinte şi un sprijin pentru Republica Iran. Depinde, sigur, într-o anumită măsură, chiar şi de evoluţiile care au loc în Iran sau de contestarea în Iran a acestor /.../.

Radu Dobriţoiu: Deci chiar în interiorul Iranului... în interiorul Iranului există o opoziţie împotriva actualului regim; să aducem aminte care a fost izolată în acest moment, parte dintre ei arestaţi. Domnule senator Teodor Meleşcanu, înainte de a ne lua la revedere de la dvs, încă o întrebare: cum aminteam Parisul şi Londra sunt pregătite pentru acţiuni ţintite împotriva unor obiective din Libia, Libia este vorba, de trei ţinte de pe teritoriul Libiei, ce se va întâmpla dacă aceste ţări vor acţiona, iată, unilateral, cu UE şi mai ales cu NATO, în ce relaţie ne va pune acest atac unilateral al ţărilor? Va complica această situaţie care deja este delicată?

Teodor Meleşcanu: În mod cert, o acţiune unilaterală sau chiar a unui număr foarte redus de state, dvs v-aţi referit la două, ar avea un impact negativ din punctul meu de vedere, nu ar face decât să întărească, dacă vreţi, neîncrederea în ceea ce reprezintă influenţa occidentală în aceste ţări. Trebuie să fim foarte clari: ceea ce Occidentul poate să facă este să sprijine promovarea unor valori, a unor idealuri în momentul în care acestea sunt impuse prin forţă şi mai ales prin forţă militară, întreaga construcţie începe să fie, după părerea mea, foarte disputabilă, deci dacă suntem într-adevăr state care dorim şi sprijinim o evoluţie spre un sistem mult mai deschis, dincolo de limitele autocratice pe care le-au avut regimurile politice din aceste ţări, o evoluţie spre un sistem democratic, sigur, în condiţiile şi luări în considerare a tradiţiilor, a experienţei politice şi a societăţilor respective e un lucru foarte bun, dacă încerci însă se le impui prin forţă, prin acţiuni fără a avea o legitimitate fie dată de o soluţie a Consiliului de Securitate sau orice altă legitimitate, fie de o cerere de sprijin din partea unor organisme regionale, cum e Liga Arabă, eu cred că impactul ar fi negativ cu certitudine.

Radu Dobriţoiu: Domnule senator Teodor Meleşcanu, vă mulţumim foarte mult. Am fost în direct cu domnul senator Teodor Meleşcanu, preşedinte al Comisiei de apărare din Senat, fost ministru de externe, fost ministru al apărării naţionale.

Radu Dobriţoiu: Invitat în prima parte a emisiunii prin telefon a fost domnul senator Teodor Meleşcanu, preşedintele Comisiei de Apărare din Senat. În continuare, în studiou alături de mine se află colonelul Ion Petrescu, editorialist la 'Ziua veche', analist militar. Domnule colonel vă propun înainte de a continua dezbaterea acestei teme să ascultăm un material realizat de Septimiu Roman.
"NATO nu va întreprinde acţiuni militare în Libia, dar le-am cerut forţelor noastre armate să ia în calcul orice eventualitate în cadrul unei planificări precaute, este ceea ce facem acum" - declara secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen. Între măsuri el a amintit mărirea capacităţii de supraveghere a Libiei şi sporirea numărului mare de nave militare ale Alianţei în Mediterane. Colegul nostru Septimiu Roman, cum aminteam, trece în revistă situaţia şi apartenenţa acestor nave. Am amintit deja de cele două nave din Iran. Să vedem ce alte nave sunt în Mediterana.

Septimiu Roman: Alianţa Nord Atlantică va deplasa nave militare spre centrul Mediteranei pentru a monitoriza situaţia din Libia, dar nu va întreprinde acţiuni militare - a anunţat ieri secretarul general al Alianţei, Anders Fogh Rasmussen. NATO are deja avioane-radar AWACS pentru supravegherea spaţiului aerian libian, însă miniştrii aprării au convenit că Alianţa trebuie să-şi intensifice monitorizarea inclusiv în ceea ce priveşte enbargoul asupra armamentului impus de ONU. Surse NATO citate de DPA afirmă că între navele ce vor fi implicate în supraveghere se va afla o fregată germană şi un crucişător italian dintr-un grup de patrulare permanentă din Vestul Mediteranei. Statele Unite, pe lângă "Flota a Sasea" cu baza la Napoli au două nave de război: o navă de asalt amfibie port elicopter şi o navă de susţinere cu 800 de puşcaşi marini, precum şi un distrugător lansator de rachete USS Barry. Conform analiştilor, o demonstraţie de forţă simbolică în largul Coastelor libiene ar putea fi suficientă pentru a spori presiuni asupra lui Gadhafi. Portavionul american USS Entreprise care transportă avioane de vânătoare capabile să impună dacă vafi cazul o zonă de interdicţie aeriană în Libia ar putea fi de asemenea chemat în sprijin pentru a răspunde la criza libiană. Acesta este în prezent în Nordul Mării Roşii, potrivit site-ului US Navy. Fregata britanică Westminter ce transportă în general elicoptere de tip Linx, lansatoare de rachete, torpile şi arme cu rază scurtă şi lungă de acţiune a înlocuit fregata York. Aceasta a distribuit material medical la Benghazi, al doilea cel mai important oraş din ară aflat sub controlul opoziţiei. Canada are o fregată Charlottetown cu 240 de oameni şi un elicopter. Ea urmează să ia parte, potrivit premierului Stephen Harper, la operaţiunile de evacuare canadiene şi internaţionale ce se desfăşoară în Libia. Franţa a decis să trimită portelicopterul Mistral, acesta poate îmbarca pentru evacuare împreună cu fregata care îl însoţeşte 800 de persoane, potrivit purtătorului de cuvânt al Statului Major francez. Beijingul a anunţat că a evacuat deja mai bine de 35 de mii de muncitori chinezi care munceau în Libia şi peste 2000 de persoane originare din alte ţări. În cadrul unei operaţiuni de o amploare inedită pentru China - informa acu câteva zile France Press.

Radu Dobriţoiu: Domnule colonel Ion Petresu, iată aşadar o sinteză făcută de Septimiu Roman care a reuşit în mare parte să strângă într-un singur material principalele forţe desfăşurate în Marea Mediterană la care adaug, bineînţeles, şi cele două nave iraniene. Cum credeţi că pot influenţa aceste desfăşurări, aceste poziţionări tactice evoluţia din Libia?
Ion Petrescu: Aş începe cu un mic comentariu la ceea ce afirma domnul ministru Meleşcanu. Precizând că BBC, chiar înainte de a intra noi doi în emisie, a transmis că la Londra şi Paris se agrează acum o formulă de tip coaliţia voinţei, coaliţia celor care vor să participe, o coaliţie comparabilă cu aceea care a acţionat în Irak şi dvs aţi fost în calitate de corespondent de război acolo şi care să fie în principal formată pentru început de către Franţa şi Marea Britanie...

Radu Dobriţoiu: Să aducem aminte că cele două ţări au şi două acorduri speciale, inclusiv pentru realizarea unei brigăzi sau, dacă nu, am impresia chiar la nivelul unei divizii, a unei forţe comune.
Ion Petrescu: Da, numai că, în acelaşi timp, pentru ascultători trebuie să precizăm că a avut o surpriză, zilele trecute, David Cameron, când, în ziarul de duminică, a putut să citească o scrisoare deschisă a unui grup de 50 de oameni dintre care majoritatea sunt generali şi amirali în rezervă, care-l atenţionau că, la ora actuală, cu bugetul Apărării tăiat, Marea Britanie nu-şi poate permite să participe la o operaţiune maritimă în largul coastelor libiene, cu atât mai puţin la o operaţiune aeriană prin care să impună şi să menţină un spaţiu interzis zborurilor pentru avioanele militare libiene. Oricât de orgolioşi ar fi francezii şi oricât de atenţionantă ar fi ştirea dată de către Televiziunea Iraniană, conform cărora trupe speciale britanice, franceze şi americane au debarcat pe plajă, în apropiere de Benghazi, nu trebuie să ne luăm după acest război propagandistic. Este şi un război psihologic. Trebuie să luăm în calcul că, la ora actuală, sunt trei semnale clare: Administraţia Obama, care aşteaptă să fie invitată şi să aibă în spate rezoluţia Consiliului de Securitate al ONU; Uniunea Europeană, care îşi anunţa clar poziţia şi - repet, că e bine să se ştie - doar sprijin umanitar şi NATO, care, prin vocea secretarului general, ţinând cont de ţările despre care am spus că se opun, doreşte să fie întrunite condiţii legale pentru a acţiona. În acest context, e de văzut diferenţa dintre declaraţiile politice interesante ale Parisului şi modul în care se acţionează concret în teren. Libia, totuşi, un stat cu şase milioane de oameni, are o armată care, deocamdată, este fidelă colonelului Muammar Gaddafi, deocamdată, îi execută ordinele şi a preluat o serie de localităţi sub controlul legitim al autorităţii care, deocamdată, este recunoscută de toate statele din lume.

Radu Dobriţoiu: Şi să subliniem că, totuşi, războiul în Libia se poartă, în cea mai mare parte, terestru, şi nu aerian. Deci, în primul rând, pentru a împiedica aceste forţe, ar fi nevoie de implicare terestră, pentru a avea succes, ceea ce nu ştiu dacă SUA doresc să facă în acest moment, pentru că să ne aducem aminte, când a câştigat alegerile, preşedintele Barack Obama a venit cu un nou discurs, încercând să retragă trupele americane care sunt deja în Irak şi în Afganistan, să le scurteze misiunile, să reducă efectivele, vă aduceţi aminte... ceea ce ne va aduce aminte şi Doina Saiciuc, cu un material transmis de la Washington pentru Euroatlantica.

Reporter: Doina Saiciuc - Să nu uităm că preşedintele Obama a venit la Casa Albă hotărât să retragă America din războaiele purtate în Orientul Mijlociu, drept care tactica lui este acum de a lăsa alte naţiuni să preia conducerea în a căuta soluţii pentru conflictul libian. Poziţia lui ilustrează preferinţa pentru multilateralism şi un profil mai redus al SUA pe scena politicii externe a lumii. Conservatorii care îl critică pe preşedinte, acuzâdu-l că este absent în vremuri de criză, spun că aceasta poate semnala un declin al Americii după aproape un deceniu de războaie. Europenii au preluat conducerea în elaborarea unui proiect de rezoluţie la ONU privind impunerea unei zone de excludere aeriană deasupra Libiei, dar echipa de securitate naţională a preşedintelui Obama susţine prea puţin ideea. Experţii spun că Washingtonul a primit o cerere oficială din partea unui purtător de cuvânt al forţelor anti-Gaddafi pentru ajutor, inclusiv o zonă de excludere aeriană, dar adaugă că, dacă scopul este înlăturarea de la putere a colonelului Gaddafi, impunerea unei asemenea zone ar fi o opţiune greşită, pentru că este improbabil că va avea asemenea efect. Pentru a reuşi înlăturarea colonelului Gaddafi, SUA ar trebui să adopte o mult mai activă intervenţie în Libia. este neclar, însă, dacă publicul american ar susţine încă o intervenţie militară. Preşedintele ar trebui să convingă populaţia că o asemenea opţiune este în interesul vital al SUA, ceea ce, probabil, americanii nu vor crede. analiştii spun că impunerea unei zone de excludere aeriană nu a fost folosită niciodată în trecut pentru a înlătura un regim, ci numai pentru a preveni o criză umanitară. Ea nu ar împiedica forţele terestre ale lui Gaddafi să continue să ucidă civili şi, dacă opoziţia va fi incapabilă să-şi menţină contraofensiva, vor creşte presiunile de a transforma zona de excludere aeriană într-o zonă de excludere terestră, adică împotriva tancurilor şi vehiculelor blindate ale guvernului Gaddafi, ceea ce ar fi o misiune mult mai dificilă.

Radu Dobriţoiu: Iată aşadar şi de la Washington, privirea de ansamblu asupra Libiei arată că o principală acţiune care ar putea avea succes ar putea fi doar una terestră. Cea aeriană, să aducem aminte că în acest moment aeronavele au axă deja supraveghează ceea ce se întâmplă şi urmăresc cu atenţie ceea ce se întâmplă în spaţiul aerian al Libiei. Am amintit, chiar am vizitat acea bază înaintată a NATO de la Trapani, unde sunt cele 16 avioane AWACS ale Alianţei. Distanţa e foarte mică pentru un avion de acest tip şi cu suprafaţa de acoperire pe care o are pentru a monitoriza ceea ce se întâmplă în spaţiul aerian al Libiei, dar iată este necesar pentru succes o acţiune terestră...

Ion Petrescu: Aş vrea să intervin un pic. Mi-a plăcut corespondenţă colegei dvs, pentru că ea corespunde cu ceea ce am văzut acum două ore pe CNN, imagini foarte bine montate în care luptători din partea celor care au format la Benghazi un Consiliu Naţional al opoziţiei în timp ce trag strigă în mod repetat: unde este Obama? Unde sunt SUA? Ceea ce înseamnă o pregătire aperceptivă a celor care se uită la CNN asupra necesităţii unei intervenţii terestre americane. Din acest punct de vedere întrunirea care a avut loc duminică a preşedintelui Obama cu consilierii săi de securitate naţională şi care nu s-a finalizat cu un comunicat de presă decât cu precizarea Pentagonului că toate opţiunile sunt puse pe masă şi sunt luate în calcul inclusiv posibila intervenţie unilaterală a SUA în baza ordinului prezidenţial într-un context precizat de Hillary Clinton, adică cu rezoluţia Consiliului de Securitate. Eu zic că trebuie să ne aşteptăm la desfăşurări interesante începând de duminică, pentru că sâmbătă este ultima zi în care un forum se mai pronunţă asupra situaţiei din Orientul Mijlociu: Liga Arabă. NATO, chiar dacă se reuneşte săptămâna viitoare nu va reuşi peste noapte să convingă Germania şi celelalte ţări să-şi schimbe punctul de vedere.

Radu Dobriţoiu: Cu siguranţă şi pentru că aţi adus aminte de opoziţia care se opune colonelului Gaddafi este vorba de Consiliul Naţional de tranziţie, care acum îşi are sediul la Benghazi, al doilea oraş ca mărime după Tripoli, să aducem aminte, poate se ştie mai puţin, din Libia în Afganistan au fost foarte mulţi luptători al Qaeda care au luptat acolo, care au revenit în Libia. S-ar putea să-i regăsim pe aceştia, inclusiv la Benghazi?

Ion Petrescu: Este o tactică interesantă a colonelului Muammar el Gaddafi, care în ultima sa alocuţiune, rostită într-un cort, cu nu mai mult de 60 de participanţi, toţi bărbaţi tineri, îmbrăcaţi civil, nu în uniforme, a spus că practic la ora actuală, Libia se luptă cu două categorii de oameni înarmaţi: comuniştii şi reprezentanţii al Qaeda. Adevărul este că sunt forţe străine infiltrate în Libia, sunt forţe străine interesate ca ramura care ajunge cu terminalul petrolifer la Benghazi şi care are acolo majoritatea petrolului exportat în exterior să fie sub un alt tip de control...

Radu Dobriţoiu: Şi să asigure suportul economic pentru aceste organizaţii teroriste...
Ion Petrescu: Dar să fie, din punctul meu de vedere... ealizator: De asta ne temem de fapt, să o spunem.
Ion Petrescu: Şi din datele pe care le deţinem nici Iranul, nici al Qaeda nu au un control al grupurilor înarmate care acţionează împotriva lui Muammar el Gaddafi. Dovada este că acestea sunt prost instruite, prost înarmate, nu au comandanţi şi pe fondul acestui haos, acestei dezordini, armata lui Gaddafi înaintează şi ocupă localitate după localitate.
Radu Dobriţoiu: Şi recâştigă teren. Interesant de urmărit şi reacţiile Moscovei de unde a transmis pentru "Eutoatlantica" Aleksandr Beleavski.

Reporter: Dacă neoficial surse apropiate Kremlinului declară că Moscova îl consideră pe Muammar Gaddafi un cadavru politic, oficial Rusia nu a cerut plecarea acestuia, după cum nici nu a dat semne că ar putea recunoaşte autorităţile de opoziţie. Semnalând folosirea forţei împotriva populaţiei civile, Rusia susţine rezolvarea crizei pe calea dialogului interlibian şi se opune oricăror ingerinţe din afară, cu atât mai mult militare în afacerile libiene. Înaintea reuniunii de luni de la Paris, a şefilor diplomaţiilor din cadrul G8, Ministerul rus de Externe a precizat că aceştia vor analiza posibilele măsuri economice şi sociale în sprijinul ţărilor din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Orice alte măsuri fiind privilegiul Consiliului de Securitate. Pe de altă parte, ultimele reacţii sugerează că Rusia nu respinge de plano instituirea unei zone de excludere aeriană, dar numai cu acordul Consiliului de Securitate unde are drept de veto. Întrebat ieri dacă Rusia ar susţine o asemenea rezoluţie, ministrul de externe Serghei Lavrov, a numit chestiunea ipotetică, deoarce Consiliul de Securitate nu a primit până acum asemenea propuneri. Ministrul de externe, Serghei Lavrov, a numit chestiunea ipotetică, deoarce Consiliul de Securitate nu a primit până acum asemenea propuneri. Totuşi, contrar practicii diplomatice, el nu a refuzat să comenteze subiectul. Lavrov a insistat pe necesitatea aplicării necondiţionate a Rezoluţiei 1970, care impune sancţiuni împotriva Libiei. Acestor sancţiuni Rusia li s-a alăturat ieri în mod oficial, suspendând incluziv toate vânzările de arme către Libia. Cât priveşte alte măsuri, înainte de a fi discutate în Consiliul de Securitate, este necesară o analiză obiectivă şi independentă a situaţiei din Libia - a spus Lavrov, subliniind că rolul decisiv îi va reveni raportului pe care emisarul secretarului general ONU pentru Libia va trebui să îl întocmească după ce se va deplasa cât mai urgent la faţa locului. În cazul în care Consiliul de Securitate va primi propunerea privind instituirea zonei de excludere aeriană, aceasta va trebui analizată, ţinându-se cont de exeperienţa aplicării măsurii respective în cazul altor ţări, cât şi pe baza unor informaţii clare şi detaliate despre ţările care vor asigura implementarea ei şi cu ce mijloace şi care vor fi regulile de folosire a forţei, pentru ca aplicarea acestei măsuri să nu afecteze populaţia civilă, aşa cum s-a întâmplat în trecut - a mai spus Lavrov.

Radu Dobriţoiu: Iată domnule colonel, Saşa s-a referit, la un moment dat, şi la turneul european pe care îl face vicepreşedintele SUA, Joe Biden. Ultima localitate vizitată de liderul american este...

Ion Petrescu: Chişinăul.
Radu Dobriţoiu: Vă rog frumos să venim în actualitate, pentru că este vorba despre ceea ce s-a întâmplat astăzi.

Ion Petrescu: Da, aş puncta două idei. Prima, că acest turneu a avut practic un scop care nu a fost declarat oficial, dar observatorii politici sunt cu toţii de acord că Joe Biden s-a dus la Moscova pentru a cere sprijinul Rusiei în obţinerea unui vot favorabil pentru rezoluţia de securitate care să autorizeze o manieră de a interveni militar pentru a răsturna raportul de forţe pe plan intern în Libia. Din fericire, pentru cel de-al doilea stat românesc, Republica Moldova, al treilea popas, după cel în capitala Finlandei, apoi în Moscova, a fost la Chişinău. Discursul vicepreşedintelui american a fost rostit într-o zi cu soare şi a fost foarte bine primit de cei care au participat la acest miting. Vreau în acelaşi timp să spun că semnalele date de Joe Biden la Chişinău sunt de importanţă maximă şi pentru România. În primul rând că este clar că Republica Moldova aparţine de facto comunităţii euroatlantice. Să nu uităm hotărârea summitului NATO de la Lisabona, în care, în mod oficial, secretarul general al NATO a anunţat că Republica Moldova beneficiază de protecţia NATO. Doi, a cerut la modul amical măsuri clare de combatare a traficului de persoane, a corupţiei şi de continuare a reformelor, existând o formulare clară: "America este în spatele Alianţei pentru Integrare Europeană, care deţine puterea la Chişinău, cu condiţia să facă reformele respective". Şi ceea ce este cel mai important, Joe Biden a zis: " I will be back" ("Mă voi întoarce"), ceea ce înseamnă că America nu a făcut un gest de curtoazie, ci un gest al începutului unei relaţii care în termeni englezi înseamnă "keep in touch" ("menţinem legătura" şi o dezvoltăm pe baze reciproc avantajoase).

Radu Dobriţoiu: Revenim la tema principală a emisiunii de astăzi: "Libia şi războiul civil din această ţară", care continuă să fi în atenţia principalelor organizaţii internaţionale. Să punctez câteva informaţii de astăzi.
Parisul şi Londra sunt pregătite de acţiuni ţintite împotriva unor obiective din Libia. De asemenea să îl citez şi pe preşedintele României, Traian Băsescu: "În acest moment, România nu susţine o soluţie militară în Libia" - a spus preşedintele Traian Băsescu la Bruxelles. El a adăugat că, în opinia României, aceasta poate fi o eroare politică majoră. Informaţiile au fost transmise astăzi de jurnaliştii care îl însoţesc pe şeful statului. De asemenea, tot astăzi, ministrul administraţiei şi internelor, Traian Igaş, a declarat într-o conferinţă de presă, la Arad, că România trebuie să fie pregătită oricând pentru un eventual val de refugiaţi sau imigranţi provenind din nordul Africii. De asemenea, în opoziţie cu ceea ce îşi doresc Parisul şi Londra, cancelarul german Angela Merkel s-a declarat astăzi fundamental "sceptică" faţă de ideea unei intervenţii militare în Libia, la ora actuală subliniind că situaţia evoluează de la zi la zi. Şi, foarte important, pentru că am vorbit de UE, preşedintele UE, Herman van Rompuy, anunţa: "Liderii actuali ai Libiei trebuie să abandoneze puterea fără întârziere". El a adăugat că liderii europeni consideră opoziţia reunită în Consiliul Naţional de tranziţie drept un interlocutor legitim. Iată astea sunt cele mai proaspete, cele mai noi informaţii despre Libia. Dle colonel, aş dori să continuăm cu această analiză a evoluţiei, a situaţiei din nordul Africii, pornind bineînţeles de la ce s-a întâmplat pentru prima dată în luna ianuarie, este vorba de Tunisia, după aceea bineînţeles Egiptul şi, iată, în acest moment, Libia, dar şi cu influenţe asupra altor state din Orientul Mijlociu. Mi-am adus aminte, şi Dragoş Ciocîrlan a făcut-o de la Ierusalim, de Bahrein, unde există o populaţie majoritar şiită şi o dinastie sunnită, deci o evoluţie iată foarte complexă. Armata... ce rol are armata în această evoluţie, armata din fiecare ţară?

Ion Petrescu: Înainte de a puncta rolul armatei, simt nevoia să fac o precizare. În mod obiectiv, aceste mişcări au izbucnit pentru că era o diferenţă între accesul lor la un mod de trai occidental şi opresiunea, în sensul că nu aveau niciun forum democratic de exprimare a doleanţelor proprii. Pe de altă parte, armata libiană este în faza unei mari provocări, ori va defecta, îl va trăda pe Muammar Gaddafi şi va avea un rol ca armata din Egipt, de garant al viitoarei democraţii în Libia, ori va rămâne de partea acestuia şi va avea soarta armatei irakiene, care, după ce dictatorul a fost învins, a fost arestat şi judecat, a fost practic demantelată şi s-a format o nouă armată a Irakului. Din acest punct de vedere, aş vrea să vă spun un lucru, la 6 milioane de libieni mai există încă 1,5 milioane de cetăţeni de alte naţionalităţi, care vin şi lucrează în Libia. Dintre aceştia, au fost evacuaţi de-abia 250.000. Criza refugiaţilor de care vorbea ministrul de interne este reală. Faceţi diferenţa dintre numărul total de străini care ar pleca din Libia şi câţi au fost până acum evacuaţi, iar aceştia toţi vor dori să vină în Europa şi nu în altă parte.

Radu Dobriţoiu: Putem specula acest aflux de populaţie pentru a grăbi intrarea în Spaţiul Schengen?
Ion Petrescu: Eu aş puncta altfel şi aş spune că preşedintele Băsescu a făcut o declaraţie înţeleaptă, pentru că a înţeles că nu întâmplător Germania nu doreşte implicarea NATO şi a înţeles că noi, ca parte a comunităţii europene din această Alianţă Nord-Atlantică, în momentul de faţă trebuie să fim atenţi la ceea ce se întâmplă, deoarce Libia oferă petrolul de cea mai bună calitate. Şi să nu uităm că principalul beneficiar al petrolului libian este Italia, care, după cum vedeţi, nu prea se pronunţă, şi pe locul doi Franţa.

Radu Dobriţoiu: "Euroatlantica" la final. Invitaţi în această seară au fost, prin telefon, dl senator Teodor Meleşcanu şi, în studio, alături de mine la "Euroatlantica", dl col Ion Petrescu. Vă mulţumesc pentru atenţie. La revedere!