Coeziunea UE în anul electoral 2017

Radu Dobriţoiu: Bun găsit. Coeziunea UE pare să fie afectată atât de hotărârea luată de Marea Britanie de a părăsi UE, dar şi de alte decizii, cum a fost cea de impunere a unor cote de refugiaţi. Din ce în ce mai des presa publică comentarii despre posibilitatea ca noi ţări să părăsească blocul comunitar şi în anul electoral 2017 acesta pare să fie un subiect de campanie pentru diferite partide. Cu influenţă mai mare sau mai mică, actori statali sau non-statali afectează coeziunea UE. Vom analiza această temă împreună cu eurodeputatul UDMR Iuliu Winkler, vicepreşedintele Comisiei pentru Comerţ Internaţional din Parlamentul European. Emisiunea va fi susţinută cu corespondenţe şi analize de la colegii mei din Roma şi Amsterdam.
Tema ediţiei din această seară este: „Coeziunea UE în anul electoral 2017”.
Bună seara, dle europarlamentar Iuliu Winkler. Mulţumesc pentru că aţi acceptat să participaţi la emisiunea "Euroatlantica".
Iuliu Winkler: Bună seara dvs şi celor care ne ascultă şi eu vă mulţmesc pentru că aţi apelat la mine.

Radu Dobriţoiu: Sunteţi binevenit, mulţumim, dle Iuliu Winkler, în urmă cu cinci ani nu anticipa nimeni că UE va aborda probleme atât de complexe cum sunt acum Brexitul sau adoptarea cotelor de refugiaţi. Putem spune că UE trebuie să găsească soluţii pentru a se adapta la noile provocări, inclusiv din punctul de vedere al instituţiilor?
Iuliu Winkler: Dacă fixaţi acest termen de cinci ani pentru analiză, atunci sigur, pe de o parte, trebuie spus că deja ne aflam în criză, nu noi, Europa, ci noi, lumea, întregul mapamond se afla în plină criză financiară, respectiv în tranziţia dintre criza financiară şi cea economică acum cinci ani de zile şi se întrezăreau deja anumite probleme în ceea ce priveşte coeziunea din cadrul UE pentru că tot ceea ce a însemnat măsurile împotriva crizei evident că au deschis uşa populismului, au deschis uşa sau au adâncit anumite falii care existau, dar erau mult mai puţin adânci, poate în urmă cu mai mulţi ani, mă gândesc aici la faliile dintre Est şi Vest, faliile dintre Nord şi Sud în ceea ce priveşte cultura muncii, în ceea ce priveşte disciplina financiară bugetară, dar şi în ceea ce priveşte pur şi simplu reacţia societăţilor din Estul Europei, care au trăit nu este aşa, 50 de ani de partea greşită a cortinei de fier, toate aceste lucruri însă au primit un avans şi mai mare, au primit o lovitură mare în urmă cu doi ani de zile atunci când criza migraţiei a venit şi a intensificat toate celelalte crize. Vedem faptul că anul trecut, 2016, a fost marcat şi iar trec din Europa pe planul global pentru că vreau să mă refer la două evenimente neaşteptate, neprognosticate şi anume evident, rezultatul referendumului legat de ieşirea Marii Britanii din UE şi rezultatul alegerilor prezidenţiale dincolo de Atlantic, acolo unde avem deja de câteva săptămâni un nou preşedinte. Anul trecut probabil că puţini credeau că acesta va fi noul preşedinte al SUA, după cum în primăvara anului trecut dacă doriţi, foarte puţini ar fi crezut că va exista un Brexit, care, iată, acum este pe cale să înceapă. Probabil în câteva săptămâni vom vedea anunţul primului ministru Theresa May legat de declanşarea procedurilor care vor dura sigur mai multă vreme, dar vor aduce mari schimbări şi atunci eu aş spune că mi-este teamă să mai fiu liniştit în acest an 2017, mi-e teamă să mă gândesc că el va trece fără surprize, fără surprize în planul pe care l-aţi sugerat deja dvs, acela al alegerilor din multe state importante ale UE şi în primul rând, din duetul dacă doriţi, din locomotiva europeană care este duetul german-francez. Deci şi în Germania şi în Franţa vom avea alegeri. Întâi în Franţa apoi în Germania alegeri, surprizele nu sunt excluse nici aici.

Radu Dobriţoiu: Aţi amintit de criza migraţiei. În privinţa refugiaţilor, ţările din grup de la Vişegrad au anunţat că nu vor accepta aceste cote. Polonia a fost extrem de fermă, Ungaria la fel. UE însă nu a renunţat la aceste cote impuse ţărilor membre. Cum ar trebui rezolvată această problemă sau are această problemă o rezolvare?
Iuliu Winkler: Bineînţeles, orice problemă are o rezolvare şi în încet-încet eu văd că ne îndreptăm către o asemenea soluţie. În primul rând aş completa afirmaţia dvs relativă de la grupul de la Vişegrad cu faptul că nici România nu doreşte impunerea unor cote obligatorii cu oprivire la primirea de migranţi. Trebuie să facem o distincţie foarte importantă. Ce înseamnă refugiaţi...
Radu Dobriţoiu: Sigur, România...
Iuliu Winkler: şi ce înseamnă migranţi, pentru că...
Radu Dobriţoiu: Sigur că da, ca termen. România şi-a arătat disponibilitatea dar nu mai pentru un anumit număr de refugiaţi, în schimb Polonia a spus că nu va primi niciun refugiat.
Iuliu Winkler: Deci încă o dată, nu este vorba de nuanţele declaraţiilor, eu cred că poziţia României este absolut corectă şi am şi spus acest lucru de mai multe ori public în Parlamentul European, faptul că stăm de vorbă despre problema refugiaţilor, adică a oamenilor care au acest statut conform legislaţiei internaţionale, a oamenilor care fug pentru a-şi salva viaţa, fug din calea războiului, din calea nimicirii fizice. Eu cred că este evident că toţi trebuie să ne luăm partea din povara colectivă a UE. În momentul în care discutăm despre politica de migraţie eu cred că aici ar trebui să ajungem şi eu chiar sper că vom ajunge până la urmă la un soi de politică care trebuie să fie apanajul statului membru. Eu cfred că este evident că nu putem face comparaţia dintre societăţile din Est, fie ea cea a Bulgariei, a României sau a Ungariei cu societăţile din Vest sau din fostele...din statele care au avut sisteme coloniale. Este vorba de cu totul şi cu totul altceva. Nu aş vrea să şochez pe nimeni, dar eu sunt convins că sunt mulţi ascultători care ştiu ceea ce... înţeleg ceea ce eu voi afirma şi din proprie experienţă păi dacă mergem la Londra acolo migranţii suntem noi. Noi, românii, ungurii, polonezii, cei din Est care sunt de fapt cetăţenii europeni fiind folosesc libertatea de mişcare pentru a trăi, a munci sau a învăţa în Marea Britanie.

Radu Dobriţoiu: Şi nu cei din fostul imperiu britanic sau din Commonwealth.
Iuliu Winkler: Şi nu cei din fostul imperiu britanic care bineînţeles eu sau părinţii lor au fost supuşii majestăţii sale, deci au fost cetăţeni ai imperiului britanic la un moment dat al istoriei, mai apropiat sau mai îndepărtat. Deci sunt aceste diferenţieri şi atunci eu cred că dacă avem datorie şi morală, dar şi legală faţă de refugiaţi avem însă sau trebuie să ne impunem decizia proprie la nivel naţional în ceea ce priveşte politica de imigraţie, care depinde de foarte-foarte mulţi factori.
Radu Dobriţoiu: Am amintit şi de actorii non-statali cu influenţă asupra coeziunii UE. Criza economică greu controlată afectează şi ea coeziunea UE. Ţări mai puţin dezvoltate economic, alături de puteri regionale sau emergente în acelaşi bloc comunitar cu direcţii şi dorinţe diferite. Cât de mult vor afecta aceste diferenţe coeziunea UE?
Iuliu Winkler: O afectează deja pentru că suntem în plin elan, să spun, al discuţiilor referitoare la ceea ce se va întâmpla cu bugetul comun al UE după 2020. Şi aici ştiţi foarte bine că două treimi din bugetul UE, acel aproximativ 1% din produsul cumulat al statelor membre, două treimi din acest buget comun sunt alocate a două politici care sunt de fapt politici de distribuţie şi anume Politica Agricolă Comună şi Politica de Coeziune. Ambele sunt de importanţă crucială pentru statele din Estul Europei şi pentru România evident. Nici nu cred că trebuie să argumentez prea mult. Politica Agricolă Comună este cea care a făcut posibilă politici de dezvoltare rurală,
pentru plăţile pe suprafaţă etc. şi care este în curs să schimbe imaginea satului românesc, iar politica de coeziune chiar cu slaba nostră performanţă, ştiţi foarte bine, cu chiu cu vai şi după trei ani de zile abia am ajuns la către 80% grad de utilizare a fondurilor din perioada 2007-2013, totuşi, această politică de coeziune este şi va rămâne indispensabilă pentru noi, aş spune eu, şi după 2020. Statele din Vestul Europei doresc să treacă accentul de pe această politică de coeziune pe politici de creştere a competitivităţii, adică ei vor să cheltuie mult mai mult din bugetul comun UE pentru economiile proprii şi practic, pentru finanţarea dezvoltării firmelor lor, fie că sunt companii mijlocii, fie că sunt firme mici sau start-up-uri şi evident, statele din Vest şi cele care sunt mai expuse graniţelor - mă refer aici la Italia, spre exemplu sau la Grecia - doresc să folosească în viitor sume din ce în ce mai importante pentru politicacomună de apărare, pentru întărirea graniţelor, pentru tot ceea ce înseamnă nu apărare, aş spune, dar în orice caz, măsurile de prevenire ...
Radu Dobriţoiu: Şi de securitate internă, mai degrabă!
Iuliu Winkler: ... în ceea ce înseamnă migraţia şi apoi, sigur, foarte importantă, problema terorismului, care este o problemă europeană. Vedem foarte bine atât timp cât Spaţiul Schengen garantează una dintre cele mai valoroase libertăţi pe care este construită UE, evident că fragmentarea sistemelor de informaţii şi a serviciilor de securitate la nivel naţional înseamnă faptul că informaţia totuşi nu circulă aşa cum ar trebui, nu este permeabilă 100% dincolo de graniţe şi asta înseamnă tot atâtea şanse pe care teroriştii le folosesc pentru scopurile lor negative.

Radu Dobriţoiu: Aţi amintit de Italia, moneda unică euro este un nou factor care poate influenţa coeziunea UE. Subiectul este privit cu îngrijorare în Italia, de la Roma transmite pentru "Euroatlantica", Elena Postelnicu.
Reporter: /Viza/ Europei provine din lipsa de răspunsuri eficiente la nevoia de siguranţă, iar o ieşire din euro ar duce potrivit ministrului economiei de la Roma, Carlo Calenda, la un fenomen de sărăcie de proporţii. Aceasta chiar şi în contextul în care în prezent Europa înteagă trece printr-un proces de sărăcie lentă şi inexorabilă, chiar şi din cauza Italiei, unde trebuie să se acţioneze împotriva şomajului. Nu există nicio diferenţă între a nu avea lire sau a nu avea euro, însă poate să existe o mare diferenţă dacă cu lire ar fi locuri de muncă fără să se mai emigreze în alte ţări. Pe de altă parte, Italia, unde este puţin probabil că în acest an să se ajungă la alegeri anticipate, asistăm la deciziile luate de alţii. Liderul formaţiunii de extremă dreaptă Liga Nordului, Matteo Salvini, consideră că după Marea Britanie urmează Italia, care să iasă din UE. La rândul lor, şi reprezentanţii Mişcării Populiste Cinci Stele au declarat în repetate rânduri că şi-ar dori ca sistemul monetar euro să fie diferit pentru Nord şi Sud, iar liderul grupării, Beppe Grilo, vrea să organizeze o consultare a poporului. În Italia se poate spune orice însă nu se poate face nimic pentru a împiedica alegerile din Franţa, Olanda şi Germania. Nu se poate face nimic pentru a împiedica declinul sau problemele altor ţări care în acest moment îşi pun în mod just problema convenienţei euro sau a acestei Europe.
Radu Dobriţoiu: Dle Iuliu Winkler, moneda euro presată din diferite părţi, cu un dolar din ce în ce mai puternic, care este viitorul monedei europene?
Iuliu Winkler: Vedeţi dvs, avem nu o singură UE şi avem de fapt, mai multe UE! Este un sistem al cercurilor concentrice care se suprapun sau nu se suprapun. Zona euro este o zonă puţin mai integrată, Spaţiul Schengen este iar o altă UE interioară. Avem periferiile care formează din nou alte şi alte sisteme. Eu aş spune trei lucruri aici: în primul rând, faptul că avem sau există o anumită criză şi în zona euro care nu s-a terminat şi asta este criza grecească, dar şi criza diferenţialului extraordinar de mare de competitvitate dintre statele din Nord şi statele din Sud. Respectiv, iată, în cazul Italiei, am auzit în reportajul de mai înainte sau ştirea de mai înainte, diferenţa însăşi din interiorul Italiei, între Nordul statului, mut mai competitiv şi mut mai industrialiat şi sudul Italiei, o regiune tradiţional, istoric vorbind, mult mai săracă. Apoi a doua chestiune pe care aş spune-o este cea a tendinţelor care apar sau reapar periodic, pentru că din nou acum avem un raport în Parlamentul European întocmit de destul de bine cunoscutul federalist fost premier belgian Verhoffstaedt, care vorbeşte de decizi în Parlamentul European care să fie luate diferenţiat: pentru zona euro doar de parlamentarii care provin din acele state, ceilalţi având doar un rol consultativ, lucru evident inacceptabil şi cu care ne vom confrunta chiar în zilele următoare. Respectiv a treia afirmaţie pe care aş face-o este că zona euro cu toate încercările prin care trece şi cu toate zdruncinăturile la care a fost supusă, iată, a rezistat şi a dovedit performanţă, pentru statele care utilizează în comun acest mijoc de plată. De aceea, eu cred că reafirmarea mereu în România a faptului că avem obiectivul de a adera la zona euro, avem obiectivul de a atunci când economia o permite, atunci când stabilitatea financiară şi ceilalţi parametri economici şi financiari fiscali sunt potriviţi vom introduce moneda euro în România este o decizie foarte importantă pentru că ne ţine focalizaţi pe obiectivele pe care le avem. Sigur, introducerea euro nu este un obiectiv, introducerea euro este o unealtă pentru a ne face mai profund integraţi, pentru a ne face mai competitivi, pentru a creşte cheltuielile, pentru a scădea cheltuielile de funcţionare, dar este totuşi un lucru important să avem aceste obiective fixate mereu şi de la care să nu ne abatem.

Radu Dobriţoiu: Problema reprezentată de cotele de refugiaţi dar şi a ameninţările teroriste în special din partea grupării Stat Islamic au alimentat discursurile naţionaliste ale partidelor de dreapta din Franţa şi Germania, ţări unde în acest an avem alegeri. Despre acest subiect a realizat o sinteză Arina Petrovici.
Reporter: Migraţia şi eventualele atacuri teroriste sunt temeri care determină electoratul din Europa să susţină mai degrabă ideea apărării identităţii naţionale. Dar ascensiunea partidelor de extremă dreapta pune în pericol proiectul european. Într-un interviu acordat zilele trecute, premierul spaniol Mariano Rajoy aprecia că victoria partidelor de extremă dreapta în alegerile din Franţa şi din Germania ar reprezenta o catastrofă pentru Uniunea Europeană. El sublinia că posibilitatea ca Marine Le Pen
să câştige prezidenţialele în Franţa ori Alternativa pentru Germania să primească sufragii importante ar fi un dezastru. Ar însemna pur şi simplu distrugerea Europei.Cu un Francois Fillon conservator ca orientare, protagonist al unui scandal de corupţie, rivala sa Marine Le Pen, liderul formaţiunii populiste de extremă dreapta Frontu Naţional şi susţinătoare a ieşrii Franţei din UE şi din zona euro, este creditată în sondaje cu şanse mari. Potrivit expertului francez Bertrand Badit, citat de France Presse, candidaţii care sunt mai degrabă favorabili gloalizării continuă să joace pe partea deschiderii către Europa, cum este cazul independentului de dreapta Emmanuel
Macron. Socialistul Benoit Hamon nu se prezintă ca un susţinător fervent al proiectului european, dar nici nu se manifestă împotriva UE, conştient fiind că astfel s-ar apropia de modelul Brexitului, pe care în niciun caz nu îl agreează. În Germania, candidaţii conservatori şi social-democraţi la funcţia de cancelar, Angela Merkel şi Martin Shulz, sunt cam la egalitate în preferinţele de vot şi niciunul dintre ei nu poate fi suspectat măcar de sentimente anti-europene. Dimpotrivă. Însă formaţiunea Altrnativa pentru Germania, cu o doctrină politică populistă şi eurosceptică suscită îngrijorări. În alegerile regionale de anul trecut, AfD a obţinut reprezentare în 10 din cele 16 parlamente ale landurilor germane, iar la scrutinul legislativ din septembrie ar putea obţine 12% până la 15% dintre voturi. Totuşi, ar putea exista motive de optimism. Un sondaj UGAV efectuat în mai multe ţări europene şi publicat de agenţia DPA relevă că în cazu în care ar avea loc un referendum privind apartenenţa la UE, doi din trei germani s-ar pronunţa în favoarea rămânerii în blocul comunitar.

Radu Dobriţoiu: Înţelegem din aceestă analiză domnule Winck;er că Franţa şi Germania nu vor influenţa foarte mult din această analiză domnule Winkler că Franţa şi Germania nu vor influenţa foarte mult această coeziune sau viitorul UE, însă este important de menţionat că această discuţie, aceste subiecte privibnd ieşirea celor două ţări sau o altă atitudine în interiorul UE sunt subiecte deja pe agenda unor partide importante cu reprezentativitate în parlamentele celor două ţări.
Iuliu Winkler: Sincronizarea dintre Franţa şi Germania nici nu cred că am folosit cuvântul potrivit aş spune mai degrabă complementaritatea dintre Franţa şi Germania sunt esenţiale pentru UE, pentru că în jurul acestui duet franco-german s-a întâmplat în decursul celor 60 de ani de istorie europeană întreaga echilibristrică, să spunem, a acceptării la un moment dat a Marii Britanii, spre exemplu, ca membru al UE în urmă cu vreo 40 de ani, apoi astăzi a celor care trebuie să o spun, se bucură pentru deciaia Marii Britanii de a pleca în sfârşit din UE, folosesc termenii acestor oameni care chiar sunt foarte bucuroşi de această plecare, şi care spun că iată astfel va dispărea în sfârşit o frână în calea unei integrări mai profunde, pentru că mereu Regatul Unit a fost cel care a preferat o cooperare economică şi comercială şi a fost mereu potrivnic unei integrări politice.

Radu Dobriţoiu: Franţa îşi face inclusiv calcule pentru a prelua o parte din funcţiile de comandă ale Marii Britanii în interiorul NATO nu numai în UE. Sigur că da, viitorul instituţiilor acum dacă fac o paranteză, pentru că după aceea aş vrea să continui despre cele două ţări, dar viitorul instituţiilor europene în contextul Brexitului este o poveste fascinantă. Gândiţi-vă că în Parlamentul European dacă se va anunţa Brexitul în mod legal în luna martie, aşa cum aşteptăm, atunci se pune o foarte serioasă întrebare: cum pot continua, pentru că legal colegii noştri britanici rămân deputaţi cu drepturi depline, dar apare o problemă, nu ştiu, etică, morală. Cum continuă ei să îşi exercite dreptul la vot într-o Uniune Europeană pe care ei sunt pe cale să o părăsească?
Radu Dobriţoiu: Un paradox.
Iuliu Winkler: Este un paradox şi este un paradox care ne arată cu atât mai mult faptul că întregul eşafodaj instituţional al UE în primul rând, probabil mai puţin în cazul NATO, dar în cazul UE întregul eşafodaj a fost construit pe ideea lărgirii şi nicidecum pe ideea unei micşorări la un moment dat a UE.
Radu Dobriţoiu: Domnule Winkler mai avem un material din Olanda, ieşirea Olandei din UE reprezintă un subiect de campanie electorală pentru extrema dreaptă din această ţară. Constatăm mesaje cu un impact mai mare sau mai redus asupra electoratului, ne îndreptăm spre Amsterdam.
Pentru extrema dreaptă din această ţară, constatăm mesaje cu un impact mai mare sau mai redus asupra electoratului ne îndreptăm spre Amsterdam, de unde transmite Claudia Marcu.
Reporter: Dacă mâine ar avea loc alegeri în Olanda, Partidul pentru Libertate, condus de politicianul de extremă dreapta Geert Wilders, ar obţine în parlament 33 din cele 150 de locuri. În anul 2012, a obţinut 12 locuri, dar, deşi este cel mai mare în acest moment, Partidul lui Geerd Vilders va avea nevoie de alte partide pentru o coaliţie guvernamentală. Doar că toate celelalte partide au făcut precizări clare că nu vor să colaboreze în niciun fel cu Partidul pentru Libertate. O ieşire a Olandei din UE, aşa cum vrea Wilders, nu ar avea niciun sens, aşa cum nu avea sens o UE fără Franţa, dorinţa doamnei Le Pen. Liderii partidelor extremiste din Franţa, Germania şi Olanda s-au întâlnit luna trecută în Koblenz, în Germania, şi au anunţat că vor o altă Europă, vor eliberare, vor să ridice garduri şi să îşi închidă graniţele.
Prim vicepreşedintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, spunea la sfârşitul anlui trecut că populiştii nu au oponenţi, ci duşmani. Odată ce câştigă alegerile, cei care nu i-au votat le sunt duşmani. Trebuie să fim foarte atenţi la acest aspect, o democraţie nu există decât dacă majoritatea respectă minoritatea, a precizat Timmermans.
Reporter: Într-un interviu pentru RRA, Georgio Caminis, primarul Atenei, un oraş sufocat de refugiaţi, a spus: Sigur că avem nevoie de UE, mai ales acum, în acest context internaţional. Nici măcar Germania nu va reuşi să îşi facă vocea auzită de una singură. Au fost cuvintele lui Giorgio Caminis.

Radu Dobriţoiu: Mai avem un minut, dle Iuliu Winkler, din emisiune, aş dori un minut să vorbim despre atitudinea ţărilor din UE faţă de Moscova şi mă refer în primul rând la sancţiunile economice, Ungaria, de exemplu, doreşte apropierea de Rusia, ridicarea sancţiunilor ar fi susţinută şi de Austria, Italia, Cipru, Slovacia, Franţa şi Cehia. Cum ar trebui tratată această relaţie cu Rusia?
Iuliu Winkler: Un minut este mult prea puţin pentru o problemă de o asemenea anvergură, dar în orice caz, eu cred că trebuie mai multă unitate faţă de Moscova, mai multă unitate europeană pentru că este adevărat că există acea listă a ţărilor pe care le-aţi pomenit care astăzi în mod public ar dori ridicarea sancţiunilor, dar există şi alte state care chiar dacă nu spun acest lucru în mod public, sunt atât de strâns legate de Moscova din punct de vedere economic încât aceste legături strânse inflenţează evident şi decizia politică. Eu cred că ne-ar trebui deci mai multă unitate, dosarul energiei este un exemplu foarte bun pentru cât de mult ar putea să ajute Europa o atitudine unită vizavi de Moscova şi o voce unică sau cât mai unită în dialogul cu Moscova, în aşa fel încât într-adevăr să existe voci ale expresiei celor 500 de milioane de cetăţeni europeni în acest dialog foarte important de altfel pentru întreaga Europă.

Radu Dobriţoiu: Euroatlantica la final. Am discutat în această seară despre coeziunea UE în anul electoral 2017, invitatul ediţiei a fost europarlamentarul UDMR Iuliu Winkler.