Abordare socio-istorică a conceptului de euroatlantism

Răzvan Theodorescu: Euroatlantismul este un fenomen istoric care ia naştere odată cu revoluţia atlantică: revoluţia franceză şi revoluţia americană, cele două maluri ale Atlanticului. Lumea calvină din Anglia, care a avut prima revoluţie din epoca modernă, lumea calvină din Olanda, lumea calvină a coloniştilor englezi, din ceea ce au vrut să fie Statele Unite, au creat o unitate, care este o unitate economică - unitatea capitalistă, o unitate, de multe ori, politică. Şi de aici s-a născut, din acest "hardcore" - cum se numeşte din englezeşte - acest nucleu tare economic, dar şi religios şi politic, s-a născut, imediat după război, Uniunea Europeană.

Realizatori Nicu Popescu şi Radu Dobriţoiu

Nicu Popescu -Doamnelor şi domnilor România este membră a Alianţei Nord Atlantice şi a Uniunii Europene. Dar, calitatea de membru nu este tot una cu aceea de membru integrat deplin în aceste structuri. Întrebarea a apărut foarte pregnant în ultima perioadă ţinând cont de discuţiile legate de aderarea României la spaţiul Schengen care presupune aşa cum aţi aflat şi în trecuta noastră emisiune alţi paşi spre integrare. Sunt însă diferenţe mari. Împreună cu colegul Radu Dobriţoiu şi cu invitatul nostru special din această seară încercăm să le desluşim. Invitat special în această seară domnul academician Răzvan Theodorescu, profesor universitar. Bună seara domnule profesor.

Răzvan Theodorescu: Bună seara domnilor.

Nicu Popescu: Domnule profesor cu un mai bine de un deceniu şi jumătate în urmă la Televiziunea Română aţi realizat un material în care vorbeaţi despre cercuri concentrice şi le legaţi de dezvoltare, de integrare nord-vestică protestantă foarte dezvoltată, o centrură catolică, una ortodoxă şi de la Turcia mai departe o centură musulmană, cum a evaluat în timp conceptul?

Răzvan Theodorescu: Într-adevăr gândeam în aceste cercuri care rămân în continuare în structura Europei. Noi trebuie să urmărim dinamica istorică a formării Europei. În primul rând, Europa... sigur Europa este un nume care vine din mitologie, este un nume amintit la Socrate care opunea Europa barbariei Asiei; în Evul Mediu este Universitas Cristiana, a rămas celebră formula unui umanist devenit papă, al lui Enea Silvio Piccolomini, în Quattrocento, europaeus sine cristianus, spunea Pius al II-lea, care este acest umanist. Atenţie chiar cu acest citat din Quattrocento ajungem într-o mică capcană şi am să v-o evoc dendată. Am urmărit în ultimii ani la politicieni, la diplomati, la colegii mei din mediul academic un entuziasm extraordinar al aderării şi este firesc să fie aşa. Aderarea care nu este în integrare cum foarte bine spuneaţi, aderarea a fost un moment important în istoria contemporană, România spune este a României dintotdeauna. Există însă un lucru împotriva căruia eu mă ridic cu hotărâre, ideea unei singure Europe Unite ca să reiau schimbând-o sintagma generalului Dgoll de la Atlantic la Urali pentru că Rusia nu face parte din UE, dar Rusia face parte din Europa şi până la Marea Neagră să spunem. Bun. Nu există o singură Europă şi însă-şi dificultatea noastră de a păşi în momentul de faţă către spaţiul Schengen, trebuie să ne arate acest lucru. Am conferenţiat în această vară în mai multe puncte ale Europei pe o temă care îmi este foarte dragă, cele două Europe. Este o temă cu care eu îmi încep şi cursul de istoria civilizaţiei europene spunând studenţilor, spunând celor care vor să mă asculte încă de la formarea Europei. Şi formarea Europei datează din momentul în care se sfârşeşte Imperiul Roman Unificat şi Unificator, standardizat şi odată cu această încheiere de Imperiu, de Imperium Romanorum se naşte ceva care este fundamental pentru Europa, se naşte creştinismul. Europa o spunea încă Christofer Doutzen un mare istoric englez într-o carte celebră din 1932 "The Making Of Europe" formarea Europei spunea Europa este evoluţia ideii creştine. În această evoluţie de la început există două Europe: eu o spun Europa lui Aristotel, Europa pragmatică, Europa silogismului, Europa pozitivă, Europa arhianismului adică Europa care îl vede pe Isus omul şi de aceea o serie întreagă de manifestări specifice liturgice ale lumii occidentale şi Europa lui Platon. Europa care avea să fie roba dizanţului. Europa unui anume tip de reverie, unui anume tip de idealism, Europa uenei anumite zăbave, Europa care totuşi a dat imens de multe lucruri. Această a doua Europă continentului întreg. Gândiţi-vă numai la faptul că la poalele Acropolei s-a născut ideea de Constituţie şi ideea de democraţie.

Nicu Popescu: Domnule profesor, ideea de Uniunea Europeană şi a Alianţei Nord-Atlantice au plecat din vestul Europei şi noi suntem la Marea Neagră. Trebuie să le punem una lângă alta?

Răzvan Theodorescu: Nu. Nu trebuie să le punem una... pentru că tocmai divergenţa aceasta, tocmai frumuseţea acestei pajişti care este Europa, care contrastează cu unitatea unei cazărmi, e cea care trebuie să ne placă. Să fim înţeleşi. Europa s-a structurat cu timpul tocmai din perspectiva aceasta a spiritualităţii, a religiei şi a confesiunii care, de multe ori, sunt confundate de oamenii noştri politici nu numai la noi, dar şi în alte părţi în Occident. Această spiritualitate care ea determină economia - a spus-o Max Weber, care a întemeiat sociologia religiilor - ea determină politicile şi aşa mai departe. Ei bine, Europa, la un moment dat, s-a conturat în mai multe confesiuni creştine: lumea protestantă - mai bogată, lumea protestantă la rândul ei divizată în lumea calvină - cea mai bogată, în lumea luterană - mai puţin bogată, lumea catolică - şi mai puţin bogată şi aici Weber îşi oprea analiza sa sociologică. Noi putem continua: lumea ortodoxă şi lumea islamică, sigur, făcând abstracţie de cele două situaţii artificiale - Luxemburgul catolic, plin de bănci şi Emiratele Arabe, pline de petrol. Ei bine, unde s-a format euroatlantismul? Euroatlantismul este un fenomen istoric care ia naştere odată cu ceea ce /.../ numea revoluţia atlantică: revoluţia franceză şi revoluţia americană, cele două maluri ale Atlanticului. Lumea calvină din Anglia, care a avut prima revoluţie din epoca modernă, lumea calvină din Olanda, lumea calvină a coloniştilor englezi, din ceea ce au vrut să fie Statele Unite, au creat o unitate, care este o unitate economică - unitatea capitalistă, o unitate, de multe ori, politică. Şi de aici s-a născut, din acest "hardcore" - cum se numeşte din englezeşte - acest nucleu tare economic, dar şi religios şi politic, s-a născut, imediat după război, Uniunea Europeană, nu? Se numea altfel, ştiţi bine. S-au aglutinat între timp. A venit şi lumea catolică a Franţei, lumea catolică a Italiei. Clubul s-a lărgit: lumea catolică a Belgiei. Apoi, a venit Scandinavia. Bun. S-a creat un club euroatlantic protestant şi catolic. Din raţiuni strategice care ţin foarte mult şi de cea de-a doua organizaţie pe care aţi amintit-o, care este Alianţa Atlanticului de Nord, care - cum ştiţi - în vremea celor două superputeri se extinsese în zona Mediteranei, cuprinzând Turcia şi cuprinzând Grecia. Grecia a fost prima ţară ortodoxă care a intrat în această lume numită euroatlantică, dar care încetează să fie euroatlantică în momentul în care, în 1981, Grecia aderă. Am dezvoltat, cu timpul - încă de când eram ministrul culturii la întâlnirea miniştilor culturii de la Dubrovnik pentru prima oară, în 2001 - conceptul de "verticală euroatlantică" şi de "orizontală euromediteraneeană" pentru că, dacă băgaţi de seamă, ţările catolice şi ţările ortodoxe, pentru că acum s-a adăugat Greciei Ciprul, s-a adăugat România, s-a adăugat Bulgaria - astăzi 18% din ţările Uniunii Europene sunt ţări ortodoxe - această orizontală care complineşte, cum cele două Europe se complinesc, această orizontală euromediteraneeană complineşte verticala euroatlantică cu lumea catolică a Portugaliei, a Spaniei - atenţie! - mai târziu venite în această construcţie, apoi, cu lumea ortodoxă a Greciei...A spaţiului românesc şi bulgăresc care aparţine, lumea pontică este o continuare a acestei lumi meditaraneene. Face parte din ea de fapt...

Nicu Popescu: Imperiul Roman de Răsărit

Răzvan Theodorescu: Exact. Şi - istoricul din dvs. şi-a amintit acest lucru - şi aici ajung la un fundamental al acestor zile şi este foarte posibil ca această orizontală catolică şi ortodoxă a euromeditarenaităţii să se comprimească cu elementul islamic al Turciei.

Radu Dobriţoiu: Domnule academician, vă propun să ne îndepărtăm de Europa pentru a ajunge într-o zonă departe de creştinism, la graniţele operaţionale ale Alianţei Nord-Atlantice, acolo unde a ajuns Alexandru Macedon, de unde au plecat invaziile mongole. În ianuarie 2002, când am ajuns pentru prima dată în Afganistan, la Kabul, am fost profund impresionat chiar de la primele peisaje pe care le-am văzut de o combinaţie greu de descris în cuvinte, o îmbinare între secolul XX şi secolul XIV-XV. Mai mult, pe paşaport am primit o viză atunci care menţiona ca data intrării mele în Afganistan anul 1384, după /egiră/. Fără a-i da pe deplina dreptate lui Huntington, care la rândul său îi răspundea lui Fukuyama în "Ciocnirea civilizaţiilor", vă rog, domnule academician Răzvan Theodorescu, să abordăm din această perspectivă întâlnirea dintre NATO şi populaţia afgană.

Răzvan Theodorescu: Este de fapt întâlnirea între două lumi care contrastează imens. Eu analizez de mai multă vreme acest lucru, am devenit prin hotărârea Guvernului român unul din cei trei ambasadori naţionali ai programului "Alianţa civilizaţiilor" care studiază pe urmele evenimentelor din Afganistan şi pe urma faimosului 11 septembrie 2001 problema întâlnirii, acest /../ de care s-a ocupat şi Huntington. Vedeţi dvs., lumea americană şi anexa ei occidentală n-a înţeles şi continuă să nu înţeleagă un lucru fundamental şi care va reveni în momentele în care se va discuta serios problema aderării Turciei. Islam-ul, Asia, dar vorbim de Islam, de lumea islamică, nu de lumea budistă - şi acolo lucrurile se pot pune cam în acest fel - are altă scară de valori..

Radu Dobriţoiu: Sisteme de valori diferite...

Răzvan Theodorescu: Cu totul altfel decât lumea occidentală şi într-un fel, noi, Europa Orientală, care a cunoscut turcocraţia, că am cunoscut Islamul, înţelegem mai uşor aceste lucruri. Drepturile omului, drepturile omului sunt cu totul altceva în lumea islamică. Nu poţi să le judeci după canonul declaraţiei revoluţiei americane şi a revoluţiei franceze. Aceasta toţi ne naştem egali" - nu, nu, acolo nu se nasc toţi egali. Şi dacă vrem - iau numai acest exemplu - problema proprietăţii, problema femeii. Vedeţi, eu am conversat de curând în Belgia despre cele două Europe şi am avut în public oameni politici, diplomaţi, oameni de academie şi mi-a s-a pus o întrebare, care era în Belgia extrem de...: cum este cu femeia? Şi a trebuit sa răspund: potrivit uzanţelor islamice, dar aici se poate extinde şi către lumea africană şi aşa mai departe - femeia este o fiinţă aparte. Ea nu este urmaşa Evei din lumea creştină, ea este un giuvaer, e ceva care trebuie apărat, care trebuie ocrotit şi atunci ochii care nu sunt ochii credincioşilor Islamului, ochii care nu sunt cei ai urmaşului profetului. Nu trebuie să pângărească într-un fel cu privirea chipul femeii. Ţiu minte, mutatis mutandis în acelaşi tip de discuţie, un istoric din Africa Centrală care ne spunea la un congres la Stutgard, cu ani în urmă: "dvs., europenii, vest europeni şi est europeni deopotrivă, din cele două Europe: Credeţi că noi mergem înainte şi femeia vine după noi, pentru că ea este o sclavă - nu este aşa!". ... Noi mergem înainte ca să o apărăm de animalele sălbatice din junglă, mergem înainte ca să o apărăm de orişice agresiune. Nu uitaţi! Marea literatură de dragoste, marea literatură care pune femeia în fruntea tuturor fiinţelor este cea din lumea arabă, lumea arabă a dat primilor trubaduri, Omar Khayyam, primilor trubaduri din sudul Franţei şi din Italia, cei care au creat practic înainte de Dante Alighieri, marea lirică europeană, ei sunt arabiicare au dat aceste impulsuri, idei ...

Radu Dobriţoiu: Avicenna şi Averoes ...

Rzvan Theodorescu: Aşa şi cu matematică care evident vin din zona abstractizării, ei au creat algebra până la urmă, să nu uităm. Deci, am luat numai drepturile omului şi situaţia femeii, dar aş putea extinde, sunt alte scări valorice, dacă vrei să le impui cu arma ai răspunsul pe care îl ai. Fundamentalismul evident este un lucru care trebuie condamnat, dar să ştiţi că nu există numai un fundamentalism islamic, există şi un fundamentalism creştin, există şi un fundamentalism al ortodoxiei, ideea de a impune concepţiile tale cu forţa altora şi într-un chip totalitar.

Radu Dobriţoiu: Referindu-ne în continuare la această idee, dle academician, dacă îmi permiteţi, şi insistăm un pic pe Afganistan pentru că acolo este un punct fierbinte şi ...

Răzvan Theodorescu: ... pentru că acolo mor tineri români, da?

Radu Dobriţoiu: Credeţi că mai vechiul contact al afganilor cu trupele sovietice a influenţat ulterior sistemul lor de valori pentru a-i face mai reticenţi la primirea de noi trupe pe teritoriul lor? Se resimte această ciocnire a civilizaţiilor în ideologia talibanilor în loviturile date aproape zilnic trupelor NATO?

Răzvan Theodorescu: Hotărât... Hotărât pentru că trupele NATO, trupele americano-europene ale NATO, nu sunt altceva decât continuarea trupelor sovieticecare erau şi trupe europene care veneau cu alte valori, nu conta aici pentru că l-aţi evocat pe Huntington, Huntington spunea, ţineţi minte, la Harvard, nu mai ştiu la ce şcoală, da, la Harvard spunea acest lucru, "după căderea Zidului Berlinului şi după anul 1989, nu mai este o ciocnire între ideologii, este o ciocnire între religii". Trebuie, acest lucru trebuie bine învăţat şi, din păcate, oamenii noştri politici nu numai la noi în România, în cele două Europe, ignoră, nu au o cultură cât de cât articulată asupra acestor subiecte, sovieticii erau, de fapt, veniţi dintr-un imperiu euroasiatic care avea în ciuda atâtor elemente asiatice, avea valori europene! Rusia are valorile care mai mult sau mai puţin le are întreaga Europă, din punctul de vedere al instituţiilor Rusia nu este în UE, dar din punct de vedere al istoriei culturii şi civilizaţiei, nu poţi să faci istoria Europei fără Rusia. Deci, revin la această idee, ei s-au ciocnit întâi de imperialismul sovietic - îl pun chiar şi în ghilimele - şi după aceea s-au ciocnit de imperialismul - îl pun în ghilimele - în viziunea lor NATO. Bun! Este o situaţie specială, noi, România, am intrat în acest sistem pentru că suntem fideli Alianţei din care facem parte. Nu cred că stăruirea prea mare în acea zonă este benefică şi în momentul în care se vor retrage trupele reprezentând civilizaţia euroatlantică şi euromediteraneeană Afganistanul va rămâne, ca şi Pakistanul, pe care îl cunosc, ca şi India, pe care o cunosc, va rămâne în sistemele lor de valori, pe de o parte, islamice, pe de altă parte ...

Radu Dobriţoiu: Perene de mii de ani.
Răzvan Theodorescu: Sigur că da, în care lucrurile - vedeţi, în India sau în lumea chineză care aparţin unor alte sistemede referinţă ...

Radu Dobriţoiu: Acolo şi timpul are altă valoare...

Răzvan Theodorescu: ... timpul exact are altă valoare şi lucrurile se pare că merg dintr-un punct mai bine decât în lumea europeană.

Radu Dobriţoiu: Credeţi că acesta este motivul pentru care trupele româneşti au reuşit să dezvolte relaţii interpersonale şi în Irak cu populaţia arabă de acolo şi în Afganistan?

Răzvan Theodorescu: Observaţia dumneavoastră este foarte pertinentă. Da, cred că o anumită cunoaştere de către români a modalităţii prin care se are contactul cu lumea islamică...

Radu Dobriţoiu: Că valorile respective au un alt mecanism de comunicare.

Răzvan Theodorescu: ...cu valorile efective. Vedeţi, România şi Bulgaria vor juca, ca să revin la problema Turciei, un rol important, dacă vor dori, pentru că avem experienţa contactelor cu islamul de sute de ani.

Nicu Popescu: Domnule profesor, venind şi mai mult la zilele noastre, ce trebuie să facem noi ca să depăşim poate unele viziuni nefavorabile, pe care le avem din partea unei părţi mai la vest de noi?

Răzvan Theodorescu: Bun! În primul rând, trebuie să ştim că avem specificul nostru, pe care trebuie să ni-l păstrăm, în ciuda faptului că devenim tot mai mult europeni de tip vestic. E o cale inexorabilă. Economia, comunicaţiile, mass media determină acest lucru. Trebuie să ştim însă să ne păstrăm verticalitatea, să ne păstrăm - şi aici intelectualitatea are un mare rol, să nu fie mimetică - să ştim că noi aşa suntem croiţi. Să analizăm puţin - vorbesc de intelectualitate - psihologia românească din toate timpurile, să ne dăm seama că ea nu poate fi schimbată şi nici nu e benefic să fie schimbată, trebuie corectată ici şi colo. Noi nu o să fim niciodată, să ne înţelegem, şi aici, pentru că sunt un adept al teoriei sociologist-economice şi religioase a lui Weber, dar noi nu o să fim niciodată mai bogaţi decât vecinii noştri protestanţi şi catolici, niciodată. Noi vom fi probabil de Dumnezeu, cu bogăţiile ţării noastre, liderul posibil al lumii ortodoxe din sud-estul Europei, adică vom fi cei mai bogaţi dintre cei săraci. Să ne înţelegem! Niciodată un sat din Oltenia sau un sat din Moldova - eu sunt moldovean, deci ar trebui să vorbesc cu parti pris, dar nu o fac - nu vor fi mai bogate decât un sat din Transilvania, pentru că ardeleanul are o educaţie moştenită din sistemul austrocraţiei. Noi avem o educaţie moştenită de secole din sistemul turcocraţiei. Niciodată un ungur din Ungaria de est nu va fi mai bogat - aţi trecut cu maşina probabil prin /.../ - decât un ungur din... Radu Dobriţoiu: De la graniţa cu Austria.

Răzvan Theodorescu: ...de la graniţa cu Austria ş.a.m.d. Sunt anumite elemente, anumite... Sigur se pot întâmpla ca ţări extrem de sărace, cum a fost Irlanda, o ţară de imigraţie ş.a.m.d. să devină nişte ţări mai bogate o vreme, o vreme, pentru că a început din nou să piardă din...

Radu Dobriţoiu: În ultimul an a scăzut, da.

Răzvan Teodorescu: Exact. Bun! Lucrurile astea trebuie puţin analizate. La noi, îndrăznesc să o spun, ştiind că voi supăra pe foarte multă lume, există o incultură atât de mare politică, geopolitică, o necunoaştere a mecanismelor care determină relaţia dintre confesiune, religie, economie, psihologie. Mergem pe nişte căi bătătorite şi chiar oameni altminteri foarte onorabili repetă nişte poncife, nişte lucruri comune care se cer să fie depăşite.

Radu Dobriţoiu: "Euroatlantica" la final. Invitat special al acestei ediţii a fost domnul academician profesor universitar Răzvan Teodorescu. Alături de Nicu Popescu, Radu Dobriţoiu vă mulţumeşte pentru atenţie.

Realizatori: Radu Dobriţoiu, Nicu Popescu

Transcriere: RADOR