Libertatea de a fuma... sau nu

Am văzut şi sondajele, am vorbit şi cu câţiva proprietari sau administratori de stabilimente şi i-am întrebat şi pe consumatori.

Şi ce să vezi?! În ciuda aparenţelor, care aparenţe... sincer nu-nţeleg pe ce se bazau, majoritatea, dacă nu e realmente mulţumită de iminenta interzicere a fumatului în toate spaţiile publice închise, măcar n-are nimic împotrivă!

Probabil că lumea s-a mai... aerisit; a mai fost prin Europa, prin America, prin ţările pe unde dai cu tunul să găseşti o cârciumă unde să fie permis fumatul, şi cu toate astea nu moare nimeni – nici fumătorii de poftă, nici ceilalţi de duhoare!

Ba mai mult, nici afacerile n-au de suferit: că mănâncă şi beau cot la cot cu toţii parcă mai abitir! E atmosfera mai... limpede – intră mai cu spor!

E-adevărat, s-ar putea să mai fie câteva lucruri de lămurit (de exemplu: în ce categorie intră un spaţiu acoperit, dar de trecere – fără uşi, adică), însă asta nu poate împieta asupra aplicării generale şi a esenţei acestei legi: ÎNĂUNTRU nu se mai fumează!

În ce priveşte chintesenţa respingerii contestaţiei făcute la Curtea Constituţională apropo de legea anti-fumat, cred că ea a fost enunţată cel mai bine de însuşi preşedintele CCR, Augustin Zegrean, citez: „Dreptul la fumat nu este prevăzut în constituţie!”

Scurt pe doi.

Iar în ce priveşte libertatea individului... s-au exprimat deja destui specialişti (fumători şi nefumători), aşa încât nici aici nu cred că mai există dubii: libertatea unui individ se termină exact acolo unde începe libertatea altuia!