Pasiunea pentru modelism nu are vârstă

Pe Alin (şi atât!... pentru că a ocupat multe funcţii publice şi a rămas acelaşi copil pus pe şotii de 40 de ani!) îl cunosc de peste 10 ani şi mi-a fost unul dintre oamenii cei mai apropiaţi de suflet.

Dacă te întâlneşti pe stradă cu el este imposibil să nu-ţi schimbe planurile sau destinaţiile, măcar şi pentru faptul că uiţi ce ai de făcut stând cu el de vorbă un veac despre fel şi fel de lucruri, care mai de care mai „importante” în economia momentului, a ţării sau a vieţii personale şi a societăţii.

Pe scurt, o modalitate de a te deculpa de cotidian, printr-o simplă discuţie cu tentă umoristico-flegmatică.

Trebuie să mărturisesc însă că n-am ştiut niciodată că în spatele măştii de personalitate publică, dezinvoltă şi cu adevărat erudită, se acunde nu un copil – că acesta este evident – ci un mare constructor de obiecte în miniatură.

Nu, nu este un joc de cuvinte, deşi întreg interviul cu Alin a fost un joc de-a v-aţi asculnselea cu vorbele, zâmbetele reţinute – ca să nu se audă pe înregistrare - şi pe de altă parte o provocare imensă a curiozităţii: „Oare ce a mai făcut omul acesta? Ce a mai putut provoca şi ce i s-a mai putut întâmpla, într-un sens pozitiv bineînţeles cum numai copiii pot traduce?”

Mi-a declarat de la bun început că se simte un copil de 40 de ani, care mai are de copilărit încă pe atât, cel puţin.

Nu am reuşit deloc s-o scot la capăt cu el în privinţa unei metafore:”vârsta copilului din sufletul lui”... Sau nu cred eu că am scos-o la capăt.

El aşa cum am mai spus mi-a răspuns la insistenţele mele cu un aplomb de interviu pentru angajare or şi mai bine cu o sinceritate copilărească dezarmantă : are, deci 40 de ani – şi vorba cuiva: „case closed!”

Vânt din pupa!

Alin îmi spune cu foarte multă implicare şi responsabilitate că în principu este pasionat de tot ceea ce presupune un act constructiv.

Are deja la activ două corăbii / vapoare ( aici, după ce va citi sigur mă va suna să mă muştruluiască ţinând cont desigur şi de lunga sa explicaţie pe care mi-a dat-o cu privire la diferenţa dintre cele două vase plutitoare – extrem de importantă!), iar acum lucrează şi la un „aranjament” japonez.

Îşi împarte timpul liber dedicat acestei pasiuni cu ultimele retuşuri la cuirasatul Bismarck, „celebru” în timpul celui de-al doilea Război Mondial, pentru că la data lansării sale pe apă, în septembrie 1939, era cea mai mare navă de război din istorie.

În urma unor pregătiri superficiale, însă, nava a fost trimisă în prima și ultima sa misiune de luptă în mai 1941, alături de crucișătorul greu "Prinz Eugen".

În urma acestei misiuni epice, atacat direct de circa 15 nave de război britanice, Bismarck a fost extrem de grav avariat și sabordat de echipajul său în dimineața zilei de 27 Mai 1941.

Prima corabie construită de Alin este însă corabia Bounty, de asemenea „celebră” pentru revolta marinarilor indignaţi de cruzimea căpitanului lor, surprinsă apoi de mai multe cărți, filme şi cântece.

Soarta originalului acestei corăbii până la final nu este una cu happy end, pentru că cei 18 răsculaţi s-au stabilit în cele din urmă, unii în Tahiti, alții pe insula Pitcairn şi au ars vasul, pentru a evita detectarea și a preveni dezertarea.

Pasiunea a apărut în copilărie

Alin îşi aminteşte că pasiunea lui a apărut întâmplător în copilărie când a fost cucerit la Palatul Copiilor de navo-modelism şi design.

Resimt o undă de regret în glasul lui chiar dacă l-a mascat cu un zâmbet când îmi spune că acum corăbiile nu se mai construiesc ca pe vremuri „când trebuia să cauţi tot felul de stinghii de la lădiţe de mere şi de cartofi ca să construieşti diverse piese pe bază unor planuri incerte care se găseau în revista „Modelism”.

Acum există kituri de instalare care îţi uşurează mult munca!”

Aflu de la Alin şi că nu şi-a testat niciodată „prototipurile”... dar aceasta, bineînţeles, după ce a inundat prin casă în încercarea de a proba un submarin în cada plină cu apă... poate chiar mult prea plină.

Audio: Ascultaţi şi în format audio un interviu realizat cu Alin.