Atracţii europene: Neuschwanstein

Castelul din poveşti, la care visează orice copil, chiar există!

Se află în Sudul Germaniei. Locul pe care a fost construit este încântător: la 1000 de metri înălţime, înconjurat de păduri.

În zare se văd vârfurile Alpilor bavarezi şi printre ceţuri subţiri se ghiceşte luciul unui lac.

Dacă alegi să faci drumul pînă la castelul alb cu turnuri romantice, într-o caleaşcă trasă de cai, şi nu cu autobuzul care costă 2 euro, evadarea din cotidian este totală.

Nu-i de mirare că, anual, aproape un milion şi jumătate de turişti vin să vadă Noul Castel de Piatră al Lebedei.

Asta înseamnă Neuschwanstein, castelul de basm plăsmuit de un prinţ adolescent: Ludwig al II-lea, încoronat rege al Bavariei la 18 ani.

Un idealist aspru taxat de miniştrii săi rigizi. Consolarea o găseşte în prietenia cu compozitorul Richard Wagner, cel care îi încurajează fanteziile artistice inspirate de mitologia germană, pe care visa să le întruchipeze într-un castel, în stilul vechilor cavaleri.

În 1869 a început construcţia. Timp de 17 ani Ludwig a plătit cu averea proprie visul grandios. A acumulat însă datorii uriaşe, de două ori mai mari decât venitul său.

Dar să intrăm în lumea imaginată de rege. Leitmotivul interioarelor este lebăda. Ea este animalul heraldic care simbolizează puritatea.

Picturile de pe pereţii castelului infăţişează regi şi cavaleri, poeţi şi îndrăgostiţi care vorbesc despre dragoste, regrete şi izbăvire. Sunt trei figuri reprezentative pe care Ludwig le socotea spirite îndrudite cu el: poetul Tannhäuser, cavalerul purtat de lebădă Lohengrin şi Parsifal, căutătorul Sfântului Graal. Ei au inspirat şi muzica lui Wagner.

Neuschwanstein, costisitorul castel alb, refugiu într-o lume ireală pentru rege, a fost deschis publicului plătitor la două luni de la moartea sa, în 1886.

De atunci i-au trecut pragul peste 50 de milioane de turişti, devenind - ironia sorţii - principala sursă de venit pentru urmaşii săi, dar şi pentru Bavaria. Castelul este acum în proprietea statului.