Mărţişor din 1761, într-o colectie din Timişoara

Povestea mărţişorului ,din cele mai vechi timpuri până astăzi, se păstrează într-o colecţie care îi aparţine Rodicăi Belea, un meşter popular din Timişoara, care a adunat de-a lungul anilor de prin târguri şi de la diferite persoane, sute de marţişoare traditionale , majoritatea piese rare, dintre care cel mai vechi provine din 1761.

Este vorba despre un bănuţ găurit, luat ,cel mai probabil ,dintr-o salba de aur şi donat Rodicăi Belea de către o bătrână din Banatul de munte.

Colecţia mai cuprinde peste 160 de modele de fire alb-roşu cu ornamente la capete si cu amulete, monede vechi sau obiecte confectionate din lână, după traditia din satele banatene.

Multe dintre piese au fost realizate chiar de către d-na Rodica,după studii amanunţite ale simbolisticii mărţişorului,ea dorind astfel să întregeasca povestea simbolului primăverii. Totodată, colecţia păstrează un bănuţ gaurit din secolul al XIX-lea, de 20 de creiţari, un mărţişor din 1901, realizat de bijuterul Casei Regale, Teodor Radivon, plus un medalion-mărţişor al Flotei navale romane ,din 1913. Printre cele mai valoroase piese se numără şi mărtisorul “Principele Mircea”, realizat de Asociaţia “Principele Mircea” în memoria copilului Regelui Ferdinand si al Reginei Maria care a murit la vârsta de 3 ani de febra tifoida,mărţişorul fiind conceput pentru adunarea de ajutoare pentru copiii bolnavi.
Un alt “ mărţişor umanitar” păstrat în colecţie, este cel al “Apărării contra atacurilor aeriene” din timpul lui Carol al II-lea , realizat pentru a se aduna fonduri pentru sustinerea pompierilor militari.

Povestea Mărtisorului in Banat

Rodica Belea povesteste că din cele mai vechi timpuri în Banat, mărţişoarele erau purtate la gât sau la mână de către copii si tineri, considerându-se că aveau rol protector. Abia după cel de-al Doilea Război Mondial, acestea au devenit şi obiecte decorative, cu elemente geometrice inspirate de pe cusăturile populare.

Se spune că la începutul primăverii avem nevoie de protecţie deoarece “soarele este purtător de boli si de deochi”.“Important este firul alb- rosu. “Prin el se îmbină ziua si noaptea şi se insiră lunile anului” spune Rodica Belea, care povesteste cum au evoluat modelele impletiturilor:la început, firul se înnoda la capăt,apoi, nodul “a urcat pe fir”, s-au lăsat franjuri si a apărut canaful.

În Banat sunt 9 tipuri de decoraţii la capete: bănuţul rotund care semnifică soarele, canaful -romb, pătratul, steluţa, modelul tip paianjen dar si canaful -bobită, frunza de fag sau inscrisurile tip monogramă-după cum explică meşterul popular.
Ritualuri de mărţişor în Banat-floarea spinilor

De 1 martie se leagă şi o serie de ritualuri, cum ar fi cel al fetelor de măritat care mergeau dimineaţa in pădure , adunau stropi de rouă de pe fragi şi se spălau pe faţă pentru a fi iubite tot anul.

Mărtişoarele se purtau mai multe zile, de la inceputul primăverii calendaristice până la “ Babe” sau la “ Moşi”, dar uneori aceste podoabe se păstrau pana la Pasti sau la Armindeni, după care erau dăruite naturii, fiind agăţate într-un pom sau pe o floare.

Rodica Belea a aflat că în unele sate bănăţene exista obiceiul să porţi mărţişorul până înfloreşte Floarea spinilor, pentr a-l agăţa de aceasta. Se spune că astfel erau “ înţepate” toate relele pe catre le poţi avea într-un an, iar fetele deveneau” curate ca soarele”.

Pentru a transmite mai departe meştesugul confecţionării mărţişoarelor tradiţionale, la Muzeul Satului Banaţean din Timişoara are loc şi astăzi un atelier si o expoziţie de mărţisoare.