Ushuaia, la capătul lumii

Cerul verii australe îşi schimbă culorile, schimbă peisajele, modifică munţi şi ape.
Ushuaia sălbatică este şi Ushuaia turistică. Oraşul definit "de la capătul lumii” face turism din sălbăticie!

În Parcul Naţional al Ţării de Foc, cu specii de animale şi arbori unici, maşinile cu turişti însoţiţi de ghizi aşteaptă răbdătoare la coadă. La fel stau turiştii şi în gara trenului austral- în aşteptarea unei călătorii deloc ieftine (35 de euro). Dar turismul din Ushuaia nu este agresiv. Din portul oraşului pornesc expediţii în Alaska şi tot de aici porneşte catamaranul spre insulele populate de cormorani, lei de mare şi pinguini.

Pe canalul Beagle navighează lebede negre (până şi ele seamănă cu pinguinii- au corpul alb şi gâtul negru), raţe sălbatice, iepurii ne privesc liniştiţi de pe marginea drumului iar ciocănitoare uriaşe îşi văd nestingherite de treabă. Nimic nu a agresat natura!

Până şi Panamericana s-a pliat acestui loc. Drumul ce străbate America de la vest la est, şi se termină la Ushuaia, s-a adaptat acestui loc. Simplu! Porţiunea de drum care trece prin Parcul Naţional sau prin zonele protejate este....pietruit! Marea arteră pe care, în Buenos Aires o găseşti cu câte trei benzi pe sens, a fost integrată perfect peisajului.

Audio: Reportaj despre Ushuaia.

N-am regăsit nimic din ceea ce mi-am imaginat că ar fi Argentina! Şi lucrul cel mai important: nu ştiu dacă aici lumea a trăit perioada societăţii de consum, dar sigur acum nu o trăieşte. Oamenii sunt liniştiţi, ponderaţi şi conservatori. Nu au case mari, nici maşini noi, nu se dotează cu ce este la modă pe piaţă şi nu consuma nimic în exces. Au grijă de natură, zâmbesc, vorbesc încet şi nu se grăbesc. Şi dau mereu binevoitor din cap, chiar dacă nu înţeleg nimic din ce le spui. Pentru că rar întâlneşti pe cineva care vorbeşte altceva decât spaniolă.

Semnat: de la capătul lumii, Simona