”Ultimul in lotul Rugului aprins- arh.Emanoil Mihăilescu mărturisește”

Arestat in vremea studentiei , cel ce e azi secretar al Asociatiei fostilor detinuti politic,Filiala Bucuresti, - e sigur ca procesul a fost o mascaradă de la început și până la sfârșit.

Securitatea a inventat lotul „Rugul Aprins”, invocând faptul ca ar fi fost o organizație mistică și legionară. Adevărul lui Alexandru Teodorescu, devenit monahul Daniil de la Rarău - care sfârșea în anul 1962 la Aiud - a fost cu totul altul .

AUDIO:

Rugul aprins e o icoană a maicii Domnului adusă din Rusia in anii 40 la Manăstirea Antim din Bucureşti , e un imn acatist scris de monahul Daniil de la Rarău şi a devenit numele mişcării spirituale şi de credinţă din deceniul 5 al secolului trecut care aduna in jurul său oameni de cultură sau studenţi, preoţi şi ierarhi ai bisericii " cu totii in căutarea înţelesului adânc a vieţii în lumea tulbure a acelei vremi", după cum arăta stareţul de azi al Antimului , parintele Vicenţiu Oboroceanu. Si tot "Rugul aprins" devenea şi numele unui lot, al grupului din jurul lui Alexandru Teodorescu al celor arestaţi in intunecaţii ani 50 ai inchisorilor comuniste.

Teodorescu Alexandru a fost arestat în noaptea de 13/14 iunie 1958 împreuna cu alte 15 persoane .

Dosarul care cuprinde anchetele, procesul, recursul si actele de penitenciar are 10 volume si poarta numarul 113668, pastrându-se la Arhivele Ministerului de Justitie, Sectia Instantelor Militare.

Arhitectul Emanoil Mihăilescu s-a născut pe 16 decembrie 1935, la Bucureşti, într-o familie de mici meseriași. Absolvent al Liceului „Titu Maiorescu”, urmează cursurile Facultății de Arhitectură între 1953-1958. Este arestat, pe 18 septembrie 1958, ca fiind membru al „organizației Rugul Aprins”. Timp de 5 ani face detenţie politică la Jilava, Periprava, Salcia, Stoenești, Gherla.

Din 1963 lucrează ca proiectant la Institulul Proiect București, iar trei ani mai târziu primește dreptul de a-și relua studiile la Facultatea de Arhitectură, absolvind în 1968.
În același an este repartizat la IPCM, unde participă la elaborarea unor studii și oferte pentru Iran, Egipt și URSS și realizează proiecte de hale industriale și construcții auxiliare tehnico-administrative, cum ar fi: Întreprinderea Mecanică Bistrița, Întreprinderea Mașini Agregate Iași, Întreprinderea Unirea Cluj, Întreprinderea de Orologie Arad, Întreprinderea Mașini Agregat Sf. Gheorghe, Întreprinderea Steaua Roșie București, Întreprinderea de Rulmenți Bârlad.

În 1987 este detașat la Institutul Carpați, pentru realizarea proiectului Casa Republicii. Arhitect-șef al sectorului 4 din București în 1992, lucrează din 1993 până la pensionare pentru Inspecția de Stat în Construcții din cadrul Ministerului Lucrărilor Publice.

Din 2000 până în prezent, este secretarul Asociației Foștilor Deținuți Politici din România – Filiala București.