Sovârvul - iarba castei iubiri

Numele sovârvului

Sovârvul este fratele sălbatic al maghiranului. Numele lui în româneşte vine din sârbă suhovrh, adică „vârful uscat”, de la suho, uscat şi vrh, vârf (cf. slava veche suchovrŭchŭ).
Mult mai cunoscut este, însă, cu numele-i grecesc, oregano (origanos/ορίγανος în elină şi rigani/ρίγανη în greaca modernă).
O etimologie populară ar vrea ca oregano să însemne bucuria, desfătarea sau splendoarea munţilor (oros/όρος, munte şi ganos/γάνος, strălucire, bucurie) dar, mai degrabă, pare un cuvânt împrumutat, decât creat în greacă.

De ce i se potriveşte totuşi numele bucuriei şi al strălucirii ?

Pentru că spiritul sovârvului-oregano are darul de a bucura, de a împrospăta şi de a face să strălucească/să radieze întreaga fiinţă, după o masă cu mâncăruri în care şi-a lăsat parfumul tare, îmbătător, proaspăt şi ameţitor ca aerul de munte.

Numele ştiinţific al sovârvului este Origanum Vulgare, adică oreganul comun. Alte nume româneşti: arigan, busuioc de pădure, busuiocul fecioarelor, forăstău, măgeran sălbatic, poala Sfintei Marii, rigan, solovârv sau trifoişte. Francezii îi spun marjolaine bâtarde sau marjolaine sauvage, englezii :wild marjoram sau oregan, iar italienii: erba acciuga (iarba-hamsie) şi origano. Printre speciile de oregano, trei sunt deosebite: - oregano sicilian (Origanum Onites), care creşte în Sicilia, în Grecia şi în Asia Mică; - dictamul sau oregano cretan (Origanum Dictamnus) - δίκταμος în gr., de la munte Δίκτη/ Dikti din Creta. Legendele greceşti spun că Zeus s-a născut şi a fost crescut într-una din peşterile acestui munte şi că dictamul, care creşte numai în Creta, este binecuvântat de prezenţa Zeului Zeilor. Medicii greci îl numeau şi artemidion, de la Artemis, protectoarea femeilor, desigur, pentru că este o „iarbă a femeilor”; - oregano grecesc (Origanum Heracleoticum) care creşte în Grecia şi în Peninsula Balcanică, în Italia şi în Asia Mică. Grecii îi spun „adevăratul oregano” şi cred că este cel mai puternic: arome tari, gust desăvârşit, mari puteri tămăduitoare.

Oregano grecesc/ rigani

Puterile sovârvului

Oregano sau sovârvul, pe româneşte, cred mediteraneenii, are puterea de a spori iubirea dintre soţi şi de a face ca încântarea şi desfătarea unuia de celălalt să fie fără sfârşit. De aceea în Grecia, chiar şi astăzi, mirii poartă cununi împletite din crenguţe proaspete de rigani, ca destinele să li se împletească toată viaţa şi să fie nedespărţiţi.

Firesc, şi el face parte din vechea familie a ierburilor Afroditei: maghiran, rosmarin, cimbru, cimbrişor, mentă, busuioc, melisă (roiniţă) sau levănţică,

Grecii şi romanii creau poţiuni, miruri şi balsamuri cu oregano ca să trezească iubirea adormită sau ca să vindece suferinţele îndrăgostiţilor neiubiţi.

Sau, îl foloseau în talismane ca să se apere de vrăji şi de duhuri rele. Italienii şi astăzi mai aruncă maghiran sau oregano peste pragul casei sau îl poartă în săculeţi de pânză asupra lor, ca să ţină departe maleficii şi duhuri necurate.

Dacă-l amesteci în vin sau în mâncare, sovârvul cucereşte inimi împietrite şi minţi închise, cu o singură condiţie: iubirea-ţi să fie curată, totală şi necondiţionată.

Cum lucrează sovârvul ? Te ajută să-ţi descoperi şi să le descoperi şi altora strălucirea-ţi interioară, să reverberezi şi să radiezi de fericirea de a fi cine eşti.

O veche legendă, care se spune şi despre maghiran şi despre sovârv, povesteşte că un prinţ din Cipru, Amarakos, adică Prinţul Maghiran, căruia îi plăcea să creeze parfumuri noi şi încântătoare, era în căutarea esenţei desăvârşite. Dorea să descopere parfumul în stare să seducă şi să vrăjească pe oricine avea să-l miroasă.

Dar, atunci când, în sfârşit, l-a găsit, a murit în extaz, savurîndu-i efluviile.
Zeii, îndureraţi, l-au prefăcut în sovârv şi i-au dăruit copleşitoarea mireasmă a parfumului care tocmai îl ucisese.

O altă legendă spune că însăşi Afrodita le-a dăruit oamenilor, din grădina ei olimpiană unde creştea din belşug, această iarbă cu miresme tari, ca să le aducă fericire şi o soartă bună. De aceea, oregano se mai numeşte şi „iarba fericirii”.

***

Poetul italian Gabriele D’Annunzio (1863-1938) pomeneşte sovârvul şi menta într-un minunat poem din ciclul Madrigalele Verii/Madrigali dell’Estate.

La amiază

Descoperii, la amiază,
pe malul Motronului tulbure-argilos, printre trestii,
nimfa cea aspră cu negre gene, a Siringăi soră.

Am ţinut-o pe genunchii-mi de faun
şi-n saliva-i cu gust amărui
Simţit-am sovârvul şi menta.

Prin clocotul ardorii noastre
Auzeam peste trestii cum ropotea
ploaia de august, caldă ca sângele.

Auzeam fremătând în ţărâna arsă
Miile de guri ale setei noastre.


A mezzodi

A mezzodi' scopersi tra le canne
del Motrone argiglioso l’aspra ninfa
nericiglia, sorella di Siringa.

L’ebbi su’ miei ginocchi di silvano;
e nella sua saliva amarulenta
assaporai l’origano e la menta.

Per entro al rombo della nostra ardenza
udimmo crepitar sopra le canne
pioggia d'agosto calda come sangue.

Fremere udimmo nelle arsicce crete
le mille bocche della nostra sete.

Cine e Siringa ? Syrinx, o nimfă din Arcadia, prefăcută în trestie, în undele râului Ladon, ca să scape de iubirea aprinsă a zeului Pan care, ca s-o poată iubi, şi-a făcut din noul ei trup calamic, adică de trestie, un instrument muzical divin, naiul, care în greacă se numea… syrinx.

Iată cum redau îmbrăţişarea Siringăi un pictor baroc, veneţianul Sebastiano Ricci (1659-1734), înaintea metamorfozei, şi un sculptor francez din sec. al XVIII-lea, Claude Michel, zis Clodion (1738-1814), după metamorfoză:

Pan şi Syrinx, Sebastiano Ricci



Pan urmărind-o pe Syrinx, Clodion

Dacă o trestie poate stârni imaginaţia artiştilor, cu atât mai mult poate stârni oregano imaginaţia bucătarilor şi a soţiilor îndrăgostite.

Sovârvul în Reţetarul Bucătarilor

Se spune că miresmele puternice ale sovârvului/oregano te pătrund până în adâncul fiinţei.

Orice soţie ar trebui să ştie că el face atotdesfătătoare vinul, uleiul şi mierea, în care şi-a lăsat, timp de 2-3 săptămâni, savoarea-i inconfundabilă, pâinea, plăcintele cu varză, praz sau spanac, ghiveciul de legume, ciulamaua de praz, fasolea, cartofii, roşiile, vinetele, spanacul, supele şi sosurile de roşii, salatele de crudităţi, cremele de brânză, omletele şi untul pentru micul dejun.

Maeştrii Bucătăriei Subtile au în reţetarele lor secrete formula unui sos de oregano care transfigurează iubirea pătimaşă şi clocotitoare de faun în fiori delicaţi de iubire extatică.

Se iau: o linguriţă de sovârv-oregano, o linguriţă de cimbrişor, o linguriţă de miere şi una de suc de lămâie, o ceaşcă de ulei de măsline şi câteva picături de apă călduţă. Se bat 5 minute.
Bucatele scăldate în el te fac să cunoşti altfel deliciile Afroditei: sublimate şi extatice.

Oregano este şi ingredientul fermecat al pizzelor de care s-au îndrăgostit americanii care au luptat în cel de-al doilea război mondial în ţările mediteraneene şi pe care, la întoarcere, l-au luat cu ei acasă.

Sfatul bucătarilor

Sovârvul/oregano proaspăt se păstrează în frigider într-un prosop umed înfăşurat într-o pungă, iar cel uscat, cel mai des folosit, într-un borcănel de sticlă, în cămară, la răcoare.

Sfatul herboriştilor

Unii herborişti cred că oregano este planta căreia Pliniu cel Bătrân, în Istoria Naturală, îi spune „bubula” (iarba vacii) şi pe care o numeşte panaceu, adică un leac bun la toate (de la akos, remediu şi pan, tot):

„Unii o numesc bună la toate. Topeşte tumorile şi îmblânzeşte relele părţilor bărbăteşti, fie uscată, fie frunzele pisate. Merge de minune cu vinul, în toate cazurile”/ XX, 169.

Quidamque in hoc usu panaceam vocant. sedat et tumores et virilium mala sicca vel foliis tritis, in omni usu mire congruens vino.

Toţi herboriştii sunt de acord că, ca şi fratele său maghiranul, sovârvul te eliberează de colici, oriunde în trup şi de tuse; că e un balsam pentru suferinţele bronhiilor, ale plămânilor şi ale traheei, precum şi pentru astm; că potoleşte şi face să dispară durerile de stomac şi pe cele menstruale, migrenele, durerile de dinţi şi de urechi şi că te scapă de „gâtul de lup”/torticolis sau de umflături/edeme (e diuretic).

Și, nu în ultimul rând, că face minuni cu suferinţele gurii (afte, stomatite, gingivite, în gargară) şi cu locurile muşcate de insecte sau de şerpi (spălături şi comprese).

Sfatul tămăduitorilor

Tămăduitorii spun că o ceaşcă de ceai de sovârv ne întinereşte şi ne regenerează trupul tot atât de mult ca un măr şi că uleiurile-i esenţiale ţin departe răceala şi tusea.

Că ceaiul şi uleiul de oregano/sovârv (în masaj, în apa de baie şi în candela de aromaterapie) ne face să ne regăsim puterea de a renaşte, să iradiem lumina noastră lăuntrică şi să radiem de mulţumirea că existăm şi iubim.

Virtuţile uleiului esenţial de oregano în fişa tămăduitorilor:

- îmbunătăţeşte circulaţia sângelui (se foloseşte la degerături), reglează bătăile inimii şi scade presiunea sângelui (este hipotensiv);
- ţine sub ascultare hormonii şi dorinţele sexuale excesive;
- alină durerile articulaţiilor şi ale muşchilor (pe care îi relaxează);
- exorcizează tristeţea, anxietatea şi sentimentul de delăsare sau de neputinţă;
- este un bun aliat împotriva răcelii, gripei şi sinusitei;


Lecţia sovârvului: fii cald şi prielnic celor din jurul tău; primeşte-l în templul inimii tale pe cel ales/ primeşte-o în templul inimii tale pe cea aleasă şi bucură-te de alinarea şi de mângâierea pe care ţi le aduce.

Trăieşte şi iubirea castă şi blândă. E atât de desfătătoare !
Trezeşte-ţi puterile adormite şi foloseşte-le cu înţelepciune !
Trăieşte în lumea reală, dar şi în centrul fiinţei tale, aşteptând întotdeauna binele !
Nu te preda niciodată suferinţei şi bolii, transformă-le în cei mai buni sfătuitori !