Piaţa Sfatului
Piaţa Sfatului din Braşov nu este doar locul unde se desfăşoară festivalul Cerbul de Aur.
Articol de Mariana Sebeni, Brasov, 13 Iulie 2010, 15:02
E drept că nu se mai ştie câte concerte s-au ţinut în frumoasa Piaţă a Sfatului, atât de multe au fost, în aproape şase veacuri, câte numară din vremea când a fost atestată, ca Forum Theatrum...
În vechime, se ştia până în îndepărtate ţări de cetatea Braşovului.
Negustorii veneau aici cu mărfuri de toate felurile pentru că aici era piaţa comună a celor 3 ţări române.
Încă din secolul al XV lea, centrul comercial era în piaţa cea mare, în formă de trapez, care parcă reproduce în miniatura conturul descris de zidurile cetăţii.
Până şi muşteriii care călcau prima oară în Piaţă ştiau încotro s-o apuce pentru că, fiecare zonă era denumită după mărfurile care se vindeau: Şirul Inului, în continuarea Uliţei Vămii - astăzi Mureşenilor, urmat, până la Bastionul Fierarilor de Târgul Cailor – strada Baritiu de acum, şirul botelor – pe latura dinspre Biserica Neagră a pieţei, şirul fructelor – prin faţa farmaciei vechi, unde acum este deschis Muzeul Civilizaţiei Urbane, şirul florilor – în continuarea Uliţei Căldărarilor, denumită mai târziu strada Porţii, astăzi Republicii, ori Tâirgul Grâului – pe latura Catedralei ortodoxe.
Mai fiecare epocă i-a adus câte un nume, aşa că, o găsim în documente fie ca Ring Platz, Grosser Markt, Franz Josef Platz, Piaţa Sfatului, Piaţa Libertăţii, ori Piaţa 23 August şi ,din nou, Piaţa Sfatului, în ultimii 20 de ani.
Din orice direcţie ar fi venit, călătorul vedea de departe, peste zidurile cetăţii, turnurile înalte ale Bisericii Negre şi Casei Sfatului.
Şi acum... fie că admiri oraşul de la înălţime ori te apropii de piaţa medievală, pe oricare dintre străduţe, privirea iţi este atrasă de Casa Sfatului.
590 de ani îi vom aniversa, cu o zi înainte de Ajunul Crăciunului, de la prima atestare, pe când aici era breasla blănarilor, deasupra căreia, mai tarziu, s-a construit o încăpere pentru acordarea dreptăţii.
Din documentele vremii aflăm că pentru construcţia turnului, în anul 1515, s-au primit 50 de florini, iar 5 ani mai târziu reparaţia ceasului a costat 3 florini...
După aproape 500 de ani, sunt greu de găsit 2000 de euro, pentru ca mecanismul orologiului să funcţioneze corect şi să poată acţiona clopotul din turn, cel mai vechi al oraşului, readus la viaţă în octombrie 2009, de dirijorul şi organistul Bisericii Negre, Steffen Schlandt.
Clopotul din turnul Casei sfatului a bătut pentru ultima oară în 21 aprilie 1689...
Vestea cea mai neagră zi din istoria oraşului, când centrul cetăţii medievale a ars ca o torţă în ceea ce istoria a numit Marele Incendiu al Braşovului, vizibil şi acum pe zidurile Catedralei rămasă cu denumirea de Biserica Neagră, din Piata Sfatului, care dă şi ea un plus de farmec Şirului Botelor şi locului în întregul său.
De cel puţin 6 ori Braşovul era cât pe ce să rămână fără Casa Sfatului.
Numai în veacul al XVII-lea, turnul a fost lovit de fulgere care au incendiat clădirea în 1608 şi în 1682, iar la cutremurul din 1662 mai că nu a rămas piatră pe piatră.
Aproape o ruină a devenit întreaga clădire la marele incendiu din 1689.
Dar o nenorocire şi mai mare era cât pe ce să se întâmple la începutul secolului trecut.
N-am fi văzut Casa Sfatului decât în fotografii şi stampe, dacă în 1902 braşovenii nu s-ar fi împotrivit din toate puterile la punerea în practică a hotărârii primăriei de a dărâma această clădire.
Şi tot Piaţa Sfatului se mai poate lăuda şi cu prima bancă înfiinţată în ţara noastră - Konstadter Allgemaine Sparkasse, cu sediul pe şirul Inului.
Acum, doar porumbeii par aceiaşi, de secole... Nu sunt, parcă, nici mai multi, nici mai puţini şi gânguresc la fel de vesel – povesteşte Sextil Puşcăriu, în Braşovul de altădată...
Braşovenilor le-a fost mereu dragă Piaţa Sfatului şi le este şi acum, de vreme ce aici îşi încep anul, aici îşi trăiesc tradiţiile, nemulţumirile, protestele, speranţele, tristeţea sau iubirea...