PE URMELE EROILOR... LA MONUMENT

După primul război mondial, ziua de Înălţare a devenit şi zi a eroilor, în semn de recunoştinţă pentru toţi cei care s-au înălţat deasupra condiţiei lor de simpli muritori şi au dorit să le lase urmaşilor o palmă de pământ în plus pe care s-o numească România. Această pomenire a durat până în 1948, an în care regimul comunist a întrerupt tradiţia şi a instituit ca zi comemorativă 9 mai. Tradiţia pomenirii eroilor de înălţare a fost reluată după 1990.

De atunci, în fiecare an în ziua de Înălţare păşim PE URMELE EROILOR cărora le datorăm UN VEAC DE UNITATE.

AUDIO:

PE URMELE EROILOR este și campania Radio România Actualităţi dedicată cultului al memoriei. Ce avem, ce trebuie căutat, ce trebuie pe ultima 100 de metri a istoriei recuperat... Pe căi nebătute şi poate mai ales pe cele bătătorite şi ascunse astfel în colbul ignoranţei....

Eu, de exemplu, pe la EROILOR trec în fiecare zi! Din autobuzul care invariabil se blochează la semafor, văd monumentul dedicat eroilor artilerişti, de la intersecţia Bulevardului Eroilor Sanitari cu Bulevardul Eroilor. Evident de aici şi toponimul... EROILOR. Pe toate aceste căi, trecătorului grăbit i se aduce aminte de eroi. De eroi la modul general. Prea general pentru o lume grăbită, blocată la ore de vârf în traficul bucureştean în faţa unui monument. Câţi dintre noi ne gândim cine or fi fost acei eroi artilerişti? Cine îi aştepta acasă? Poate astăzi au nepoţi... LA MONUMENT nu e un simplu toponim. E poate singura piatră funerară pe care se află numele unui stră-străbunic de-al nostru care a luptat pentru Marea Unire.

Paula Andreea Gela de la şcoala din Berceni, în Prahova a descoperit că La Monument nu e doar un loc pe lângă care trece zilnic în drum spre şcoală. E legătura pe care familia ei a avut-o cu Marele Război de Întregire a patriei. Interesul ei şi al colegilor din clasa a VI-a B pentru eroii din comuna natală a fost stârnit de un proiect care chiar asta îşi propune: să-i educe pe cei mici să meargă PE URMELE EROILOR. Societatea de Ştiinţe Istorice din România a lansat la altă dată simbolică, cea a micii Uniri, cu ajutorul profesorilor de istorie un proiect intitulat "Familia Mea în Marele Război". Scopul este de a mai recupera obiecte şi documente din acea vreme, dar mai ales de a-i educa pe copii să cunoască trecutul. Coordonatorul proiectului şi profesorul elevei din Berceni, Dorin Stănescu crede că avem multe de recuperat şi niciodată nu e prea târziu.

O acţiune mai susţinută de recuperare a memoriilor, a documentelor, a mărturiilor sonore a început la noi de abia după 1989. Literatura memorialistică a cunoscut o înflorire fără precedent în anii 90. Era şi firesc, venise momentul ca aceste poveşti să fie tipărite şi rostite cu voce tare. În cadrul acestei acţiuni de recuperare a memoriei se înscrie şi arhiva sonoră de Istorie Orală a radioului public. Acţiunea de recuperare de benzi uitate prin depozite şi de înregistrări cu veterani de război face ca să putem merge chiar PE URMELE EROILOR din războiul de independenţă. Matei Gheorghe, un ţăran plecat din zona Fălticeniului pe drum de fier să lupte cu măciuca pentru neatârnare a fost înregistrat în 1957:

Stră-stră-strănepoţilor dorobanţilor din Războiul de Independenţă şi ai strănepoţilor infanteriştilor din primul şi al doilea război mondial le oferă câţiva profesori de istorie uneltele cu care să descopere obiecte, poveşti, nume, acte. E un proiect prin care profesorul Dorin Stănescu şi colegii săi speră să-i facă pe copii să înţeleagă care este rolul marcării Centenarului.

Pentru a vedea micile comori descoperite de cei mici am ajuns şi eu la şcoala veche din Berceni, un imobil construit în tradiţia arhitecturală a epocii lui Spiru Haret, mi-a spus Dorin Stănescu.

Pe unul dintre mici detectivi importanţa documentelor descoperite părea să-l emoţioneze peste măsură. Fetele din echipa micilor istorici de la şcoala din Berceni nu au avut acelaşi succes. Au învăţat însă şi ele câte ceva. Cristiana Comănici a aflat că de exemplu, nu departe de localitatea unde trăieşte, a fost dată o bătălie importantă a Primului Război Mondial, cea de la Tabla Buţii. Iar Paula Gela a învăţat valoarea sacrificiului.

Dorin Stănescu este conştient că e picătură într-un ocean, dar cu acest proiect crede că vor realiza ceva mai mult pentru viitor, pornind de la trecut.

Solidaritatea generaţiei Marii Unirii se va transmite şi celor care au luptat în cel de-al doilea război mondial pentru apărarea unui ideal. Din înregistrările strânse de 25 de ani în arhiva de Istorie Orală Radio România am reţinut mărturia pilotului Horia Agarici care în anii 80, în interviul înregistrat de ofiţerul din marina civilă Octavian Swed, credea că orice aliați vom fi avut, idealul naţional era cel care conta. Aşa gândea după ce trecuse nu lin prin anii comunismului cel care doborâse trei avioane inamice la începutul războiului şi a rămas în folclor ca "Agarici - vânător de bolşevici" într-un cântecel compus de Gherase Dendrino pe versuri de Păstorel Teodoreanu. Refrenul a fost recuperat de colegul nostru Octavian Silvestru de la Istorie Orală cu ajutorul altei colege Ioana Niţescu, prin telefon, de la un evreu plecat din România şi a cărui memorie afectivă salvase acest refren de la uitare. Puţini sunt însă eroi ale căror nume să rămână în cântec. Cele mai multe au rămas încrustate în memoria pietrelor monumentelor care păzesc răscrucile mai tuturor localităţilor noastre. Vizita la aceste monumente din localitatea natală este un alt exerciţiu al memoriei propus de Dorin Stănescu elevilor săi.

Aşa că la monumentul pe lângă care copiii treceau zilnic am experimentat zicala faraonilor egipteni, pe care a citat-o profesorul Dorin Stănescu: ”Spune-mi numele și nu voi muri niciodată!”