Parabolele lui Iisus (I) - Mântuirea lui Zaheu

Parabola sau povestea lui Zaheu, citită la liturghie în această duminică, este din Evanghelia după Luca (capitolul 19) și face parte din cea mai importantă serie de parabole din Evanghelii: cea a recuperării, a recâștigării și metamorfozei... celui ce părea pierdut.

Este una din marile pilde care ne arată că schimbarea interioară este posibilă și că, datorită ei, mântuirea, adică salvarea de păcat, este posibilă.

Să vedem povestea lui Zaheu:

Și, intrând Iisus în Ierihon, mergea prin oraș. Și iată un bărbat ce se chema pe numele lui Zaheu; acesta era mai-marele vameșilor și era bogat. Zaheu căuta să-L vadă pe Iisus, cine este, dar nu putea de mulțime, că era mic de stat. Și alergând el înaintea celorlalți, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Și cum a ajuns Iisus la locul acela, uitându-se El în sus, l-a văzut pe Zaheu și a zis către el: Zahee, grăbește de coboară căci, astăzi chiar, în casa ta se cade să rămân. Și, grăbindu-se el, a coborât și L-a întâmpinat, bucurându-se. Și văzând toți aceasta, cârteau spunând că Iisus a intrat să poposească la un om păcătos. Iar Zaheu, stând în fața Lui, a spus către Domnul: iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor și, dacă am luat ceva pe nedrept de la cineva, îi întorc împătrit. Și a zis către el Iisus că, astăzi chiar, s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că și el (Zaheu) este fiul lui Avraam. Căci a venit Fiul Omului să caute și să mântuiască oaia cea pierdută/Luca, 19 1-10 (traducere: Zenaida Luca).

ΚΑΙ εἰσελθὼν διήρχετο τὴν ῾Ιεριχώ· 2 καὶ ἰδοὺ ἀνὴρ ὀνόματι καλούμενος Ζακχαῖος, καὶ αὐτὸς ἦν ἀρχιτελώνης, καὶ οὗτος ἦν πλούσιος, 3 καὶ ἐζήτει ἰδεῖν τὸν ᾿Ιησοῦν τίς ἐστι, καὶ οὐκ ἠδύνατο ἀπὸ τοῦ ὄχλου, ὅτι τῇ ἡλικίᾳ μικρὸς ἦν.4 καὶ προδραμὼν ἔμπροσθεν ἀνέβη ἐπὶ συκομορέαν, ἵνα ἴδῃ αὐτόν, ὅτι ἐκείνης ἤμελλε διέρχεσθαι. 5 καὶ ὡς ἦλθεν ἐπὶ τὸν τόπον, ἀναβλέψας ὁ ᾿Ιησοῦς εἶδεν αὐτὸν καὶ εἶπε πρὸς αὐτόν· Ζακχαῖε, σπεύσας κατάβηθι· σήμερον γὰρ ἐν τῷ οἴκῳ σου δεῖ με μεῖναι. 6 καὶ σπεύσας κατέβη, καὶ ὑπεδέξατο αὐτὸν χαίρων. 7 καὶ ἰδόντες πάντες διεγόγγυζον λέγοντες ὅτι παρὰ ἁμαρτωλῷ ἀνδρὶ εἰσῆλθε καταλῦσαι. 8 σταθεὶς δὲ Ζακχαῖος εἶπε πρὸς τὸν Κύριον· ἰδοὺ τὰ ἡμίση τῶν ὑπαρχόντων μου, Κύριε, δίδωμι τοῖς πτωχοῖς, καὶ εἴ τινός τι ἐσυκοφάντησα, ἀποδίδωμι τετραπλοῦν. 9 εἶπε δὲ πρὸς αὐτὸν ὁ ᾿Ιησοῦς ὅτι σήμερον σωτηρία τῷ οἴκῳ τούτῳ ἐγένετο, καθότι καὶ αὐτὸς υἱὸς ᾿Αβραάμ ἐστιν. 10 ἦλθε γὰρ ὁ υἱὸς τοῦ ἀνθρώπου ζητῆσαι καὶ σῶσαι τὸ ἀπολωλός/Luca, 19 1-10.

Cine este Zaheu ? Ni se spune că era mai-marele vameșilor (ἀρχιτελώνης/arhitelonis).
Ce era un vameș, τελώνης/telonis, în greacă ?

Un vameș era un colector de taxe privat care cumpăra, cu contract, la licitație, dreptul de a strânge taxele și impozitele unei regiuni.

Iar mai-marele vameșilor, într-o regiune bogată ca Ierihonul, trebuie că era omul care trata direct strângerea dărilor cu oficialii romani (Palestina era pe atunci provincie a Imperiului Roman). Probabil angaja colectori de taxe sau publicani (cum se numeau ei la Roma) care-l ajutau să strângă banii de la toți plătitorii de impozite. Și o făceau prin orice mijloace.

Aceștia erau așa-numiții vameși. Ce făceau ei, de fapt ? Plăteau din banii lor toată suma pe care o cerea statul roman drept taxe și și-o recuperau apoi, până la ultimul bănuț, exact ca niște ... recuperatori ! Afacerea lor era foarte profitabilă pentru că, pe lângă taxa propriu-zisă, mai percepeau și un comision pentru... munca lor ! Ceea ce însemna că puteau încasa de la un biet pescar, negustor sau țăran, să zicem, o sumă care depășea, uneori cu mult, taxa propriu-zisă !

Dacă analizăm cuvântul grecesc telonis/τελώνης vedem că e compus din τέλος/telos (taxă, mai ales vamală) și ὠνέομαι/oneome (a cumpăra). Așadar un telonis, un vameș era, de fapt, un... cumpărător de taxe și impozite.

În treacăt să spunem că vameș a fost împrumutat din maghiară (vámos) și că e atestat pentru prima dată în română în Psaltirea Hurmuzaki, un manuscris care pare să fi apărut între 1491 și 1516 în regiunea Banat-Hunedoara. Împrumutul se explică prin faptul că primele traduceri ale Bibliei (din slavonă, greacă și chiar latină) s-au făcut în Transilvania, unde românii adoptau cuvinte folosite de autoritățile maghiare, cuvinte ce denumeau realități ale vieții cotidiene.

Și, tot în treacăt să mai spunem că Ierihonul (יריחו) - situat în Cisiordania de azi, aproape de Ierusalim, pe malul vestic al Iordanului - al cărui nume înseamnă Cetatea Lunii, probabil pentru că fusese un mare centru cultual dedicat Lunii, era o cetate bogată, chiar o cetate a mirodeniilor, a mierii și a trandafirilor. Unii îl numesc Cetatea parfumurilor, de la reiah (רֵיחַ), parfum.

Zaheu, prin urmare, era un om bogat. Dar averea lui nu fusese făcută pe căi cinstite. Trebuie că le cerea angajaților săi și el un procent din taxele pe care le colectau pentru romani, fapt care făcea ca taxele să crească, poate să se dubleze sau chiar să se tripleze ... Și e sigur că nu stătea pe gânduri să denunțe vreun biet datornic care nu-și putea plăti dările. O spune chiar el: „dacă am luat ceva pe nedrept de la cineva, îi întorc împătrit...”. Am tradus cu „am luat ceva pe nedrept” verbul grecesc συκοφαντέω/ sikofandeo: a acuza pe nedrept și cu viclenie, a da mărturie mincinoasă, a denunța, a fi delator, a extorca, a stoarce bani prin șantaj. Așadar Zaheu le făcuse pe toate acestea celor de un neam cu el, evreilor... de parcă ar fi fost un funcționar... roman !

Ce ironie ! Zaheu, Zakkai (זַכַּי) în ebraică, înseamnă: cel pur, cel curat, inocentul. Numele lui provine din verbul ebraic zahah (זָכַךְ): a fi transparent, a străluci, a fi curat, fără păcat, nepătat, pur.
Și numai așa nu era Zaheu când l-a întâlnit Iisus !

Și nu era așa pentru că, de fapt, în ochii evreilor, Zaheu, ca orice vameș, era un impur, un stigmatizat, un păcătos la fel de disprețuit ca și prostituatele, un marginalizat și asta pentru că, dincolo de faptul că era șeful ... recuperatorilor, meseria lui era, prin natura ei, impură. De ce ?

În primul rând vameșii/publicanii/colectorii de taxe și impozite erau considerați în vechiul Israel asemenea ne-evreilor, pe care evreii îi numeau păgâni. Aveau reputația cea mai proastă, poate mai proastă decât a prostituatelor. Toți îi evitau, nu se apropiau de ei, nu stăteau la masă cu ei, nu vorbeau cu ei. Vameșii erau urâți și disprețuiți de toată lumea, o dată pentru că erau niște jecmănitori lipsiți de scrupule (evreii îi numeau tâlhari și ticăloși), dar și pentru că lucrau de Șabat și pentru că intrau în contact cu străinii, romanii în special, adică cu păgânii și cu necurații. Mai ales rabinii, cărturarii și cei ce predau Legea lui Moise/Tora spuneau că vameșii trăiesc într-o stare de impuritate permanentă, că sunt impuri/necurați/spurcați.

Și totuși Iisus, știind toate acestea, se invită la Zaheu acasă, vrea să tragă la el, să-i fie oaspete, să mănânce la el și cu el, să bea cu el, poate să înnopteze la el. Să-l atingă, să-i vorbească... Iar Zaheu primește prietenia lui Iisus și se bucură și înțelege că a venit vremea să se schimbe. Înțelege să-și repare greșelile, ticăloșiile și păcatele și le răscumpără întorcând banii celor de la care îi furase.

Povestea lui răstoarnă credința fariseilor (evreii cei mai pioși) că Dumnezeu le poartă de grijă numai acelora care trăiesc după poruncile Sale.

Iisus le arată că și Zaheu este evreu ca și ei când spune că și el este fiul lui Avraam și că are aceleași drepturi ca și ei (vameșii erau lipsiți de drepturi civile, de pildă nu puteau da mărturie). Și le arată că nu este irecuperabil cum credeau, punând capăt excluziunii lui. Că Dumnezeu îi iubește și le poartă de grijă tuturor păcătoșilor pe care se bucură să-i ierte și să-i aducă acasă. Că nu există bucurie mai mare pentru Dumnezeu (ca și pentru păstorul din parabola oii pierdute din Luca 15, 1-7) decât aceea de a-i aduce acasă pe cei pierduți.

Dar, toate aceastea numai după metamorfoza lui Zaheu care se schimbă, devine penitent, adică suferă pentru ce fusese, se căiește, repară și se bucură de promisiunea noii sale vieți... după ce s-a urcat în sicomor și L-a văzut pe Iisus. Sicomor ? Un fel de smochin egiptean aclimatizat în Israel.

Ce a mai rămas din sicomorul lui Zaheu, Mănăstirea Profetului Elisei, Ierihon

Sicomor