Kârgâzstan, stat tânăr şi neliniştit

Republica kârkâză este o ţară din Asia Centrală, care are graniţe cu China, Kazahstan, Tadjikistan şi Uzbekistan.

Capitala ţării este Bişkek.

Republica găzduieşte în prezent baze militare atât americane cât şi ruseşti.

Produsul intern brut al statului s-a ridicat in 2008 la 11,64 mld. dolari, potrivit estimărilor, iar populaţia ţării se cifrează la peste 5 milioane de locuitori.

Kârghâzstan este una dintre cele două foste republici sovietice, cealaltă e Kazahstan, care au păstrat limba rusă ca limbă oficială.

Cu toate acestea, au adăugat limba kârghâstană în lista de limbi oficiale în septembrie 1991.

La 31 august 1991, Republica Kârgâzstan îşi proclamă independenţa, după destrămarea URSS şi participă, în decembrie acelaşi an, la crearea Comunităţii Statelor Independente.

La 12 octombrie 1991, Askar Akaiev este ales la conducerea republicii de către Parlament, pentru o perioadă de cinci ani.

Ulterior, în decembrie 1995 şi în 2000 a fost ales din nou, succesiv, în funcţia de preşedinte.

Evenimentele sângeroase încep la 17-18 martie 2002, când manifestaţii ale opoziţiei la Kerben, se soldează cu 6 morţi şi 80 de răniţi.

La 22 mai 2002, guvernul lui Kurmanbek Bakiev este demis.

Pe 24 martie 2005, încep manifestaţii cunoscute sub denumirea de "Revoluţia lalelelor".

Populaţia ia cu asalt sediul Guvernului pentru a protesta faţă de rezultatele controversate ale alegerilor legislative şi faţă de corupţie, moment în care Askar Akaiev fuge din ţară.

Kurmanbek Bakiev, unul dintre liderii revoluţiei, este desemnat să asigure interimatul, iar la 10 iulie 2005, este ales în mod triumfal la preşedinţia statului.

Dupa aproape un an, la 27 februarie 2006, se naşte o nouă criză politică, după demisia preşedintelui Parlamentului, Omurbek Tekebaiev, în contextul în care acesta l-a insultat pe preşedintele Bakiev.

În noiembrie 2006 şi ianuarie 2007 apar motificări în Constituţia ţării menite să limiteze mandatul prezidenţial, pentru ca apoi să fie restabilit dreptul preşedintelui de a numi Guvernul.

După alte două luni de criză politică, pe 29 martie 2007, opozantul moderat Almaz Atambaiev este numit premier.

La 21 octombrie 2007, are loc adoptarea unei reforme constituţionale, destinate consolidării prerogativelor Parlamentului, iar în 16 decembrie 2007 au avut loc alegeri legislative anticipate: noul premier este Igor Ciudinov.

Pe 23 iulie 2009, preşedintele Bakiev este reales în cadrul unui scrutin umbrit de fraude şi nereguli, iar la 21 octombrie 2009, este desemnat premier Daniar Usenov, loial lui Bakiev, în timp ce preşedinţia se angajează într-o vastă reformă politică şi administrativă pentru consolidarea prerogativelor prezidenţiale.

Bakiev - portret de revoluţionar, devenit dictator

Kurmanbek Bakiev, se roagă, conform tradiţiei kârgâze, alături de ambasadorul SUA, pentru victimele de la World Trade Center. Foto: AFP.

Preşedintele Kârgâzstanului, Kurmanbek Bakiev, căruia opoziţia îi cere demisia, a ajuns la putere în urma unei revoluţii care a avut loc în martie 2005.

În cursul preşedinţiei sale extravagante, el a revenit rapid la derivele regimului pe care l-a înlăturat, relatează AFP.

În vârstă de 60 de ani şi cu părul grizonat, el a cunoscut gloria la 24 martie 2005, când mii de manifestanţi au înlăturat regimul corupt al preşedintelui Askar Akaiev pentru a protesta faţă de fraudele electorale, Bakiev fiind unul dintre liderii acestei mişcări.

"Avea reputaţia unui lider comunist capabil să facă ordine. Dar a devenit ostaticul ambiţiilor sale şi ale clanului său", a declarat Aleksei Malaşenko, specialist în Asia Centrală la centrul Carnegie din Moscova.

Foarte rapid, Bakiev este abandonat de cei care l-au ajutat să ajungă la putere, aceştia acuzându-l că perpetuează cutumele precedesorului său, acordând avantaje economice şi posturi cu responsabilitate membrilor familiei sale.

"Fraţii săi au obţinut posturi importante, iar fiul său cel mic, Maksim, a monopolizat economia ţării. Acest clan este mult mai puternic decât cel al lui Akaiev", a subliniat Malaşenko.

Fiind singurul preşedinte din cele cinci ţări central-asiatice a cărui alegere liberă a fost recunoscută de Occident, el s-a considerat tot timpul fondatorul democraţiei în regiune.

Dar regimul său a sfârşit prin a apela la fraude electorale în decembrie 2007, în cadrul alegerilor legislative anticipate, care i-au oferit o majoritate parlamentară zdrobitoare.

Prezidenţialele din 23 iulie 2009, care s-au încheiat cu realegerea sa cu 76,43 la sută din voturi, au fost criticate dur de europeni şi considerate nedemocratice de Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

Profitând de poziţia privilegiată a acestei mici ţări muntoase din Asia Centrală, Bakiev se foloseşte de rivalităţile ruso-americane în regiune.

El a obţinut un preţ triplu din partea americanilor pentru folosirea bazei militare de la Manas, în iunie 2009, după ce a ameninţat cu închiderea acesteia.

Această bază este crucială pentru operaţiunile militare americane în Afganistan.

În acest timp, el a încasat două miliarde de dolari ajutor din partea Moscovei care, potrivit analiştilor, exercită presiuni pentru închiderea acestei baze.

Cariera sa politică îi conferă imaginea unui om politic fără mare carismă obişnuit cu şicanele puterii şi pe care fostul preşedinte al Parlamentului, Omurbek Tekebaiev, îl descria drept "un om politic şters şi fără viziune".

În 1990, Kurmanbek Bakiev renunţă la postul de director de uzină pentru a conduce un consiliu municipal.

Odată cu destrămarea URSS şi independenţa Kârgâzstanului, cariera sa ia avânt, iar începând din 1995 el devine guvernatorul regiunii sale natale, Jalal-Abad din sudul ţării.

După doi ani, el preia conducerea regiunii nordice Ciui, considerată o promovare într-o ţară în care partea de nord a dominat întotdeauna scena politică.

În 2000, preşedintele Akaiev îi cere să preia conducerea Guvernului, de unde demisionează în 2002, în urma reprimării sângeroase a unei manifestaţii în sudul ţării, soldate cu şase morţi, care şochează opinia publică.

Susţinătorii săi au dat asigurări că acesta a demisionat în semn de protest, în timp ce criticii îl acuză că a ordonat reprimarea şi că nu a părăsit funcţia de premier decât pentru a o obţine pe cea de preşedinte.

Căsătorit cu o rusoaică, Bakiev este tatăl a doi băieţi.

Confruntările continuă, lista morţilor creşte

Confruntări violente între poliţie şi manifestanţii opoziţiei din Kârgâzstan. Foto: AFP.

Republica Kârgâzstan este, în această săptămână, teatrul unor ciocniri violente între populaţie şi poliţie.

Confruntările între poliţie şi manifestanţi, care au izbucnit marţi, 6 aprilie 2010, la Talas în nord-vestul ţării, s-au extins miercuri în mai multe regiuni din ţară şi în capitală.

La Narin şi Tokmok, opozanţii au preluat controlul mai multor clădiri oficiale, iar în capitala ţării, la Bişkek, mii de manifestanţi încercau să ia cu asalt clădirea preşedinţiei.

Manifestanţii au cerut demisia şefului statului, Kurmanbek Bakiev, acuzat de derivă autoritară.

Acesta a ajuns la putere în martie 2005, în urma unei revoluţii declanşate tot în urma unor violenţe.

Preşedintele Kurmanbek Bakiev a decretat interdicţii de circulaţie şi protecţia frontierei a fost consolidată, iar, mai apoi a fost instituită starea de urgenţă.

Surse de la faţa locului au declarat ca poliţia a folosit muniţie de război pentru dispersarea manifestanţilor.

În cursul aceleiaşi zile Parlamentul din Kârgâzstan a fost ocupat de manifestanţii care au preluat controlul clădirii, în timp ce parterul imobilului în care se află parchetul general era cuprins de flăcări.

Ulterior, miercuri, guvernul din Kârgâzstan a demisionat, iar preşedintele Kurmanbek Bakiev a părăsit Capitala, după cum a anunţat liderul opoziţiei Temir Sariev.

O sursă din cadrul anturajului lui Bakiev anunţase anterior că preşedintele se află în sediul Guvernului.

Sariev a confirmat că Guvernul format de opoziţie este condus de fostul ministru kârgâz de externe, Roza Otunbaieva.

Confruntările violente între poliţie şi manifestanţi au provocat deja moartea a peste 70 de persoane şi rănirea altor 400, numai în capitala Bişkek.

Unul dintre liderii opoziţiei, Omurbek Tekebaiev, a afirmat chiar că aproximativ 100 de persoane au fost ucise numai miercuri în confruntările violente dintre opozanţi şi forţele de ordine din Kîrgîzstan.

Preşedintele kîrgîz Kurmanbek Bakiev, înlăturat de la putere de manifestanţi miercuri, încearcă să îşi reunească susţinătorii în sudul ţării şi refuză să demisioneze, a afirmat şefa Guvernului interimar din Kîrgîzstan, Rosa Otunbaieva.

Se pare ca Bakaiev se află la Djalal-Abad, oraşul său natal, din sudul ţării.

Va avea soarta lui Nicolae Ceauşescu?

Preşedintele Kârgâzstanului, Kurmanbek Bakiev, înlăturat miercuri de la putere, riscă să aibă soarta fostului dictator român Nicolae Ceauşescu, executat în 1989, apreciază fostul preşedinte Askar Akaiev, citat de pagina online a RIA Novosti.

Fostul preşedinte apreciază că protestele din Kârgâzstan nu vor conduce la un război civil, situaţia urmând să se normalizeze în următoarele zile.

Akaiev, în vârstă de 65 de ani, a fost înlăturat de Kurmanbek Bakiev în 2005, refugiindu-se în Rusia.

La rândul său, Bakiev, în vârstă de 60 de ani, a fost nevoit să fugă miercuri din Bişkek, după confruntările soldate cu cel puţin 74 de morţi şi peste 500 de răniţi.

Akaiev crede că sudul nu îl va susţine pe Bakiev, al cărui regim a fost afectat de probleme economice, asasinate, revolte în închisori şi dispute pentru controlul companiilor.

"Nu cred că va fi un război civil. Sudul nu îl va susţine pe Bakiev, nu cred că există disensiuni între sud şi nord", explică Akaiev.

În schimb, Akaiev avertizează că Bakiev riscă să aibă soarta pe care a avut-o fostul dictator român Nicolae Ceauşescu, înlăturat de la putere şi executat în decembrie 1989.

"Şi Bakiev a ajuns într-o astfel de situaţie. Situaţia sa este asemănătoare cu cea a fostului dictator român. De aceea lumea este atât de înverşunată împotriva lui. Îl aşteaptă soarta tristă a lui Ceauşescu", avertizează Akaiev, care crede că Bakiev nu va primi azil politic în altă ţară.

Material realizat cu sprijinul Rador.