Etiopia: copilul creştin al Africii păgâne

Bucureşti: -5 C, prognoza meteo indică ninsori intense, pe alocuri viscolind şi temperaturi în scădere. Maşinile parcate muşcă din trotuoare, asfaltul pe care păşim ca berzele este înghesuit de zăpezi.

Plictisiţi de "harta" metropolei, scoatem "harta" Africii. Urcăm gradele din termometre şi mutăm busola noastră turistică în dreptul unei destinaţii mai însorite: coasta de est a Africii. Ne separă multe graniţe şi 10 ore de zbor cu avionul dar avem ghid expert: Kanok Premek.

Trecem pe cartea lui de vizită că e pasionat de călătorii, a bătut continetul negru cu piciorul şi ne aduce mai aproape o lume prea puţin cunoscută într-un fotoreportaj care reconstituie, fără pretenţii exhaustive, o bucată de lume altfel decat o întâlnim în căţi poştale ilustrate.

Etiopia creştină

Ţară cu tărâmuri salbatice, teritorii vaste şi neumblate, având 85.8 milioane de locuitori, Etiopia, republică federală democratică, este de aproximativ cinci ori mai mare decât România şi este a doua ţară ortodoxă din lume dupa Rusia.

Istoria Etiopiei s-a scris acum 2000 de ani în limba Ge’ez. Etiopienii sunt unii dintre cei mai vechi creştini din lume şi se laudă cu puţinele biserici creştin-ortodoxe (Tewahedo) care au rezistat, cu adevarat, în Africa musulmană.

Un sfert din populaţie este dependentă de ajutoarele programelor ONU în derulare. Istoria statului Etiopian este fisurată de razboaie de independenţă şi de sângeroase războaie civile.

Biserici sub stânci: ”a opta minune a lumii”.

Etiopia este şi o ţară a bisericilor. Localitatea Lalibela, în vechime numită Roha, se află pe o stâncă vulcanică. Undeva la capăt de secol XII, Regele Lalibela a construit biserici din piatră, azi considerate geniale bijuterii arhitecturale şi inginereşti.

Regiunea Lalibela numără peste 200 de biserici, unele ascunse în peşteri adânci, altele formând un complex de pasaje subterane. Una dintre acestea este Bete Giorgis, Sf. Gheorghe care simbolizează Arca lui Noe şi este considerată cea mai frumoasă şi completă biserică în formă de cruce, săpată în bloc monolitic de piatră.

Cu un trecut antic şi un prezent viu, biserica de sub pământ este considerată una dintre cele mai mari minuni arhitecturale etiopiene. Într-un top UNESCO al celor mai incredibile situri ale istoriei, ocupând un onorabil loc opt în lume.

Singura ţară africană cu populaţie majoritar crestin-ortodoxă, numără 37 milioane de ortodocşi şi se ghidează după vechi calendare copte cu origini egiptene, care numără 13 luni, ultima lună incluzând şase zile.

Pe 11 Sept 2009 etiopienii creştini au sărbătorit trecerea dintre anii 2001 şi 2002, fapt derutant pentru un european obişnuit local numit ‘Faranji’ (om alb). Ora zero nu este la miezul nopţii ci la răsăritul soarelui orele 6 AM.

Informaţia e indispensabilă, mai ales pentru orientare în ceea priveşte orarul autobuzelor - transportul local unde trebuie menţionată data şi ora pentru calendarul oamenilor “Faranji” şi, repectiv, cel etiopian.

Este şi un avantaj al timpului “trecut“, căci odată ce ai aterizat în capitala Addis Ababa ("Floare Nouă"), te trezeşti înapoi în timp. Eşti cu cu 8 ani, 7 zile şi 7 ore mai ‘tânăr’ şi ai şansa să participi la sărbătorile Crăciunului pe 7 Ianuarie 2010.

Aparent pare că avem multe provincii pârjolite de deşetul nemilos dar altitudinea medie este 2000 de metri deasupra nivelului oceanului.

Munţi înalţi (chiar şi capitala Addis Ababa este situată la o altitudine de 2.408 metri) cu ape la fel de albastre ca smaraldul sau azurii şi savane de poveste. Spune legeda locului, că acesta este locul originii omenirii.

În Addis Abeba îşi dau mâna luxul şi chirpiciul. Este o capitală cosmopolită care se poate măsura - până la un punct - cu oricare alta dintre marile metropole ale lumii, arhitectura sa fiind foarte variată. Clădiri înalte de birouri, vile elegante, bungalouri şi hoteluri de lux sunt vecine cu locuinţe cu gard de nuiele, înconjurate de vite, oi, capre şi pui.

Addis Abeba a crescut pur şi simplu în pas natural, organic aşa cum ne aminteşte chipul său de azi.

Purpură, tobe , incantaţii

Ajuns în această ţară, am încercat cu sfială să înţeleg tradiţiile Crăciunului etiopian.

Creştinismul este vizibil prezent în fiecare sat unde găsim cel puţin o biserică şi câţiva preoţi.

În zilele de Crăciun, care durează acolo trei zile şi trei nopţi (7-9 Ianuarie), sute de pelerini asaltează bisericile şi mânăstirile.

Îmbrăcaţi în alb, pelerini creştini se revarsă în cascadă în josul străzilor şi sărbătoresc naşterea celui Ales, cu incantaţii, dansuri în ritm de tobe, un alai ameţitor.

În tradiţia locală dinamica mulţimilor, focarul bucuriei şi ritmul sărbătorii este închinat lui Isus. Pentru ‘Faranji’ este o ocazie rară să fie martor, imortalizând momentul cu ajutorul aparatelor foto de care localnicii nu sunt deloc încântaţi.

Creştinii poartă gât o legătură, numită mateb şi intră în biserică desculţi.

Un instantaneu foto : în spatele bisericii un grup de femei în vârstă gătesc şi distribuie mâncarea binecuvantată, tuturor credincioşilor care au ţinut postul timp de 40 de zile.

Doi tauri au fost sacrificaţi, evisceraţi şi preparaţi ritualic în sos de chili. Ritualul e strict şi este sub supravegherea preoţilor care se ocupă şi de asigurarea unei elementare igiene procedurale.

Desculţi, cu Kalashnikov-ul la umăr

Etiopia deţine nouă parcuri naturale protejate de UNESCO. Ras Dashen , plasat în nord, în regiunea Amhara este cel mai înalt munte din .ţară atingând o altitudine de 4550 m.

Unul dintre acestea este Parcul Naţional al Munţilor Simien care se întinde pe o distanţă de 43 Km.

Accesul nu e gratis, aici se parcep taxe de vizitare. Răsplata este compania lui Andrej, ghidul ideal, student şi expert în Istoria Ştiineţelor Naturale şi un sătean care nu se departe de Kalashnikov-ul său şi de banda de 40 de cartuşe.

Unii desculţi, câţiva încălţati în şlapi, cu toţii cară disciplinaţi, ca soldăţeii de infanterie, bucăţi mari de piele îmblănită pe post de paturi pentru transportul a peste 100 Kg de echipament de camping şi mancare. Totodată, mai suntem însoţiţi de un bucătar şi de un ajutor de bucătar. Nu lipsesc din rând patru catâri şi cei ce conduc, cu îndemânare, animalele spre traseu.

Excursia ne-a luat şapte zile, cu atingera vârfului şi întoarcere la tabăra de bază. Pe un traseu de 90 Km. am avut de luptat cu babuinii şi felurite neamuri de păsări care roiau în jurul proviziilor noastre.

Din rai în.. iadul pe pământ - Let’s take photos!

Oficial, Etiopia este încă în război civil iar sentimentul de siguranţă e “abolit”.

Sunt anumite zone nerecomandate pentru turişti. Andrej, ghidul nostru ne recomandă o incursiune într-una din zonele demilitarizate pentru a vizita o suită de mânăstiri celebre.

Pe drum, ghidul nostru ne istoriseşte un foileton din istoria recentă a războaielor civile. Ca şi recorduri ne vorbeşte despre primul pilot de sex feminin ce a pilotat un avion de luptă Sukhoi care a dobârat un MIG 29 al forţelor armate ale statului vecin, Eritreea.

Fiind la sfârşit de sejur ne încăpăţânăm să încropim o excursie de 5 zile cu un buget de 2 zile, pentru a coborî în vulcanul Danakil, deh ce nu face omul sa vadă iadul pe pământ.

Depresiunea Danakil este plasată în vecinătatea graniţelor Somaliei, Djibouti şi Eritreea. Aici se află o zonă vulcanică activă aflată la -120 metri sub nivelul mării. Pentru noi, coborâţi din munte, de la -10 C şi 4430 metri la + 35 C şi -120 metri era o experienţă ! Nu putem rata însă senzaţiile tari ale vulcanilor acizi şi ale emanaţiilor de sulfuroase.

Mă gândesc şi acum cu înfrigurare la bocancii şi panalonii aproape distruşi, la atmosfera incandescentă, încărcată de aburi de sulf şi la lava proaspăt-fumegândă pe tivul căreia am păşit, fiind la un pas de a cădea în lacul cu acid mortal.

Localitatea Afar este raiul paleontologilor pentru că aici a fost descoperit scheletul lui Lucy, cel mai vechi schelet uman din lume în vârstă este de 3,2 milioane de ani.

Afar înseamnă însă şi climatul extrem, a malariei endemice, inundaţii ce vin neinvitate şi ploi de nisip. Maşina offroad rămâne blocată - în nisipurile “împănate” cu mine anti-personal.

În scurt timp mă obişnuiesc cu Kalashnikov-ul, setul de cuţite şi alte arme aflate în arsenalul obişnuit al localnicilor din tribul afar.

Aici totul se plăteşte. Practicăm negogieri la sânge în Birr , monedă locală cu unul din şefii triburilor afare:
- “Habibi, we pay 10,000 Birr, that’s all.”
- “Faranji, you are five people, you need 2 cars!”
- “We can’t pay 2 cars, we will squeeze.”
- “But where will be guide and military?”
- “We don’t need military.”
- “You have to take up to 3 military there, from Afar tribes, from villages.”
- “OK 14,000, deal?”
- “OK, deal, welcome in Afars Land”

Escapada relatată este doar un episod ce recompune o secvenţă din fascinanata lume a continetului african. Am părăsit acele locuri cu sentimentul că următoarele destinaţii, Madagascar şi Uganda vor fi, cu siguranţă, destinaţii de lux.

Mulţumim lui Premek Kanok care a oferit acest fotoreportaj în exclusivitate pentru România Actualităţi Online.