ERT de după ERT

Joi, 11 iunie 2015, grecii și-au primit înapoi Radioteleviziunea publică, ERT.

Un prim-ministru a desființat-o, exact acum doi ani, și un alt prim-ministru a reînființat-o, după ce partidul său a câștigat, anul acesta, alegerile anticipate din 25 ianuarie.

Redeschiderea ERT fusese una din promisiunile sale electorale cu care, de altfel, a și atras voturile grecilor.

Putem spune că acum doi ani, Antonis Samaras, prim-ministrul conservator, i-a făcut cadou actualului prim-ministru aproape comunist, Alexis Tsipras, atât Radioteleviziunea publică cât și puterea.
Desființarea ERT a fost greșeala fatală a lui Antonis Samaras, pentru că atunci și-a pierdut o mare parte a electoratului, pe care a câștigat-o mai tânărul său rival, Alexis Tsipras.

Închiderea Radioteleviziunii publice, pe care mulți o numesc acțiune fascistă, pentru că a avut loc cu ajutorul MAT (forțele speciale ale poliției), a fost percepută în Europa ca o lovitură dată democrației.
Atunci, ar trebui ca redeschiderea ei să fie simțită ca o întărire a democrației.
Și totuși, nu este așa.

Timp de doi ani, cât a durat „ecranul negru”/ to mavro cum spun grecii, ERT a continuat să emită neîntrerupt, atât prin intermediul posturilor centrale din Atena, cât și prin cele regionale, dar, într-o formulă restrânsă, mai degrabă ca un post clandestin, sub numele de ERT open.

Cei mai mulți jurnaliști de la ERT open (cam 1000) nu s-au grăbit, totuși, acum, să se întoarcă la Radiomegaro/ Palatul Radioului (sediul Radioteleviziunii publice) ca să-și ocupe posturile (de aceea există în acest moment două instituții care se numesc Radioteleviziunea publică elenă: ERT open și ERT).

De ce n-au făcut-o ?

Pentru că, spun ei, noua lege în baza căreia s-a reînființat ERT nu le garantează autonomia, independența fără de care n-ar fi decât un instrument de propagandă al noului guvern al stângii radicale, adică guvernul Tsipras.

Și pentru că, așa cum stau lucrurile, s-ar întoarce la vechiul sistem, parazitat de aceiași consilieri speciali și de aceiași „descurcăreți” care încasau salarii uriașe, s-ar întoarce la o instituție controlată de oamenii puterii.

Mai spun și că nu cred în declarațiile domnului Tsipras cum că ERT cea nouă „nu va mai fi controlată de guvern, ci de societate, de cetățeni, de poporul grec, de angajații ei care o vor și administra în mare măsură și care vor participa la luarea deciziilor”…
… așa cum nu cred nici că ar fi sinceră și de bună-credință chemarea pe care acesta le-a adresat-o: „să-și aducă contribuția la o nouă ERT independentă și deschisă tuturor vocilor” sau „să critice în primul rând politica guvernului”.

De asemenea, ei nu-l cred pe Al. Tsipras nici atunci când declară că, în viziunea lui, noua ERT va fi „obiectivă și nu purtătoarea de cuvânt sau vreun instrument de propagandă al vreunui guvern”.

Ei cred, însă, că tocmai atunci când lupta lor de doi ani încheiați se apropia de victorie, această victorie le-a fost furată.

De cine ?

De cei care l-au (re)numit în funcția de director general pe Lambis Tagmatarhis, unul din „corupții” (afirmația îi aparține președintei Parlametnului, Zoi Konstandopulu !) fostei ERT, directorul ei general între 2010-2012, și unul din oamenii guvernului Samaras, care aparține „trecutului plin de păcate” al instituției controlate politic și despre care se spune că a favorizat, și pe față și pe ascuns, presa privată (a lucrat, printre altele la televiziunile private SKAI și ANTENNA și la ziarul satiric Pontiki/Șoarecele)…

… și în care oamenii de la ERT open văd chipul modelului, rău și eșuat, de administrare a fostei radioteleviziuni publice de care nimeni nu vrea să-și mai amintească.
Numirea lui Lambis Tagmatarhis s-a făcut „de sus”, fără consultarea angajaților fostei ERT și în ciuda protestului lor general.

Această numire, spun ei, anulează toate speranțele pe care și le făcuseră în acești doi ani de luptă pentru o radioteleviziune publică liberă/independentă și pluralistă…
… și fac amară această o victorie pe care ar fi trebuit s-o sărbătorească.

Lambis Tagmatarhis și Zoi Konstandopulu, președinta Parlamentului Elen, la prima emisiune a Televiziunii publice, 11 iunie 2015

Lambis Tagmatarhis, plângând de emoție


Lambis Tagmatarhis și Alexis Tsipras la sărbătoarea ERT, 11 iunie 2015, unde primul-ministru a venit direct de la întâlnirile de la Bruxelles

Angajații fostei Radioteleviziuni publice s-au văzut în fața unei noi dezamăgiri atunci când au înțeles că numirile sunt politice și nu pe baza criteriilor de competență…
… și frustrați atunci când au văzut că noua ERT le-a furat… identitatea pe rețelele de socializare, însușindu-și conturile lor pe YOUTUBE, FACEBOOK sau TWITTER și furându-le cei 116 000 de followers de pe FACEBOOK.

Cei de la ERT open aproape au ignorat ziua de 11 iunie 2015 și concertul din curtea Palatului Radioului cu care s-a sărbătorit redeschiderea ERT, așa cum au ignorat, a doua zi, și scurta declarație pe care primul-ministru a făcut-o la rugămintea celor prezenți la concert, declarație pe care noi o redăm aproape în întregime:

„Bucuria și emoția sunt mari. Sunteți răsplătiți pentru cei doi ani de lupte. Astăzi ERT s-a redeschis și acoperă nevoia poporului de informație adevărată și obiectivă. Este un mare pariu să arătăm că o instituție poate fi cu adevărat publică și poate sluji interesul public și bunurile publice în afara logicii etatismului. În afara logicii în care a trăit ERT, o logică conform căreia fiecare guvern și-a impus părerile. ERT aparține poporului grec și se identifică cu istoria Greciei și a poporului grec”.

Din păcate sună destul de populist.

În acești doi ani de luptă, ERT cea desființată în 2013, a pierdut 19 oameni care au murit pur și simplu de durere și de teama zilei de mâine.

Și ei și colegii lor, care au ținut, totuși, Radioteleviziunea publică deschisă, atât cât s-a putut, trebuie că s-au simțit trădați și au simțit că lupta le-a fost furată când au văzut, în seara zilei de 11 iunie, înaintea principalului telejurnal, un documentar despre persecutarea evreilor de către naziști, documentar care s-a difuzat neanunțat și care a fost prima săgeată otrăvită pe care noua ERT a trimis-o Germaniei.

Noua ERT devenise deja, după numai 14 ore de la deschidere, arma principală a guvernului care, după cum se vede, intenționează să stârnească în sufletele grecilor o aversiune puternică față de Germania … de azi, de la care, nici mai mult nici mai puțin, cere despăgubiri pentru atrocitățile comise de soldații naziști în timpul ocupației !

Trebuie că s-au simțit, iarăși, trădați atunci când l-au auzit pe colegul lor de la Programul Doi (Deftero), Canalul Cultural, cum am spune noi, care în direct, pe post, comentând concertul din curtea Radioului, a spus aproape în extaz „eu îl iubesc pe Varufakis, îl admir”, dar și „să vedem dacă domnul prim-ministru va urca pe scenă sau va urca direct la birourile conducerii”. Era ora 22,30 !

De ce Varufakis ? Pentru că ministrul de finanțe și mâna dreaptă a lui Alexis Tsipras, se afla și el în mijlocul mulțimii, printre cei mai mult de 3000 de spectatori ai concertului, concert care, din păcate, nici n-a prea fost de mare clasă, așa cum merita un asemenea eveniment.

Ianis Varufakis împreună cu soția sa la concertul ERT, 11 iunie 2015

Ce este, atunci, noua ERT ? După prima zi, pare mai degrabă o instituție aservită și servilă, nicidecum radioul și televiziunea la care au visat timp de doi ani jurnaliștii și tehnicienii.

Este, de fapt, NERIT, rebotezată ERT.

NERIT este Radioteleviziunea pe care Antonis Samaras a înființat-o după ce a desființat-o pe cea veche (care funcționase timp de 47 de ani) de la care aștepta obediență. Și se pare că a și avut-o.

Ce nu este noua ERT ? În nici un caz nu pare să fie o radioteleviziune independentă.

Păcat, pentru că, așa cum spunea președintele catedrei de Mass-media de la Universitatea din Atena, Iorgos Plios, „acum se pierde o ocazie de aur pentru Radioteleviziunea publică pentru că, pe de o parte televiziunile private se cam prăbușesc și cea publică putea oferi programe de calitate și pentru că, pe de altă parte, așa cum funcționează noua ERT, pare a merge pe un drum greșit”.

Totuși, noua ERT este la început de drum. Probabil, în cele din urmă, toți cei care au fost concediați de Antonis Samaras de la ERT cea veche se vor întoarce acasă și se vor uni cu familia lor din Radioteleviziunea publică, bună sau rea, gândindu-se că e mai bine să-și continue lupta din interior decât din afară.