Cetatea Bucureștiului după 100 de ani
Cetatea Bucurestiului dupa 100 de ani. O istorie a centurii de fortificatii a capitalei.
Articol de Mihaela Helmis, 16 Octombrie 2015, 14:38
Cetatea Bucurestiului dupa 100 de ani. O istorie a centurii de fortificatii a capitalei
Pe fondul presiunilor a trei puteri mondiale asupra Principatelor Unite – Imperiul Otoman, Imperiul Austro-Ungar şi Imperiul Rus – domnitorul Carol I (principe între 1866 şi 1881, rege între 1881 şi 1914) ordonă mai multor comisii de ofiţeri înalţi să studieze posibilitatea fortificării unor obiective din Câmpia Română. S-a stabilit că cele două priorităţi mai complexe sunt „Cetatea Bucureşti”, un inel fortificat în jurul capitalei, şi Linia fortificată Focşani – Nămoloasa – Galaţi, ultima dintre ele menită să oprească numai atacurile dinspre nord-est.
1882 este anul în care este chemat la Bucureşti generalul belgian Henri Alexis Brialmont, arhitectul fortificaţiilor de tip „VAUBAN” de la Liege şi Anvers, prin urmare o somitate în domeniu. Prin alegerea unui proiectant belgian, Carol I a căutat să evite un scandal diplomatic, Belgia fiind la acea dată o ţară neutră faţă de Triplă Alianţă şi Rusia, Marea Britanie, Franţa. Intenţia Principatelor Române de a se apăra în acest mod a iritat la acea vreme toate marile puteri, mai ales începând cu anul 1883, când serviciile de informaţii rus şi austro-ungar au descoperit adevăratul scop al călătoriei generalului la Bucureşti.
Audio: Documentar.
Planurile generalului Brialmont au prevăzut o linie principală de rezistenţă cu un perimetru de 72 de kilometri, compusă din 18 forturi dispuse din 4 în 4 kilometri şi 18 baterii intermediare (redute). A mai fost conceput şi un nucleu al cetăţii, care nu s-a materializat niciodată. Diametrul centurii de fortificaţii avea să varieze între 21 şi 28 de kilometri, iar distanţa medie faţă de oraşul din 1884 era de 8 kilometri. Oficial, lucrările au durat puţin peste 10 ani, din 1884 până în 1895. Totuşi, anumite finisaje şi modificări ulterioare s-au mai executat până în anul 1903. În anul 1888, Carol I este presat de parlament să solicite reducerea considerabilă a costurilor. Astfel, numai forturile Chitila, Mogoşoaia, Otopeni şi Jilava apucă să fie finalizate după planurile originale, cu reduit central şi număr maxim de încăperi. Celelalte aveau să fie simplificate, de dimensiuni mai mici, fără reduit, rezultând tipurile de forturi şi baterii. Instituţia care s-a ocupat de lucrări a fost Direcţia Generală a Lucrărilor de Fortificaţiune, condusă de generalul Anton Berindei. Din 1890, instituţia a luat în primire şi Linia Fortificată Focşani – Nămoloasa – Galaţi (din care mai există şi astăzi cazemate).În luna martie a anului 1893 erau finalizate Forturile 18 şi 1-8 (sectorul nordic) şi Fortul 13 aflat la sud. Doi ani mai târziu, întreaga centură de fortificaţii avea să fie terminată, se arata in Arhiva de geografie a lui Andrei Ionel care dedica un articol Centurii de fortificatii a Cetății București.
Şoseaua de Centură a capitalei, în lungime de 70 de kilometri, împreună cu linia ferată paralelă.
Cum arată "Cetatea Bucurestiului", dupa 100 de ani? e întrebarea la care am căutat răspuns.
Bateria 1-2, situată intre Fortul 1 Chitila și Fortul 2 Mogoșoaia a fost dezarmată în urmă cu 100 de ani , odata cu intregul sistem de apărare al capitalei numit Cetatea Bucureștiului. o poveste și despre un asediu,care- din fericire !- ,nu a mai avut loc in timpul Primului Razboi Mondial.
Ce s-a mai intamplat cu cele 38 de forturi si baterii construite dupa cele mai moderne standarde ale vremii?
Printre documente si informatii de prima mana , aflam impreuna cu general in rezerva Ion Cerăceanu , fost comandant al Comandamentului Comunicaţiilor şi Informaticii,fondatorul Muzeului Comunicaţiilor şi Informaticii ,filiala a Muzeului Militar National Regele Ferdinand I , si autor al mai multor tratate si carti de specialitate.