Ziua profesioniştilor la Gaudeamus

Mihaela Helmis: Bine v-am găsit. Îmi pare foarte bine să ne aflăm şi astăzi în legătură cu aceia care nu au ajuns la Gaudeamus, să vadă că cea de-a cincea zi a târgului, declarată Ziua Profesioniştilor, nu este, cum poate s-ar fi temut unii, o zi fără vizitatori. Nu ştiu exact cum i-aţi atras, dle Vlad Epstein, noi ne aflăm acum în jurul unei mese care, uite, e aproape neîncăpătoare pentru cei care ar trebui să constituie verigile unui lanţ foarte important, care alcătuieşte, până la urmă, piaţa cărţii.

Aşadar, să vi-i prezint întâi şi apoi să aflăm ce aţi vrut cu această Zi a Profesioniştilor. Se află împreună cu noi doamnele Mihaela Stoian şi Dina Paladi, de la Biblioteca Naţională, doamna Livia Stoia, agent literar, reprezentantul Agenţiei Literare "Livia Stoia", dl Mihai Penescu, preşedintele Uniunii Editorilor din România şi nu putea să lipsească, şi mă bucur că a reuşit să ajungă împreună cu noi în direct, din nou, dl Vlad Epstein, directorul executiv al Târgului Gaudeamus, aflat la ediţia a 17-a.

Nu vă mai întreb cum v-a venit această idee, a unei Zile a Profesioniştilor, dar totuşi, trebuie să aflăm cum, ce aţi sperat să se întâmple astăzi, într-o zi atipică, prima de genul acesta la Gaudeamus.

Vlad Epstein: Da, calendarul târgului din acest an a fost atipic, într-adevăr, dar am mizat pe faptul că expozanţii noştri, în special editorii, vor fi suficient de atractivi pentru cei care nu au reuşit să viziteze târgul de joi până duminică. Am mizat şi pe faptul că, în timp, adesea ni s-au adus informaţii că după închiderea târgului, veneau valuri de vizitatori. Am mizat pe faptul că întotdeauna, cultura scrisă, până acum şi sper că şi în continuare, va reprezenta o atracţie căreia nu i se va putea rezista.

Pe lângă asta, însă, profesioniştii au un câmp de desfăşurare perfect astăzi, pentru că, totuşi, rândurile publicului sunt puţin mai rare, iată, decât în zile ca sâmbătă, duminică şi sper, şi vom evalua la sfârşit, faptul că aici s-a întâmplat şi business de carte şi s-au întâmplat şi lucrurile nevăzute, dar extrem de importante pentru ceea ce se cheamă un târg de carte.

Se poate vorbi despre o profesionalizare care oricum exista la târgul Gaudeamus, dacă vorbim despre această întâlnire pe care aţi prilejuit-o celor peste 500 de invitaţi pe care i-aţi atras, într-un fel, încoace. Ce ar fi trebuit să facă, de fapt?

Vlad Epstein: Face fiecare ce vrea, pentru că nu întâmplător am murit la revoluţie, dar în orice caz, îmi doresc ca acest târg, deşi este situat în sud-estul Europei, să împrumute ceva din maniera în care se desfăşoară târgurile de carte în vestul Europei şi anume, să existe şi această parte de comerţ,

în afara celui direct, care e minunat şi ne bucură pe toţi, şi această parte de comerţ în care să se vândă, să se ofere şi să se cumpere copyrighturi şi iată, am iniţiat această legătură, care sper să dureze, cu Agenţia "Livia Stoia" şi de asemenea, să existe o posibilitate de evaluare a ofertei extrem de complexe de aici, de la târg, de către bibliotecari, librari, de toate mărimile şi de toate nivelurile şi din toate colţurile ţării.

Atunci când preşedintele de onoare al Târgului Gaudeamus, domnul Jacques Dubois, reprezentantul delegaţiei Belgia Wallonie-Bruxelles, scriitor şi profesor, vorbea despre instituţia literară, numea toţi actorii principali în acest lanţ. Noi acum cred că nu avem şi autorul, scriitorul, dar se află împreună cu noi, şi dumneavoastră vă mulţumim, domnule Epstein, pentru cele spuse.

Ştiu că aveţi o închidere festivă - să spunem - cu premianţi, la ora 14:00, şi atunci, în lanţul acesta se află editori, Uniunea Editorilor, cum spuneam, agenţi literari şi reprezentanţii noştri, ai tututor, de fapt, biblioteca în general, Biblioteca Naţională în special şi câteva cuvinte cheie: drept de autor, copyright, depot legal - depozit legal - achiziţii şi publicare de carte.

Cu cine să începem? Dumneavoastră aţi fost cel mai mult implicat în ce s-a întâmplat în aceste zile în târg, domnule Mihai Penescu şi poate că din perspectiva Uniunii Editorilor, puteţi să ne spuneţi câte ceva despre felul în care a evoluat în aceste ultime 12 luni viaţa cărţii. Nu e uşor deloc.

Mihai Penescu: Sigur, nu e uşor. Nu e uşor pentru niciun întreprinzător în perioada asta, în România sau aiurea. Pot să vă dau câteva impresii personale. Sentimentul meu, vizitând târgul, a fost că editurile şi-au făcut lecţiile şi au reuşit să se lupte onorabil cu criza. Asta nu înseamnă că editurile sau industria cărţii a ieşit din criză, dar înseamnă că interesul pentru carte nu a dispărut. Nici nu am crezut vreodată că se va întâmpla asta. Există un flux foarte mare de vizitatori pe care l-am văzut în weekendul ăsta.

Puteţi să fiţi şi reprezentant al distribuitorilor sau doar al editorilor? Pentru că între actorii principali se află şi distribuitorii.

Mihai Penescu: Distribuitorii nu. În momentul de faţă eu nu le văd deocamdată poziţia. Nu aş putea să-i reprezint. Târgul de carte este prin excelenţă o relaţie directă editor-cititor şi nu vreau să fiu răutăcios, dar ăsta este unul dintre secretele succesului târgurilor de carte. Peste tot se întâmplă în lume târguri de carte şi este nevoie şi de acest contact direct şi nu prin intermedierea librarilor. Aş putea zice chiar că o parte a succesului târgurilor de carte în general din România se datorează şi unui oarecare insucces în zona de distribuţie din Bucureşti şi din România.

Din păcate, în locul librăriilor au răsărit în ţară orice alte puncte de vânzare sau comerţ...

Mihai Penescu: Foarte multe librării s-au pierdut din motive comerciale, iar în general s-a pierdut în România şi conceptul de librărie de carte. Noi nu avem - din păcate - până în prezent decât magazine. Magazine în care se vând şi cărţi.

Şi apropo de această "Zi a Profesioniştilor". Vi s-a întâmplat ceva special? Aţi simţit că au venit mai mult cei care doresc să intre în contact direct cu editorii?

Mihai Penescu: În fine, iar o să vă spun, eu am fost într-adevăr surprins de afluxul de public de astăzi. Iarăşi, nu vreau să fiu răutăcios, dar trebuie să o spun: am sentimentul încă o dată că România este o ţară de rentieri, pentru că aici nu sunt numai pensionari şi studenţi în vizită, sunt foarte mulţi oameni. Sigur, mă bucură lucrul ăsta, mă bucură interesul pentru carte şi faptul că oamenii şi-au rupt ore de la serviciu probabil şi au venit la târgul de carte.

Vorbim cu câţiva dintre, probabil, colegii dumneavoastră şi cei care fac parte din Uniunea Editorilor, respectiv Federaţia Editorilor din România. Am aflat că profesioniştii au venit aici nu doar astăzi, cât mai ales ieri şi alaltăieri. Au fost foarte mulţi bibliotecari şi cei care au dorit să facă această achiziţie de drepturi de autor.

Ei bine, e un lucru important. Dar până la a ajunge să vorbim despre ei, au venit destui, s-au făcut contacte şi contracte destule, aşa încât să se simtă şi acea dimensiune pe care noi, practic, n-o vedem, pentru că suntem doar cumpărători de carte. S-au întâmplat lucrurile astea şi n-o spunem de complezenţă, ci, cum spuneţi dumneavoastră, există această lume care se autosusţine şi e bine.

Şi pentru că sunt împreună cu noi doamnele Mihaela Stoian şi Dina Paladi, reprezentând Biblioteca Naţională, ar trebui să simţim, într-un fel, din perspectiva ISBN-ului şi a Depozitului Legal, cam câtă carte, legal, ajunge în tezaurul care rămâne, până la urmă, să fie, ca dovadă a tuturor eforturilor Biblioteca Naţională.

Aşadar, poate faceţi o comparaţie între ceea ce s-a întâmplat în anii anteriori. Şi, întâi, să aflăm ce este ISBN-ul, pe care îl acordaţi dumneavoastră, doamnă Mihaela Stoian. Dumneavoastră beneficiaţi, oricum, de această verigă, trebuie să beneficiaţi, domnule Penescu.

Mihaela Stoian: Centrul Naţional ISBN reprezintă prima verigă în lanţul cărţii. Este reprezentanţa în România a Agenţiei Internaţionale ISBN de la Londra şi are ca principale atribuţii înregistrarea editurilor la nivel naţional, editurilor de carte, dar şi atribuirea codurilor ISBN, atât pentru edituri, cât şi pentru autorii ocazionali.

Ce înseamnă ISBN?

Mihaela Stoian: ISBN-ul este un cod internaţional standardizat al cărţii. Un cod ISBN, prin structura sa, oferă informaţii referitoare la grupul lingvistic, respectiv limba editorului, editorul documentului, numerotarea documentului la nivelul cărţilor, în cadrul unor edituri şi cifra de control care permite validitatea acestui cod în sistem automat.

Până la urmă, este un fel de cod numeric personal al fiecărei cărţi.

Mihaela Stoian: Este echivalentul codului numeric personal al nostru din buletin.

Ce se întâmplă, însă, la bibliotecă e mai mult decât atât. Relaţia cu editorii este una care vă permite să controlaţi în vreun fel sau să simţiţi piaţa.

Mihaela Stoian: Sigur, numerotarea standardizată are ca scop identificarea unei lucrări, atât la nivel naţional, cât şi la nivel internaţional. ealizator: Să le spunem ascultătorilor că găsesc acest cod ISBN pe pagina... ihaela Stoian: Pe site-ul Bibliotecii Naţionale...

Dar şi în carte, pe fila 3. De regulă...

Mihaela Stoian: Pe verso paginii de titlu şi pe coperta 4, în cadrul codului de bare. Din relaţia cu editorii, aşa cum funcţionează în prezent, Centrul Naţional ISBN asigură toate informaţiile necesare în ceea ce priveşte controlul producţiei editoriale româneşti; şi aici revine rolul colegei mele privind Depozitul Legal de Carte.

Dar aveţi o comparaţie între, să zicem, anul 2008 şi 2009, faţă de ceea ce a fost solicitat ca acordare de credite, până la urmă, sau de coduri numerice personale în alb.

Mihaela Stoian: Exact. Deci, a se reţine: codul ISBN se alocă editorilor, respectiv autorilor, înainte de momentul tipăririi cărţii. Şi atunci, ce pot să vă spun este că în anul 2008 s-au alocat în jur de 22 de mii de coduri ISBN, comparativ cu anul 2009, când s-au alocat peste 26 de mii de coduri ISBN, ceea ce înseamnă că criza, într-un fel sau altul, a dus la creşterea producţiei editoriale de carte.

Sau a mai fost un secret acolo, un motiv de ce s-au cerut ISBN-urile?

Mihaela Stoian: Un motiv n-aş putea să vă spun. Cert este că activitatea editorială a crescut nesperat de mult. ealizator: Depozit Legal ce înseamnă? Putem să aflăm câte cărţi există la un moment dat în ţară, câte s-au editat de la începutul erei cărţii?

Dina Paladi: În primul rând, Depozitul Legal asigură îndeplinirea funcţiei Bibliotecii Naţionale a României de Agenţie Naţională pentru Depozit Legal. Ce este Depoziul Legal? Reprezintă fondul de publicaţii, constituit prin trimiterea cu titlu gratuit de către toţi editorii, agenţii producători ai unui anumit număr de exemplare către Biblioteca Naţională. Acest număr de exemplare este stabilit prin lege, Legea nr. 111/1995 republicată cu modificări ulterioare. Şi Depozitul Legal se constituie în timp într-un fond intangibil, care reprezintă patrimoniul cultural scris al ţării.

Din câte ştiu, sunt şapte exemplarele care trebuie trimise către dumneavoastră din fiecare carte publicată, care are ISBN.

ina Paladi: Da. Depozitul legal este organizat la nivelul central de către Biblioteca Naţională.Se expediază şapte exemplare obligatorii, şi la nivel local, către Biblioteca Municipală, un exemplar.

Deci este un tezaur.

Dina Paladi: Da. Cei şapte beneficiari ai Depozitului legal sunt, în primul rând, Biblioteca Naţională, care opreşte trei exemplare, şi ceilalţi beneficiari sunt Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară "Lucian Blaga" Cluj-Napoca, Biblioteca Centrală Universitară "Mihai Eminescu" Iaşi şi Biblioteca Centrală Universitară "Eugen Todoran" Timişoara.

Deci sunt cel puţin patru puncte în România în care putem găsi cam tot ce s-a publicat legal...

Dina Paladi: Şi prin bunăvoinţa editorilor, tot ce s-a depus la Biblioteca Naţională. ealizator: Pentru că nu întotdeauna înţeleg că ajung toate exemplarele.

Dina Paladi: Nu întotdeauna şi chiar prin lege editorii sunt obligaţi să depună în termen de 30 de zile din prima tranşă de tipar aceste exemplare obligatorii, astfel uşurându-ne într-o oarecare măsură şi nouă munca, pentru a face o statistică la nivel naţional.

Domnule Penescu, trimiteţi întotdeauna... membrii Uniunii Editorilor din România îşi fac această datorie faţă de noi, cititorii, până la urmă, dincolo de activitatea normală, de a avea acasă cărţi?

Mihai Penescu: Eu cred că da. În asociaţiile de viitor sunt, în general, editurile foarte active şi foarte vizibile şi ca urmare nu cred că sunt probleme în zona asta, printre membrii asociaţiilor. Sigur că sunt foarte multe edituri mai mici care nu au structură, care nu au poate nici informaţie, care publică accidental două-trei cărţi pe an şi probabil că acolo pot fi probleme.

Dar faptul că sunt foarte mulţi la această oră, aşa cum simt că se întâmpla şi între cele două războaie mondiale, cei care îşi publică să spunem, proprii şi nu mai intră în sistemul acela obişnuit al unui proiect editorial al unui plan editorial, cum simţiţi că influenţează piaţa cărţii şi chiar această activitate?

Mihai Penescu: Sunt situaţii când autorii îşi plătesc apariţiile, dar întotdeauna, atunci când asta se întâmplă transparent, există ISBN, adică cel care publică, chiar dacă finanţarea vine din partea autorului, poate să publice o editură sau o tipografie, uneori chiar, se alocă ISBN şi se respectă toate regulile unui comportament civilizat.

Dina Paladi: Dar să ştiţi că din cele mai multe, prin autorii ocazionali, aşa le spunem noi, trimit. Sunt foarte conştiincioşi şi chiar îşi doresc ca lucrările lor să fie regăsite în biblioteci.

Din acest punct de vedere, al acestei legături, piaţa este reglată? Aveţi un control exact al tuturor celor care se întâmplă?

Dina Paladi: Noi încercăm să fim cât mai aproape de realitate.

Şi este o piaţă bună cea din România? Câte titluri primiţi pe an?

Dina Paladi: Tocmai asta vroiam să spun. Am pregătit o analiză comparativă; nu este chiar pentru luna noiembrie, este valabilă la luna septembrie. În fiecare an, totuşi, colaborarea cu editorii şi producătorii de conţinut de tipar este din ce în ce mai bună, sunt foarte deschişi şi acest fapt este reflectat şi prin cifre. Avem în anul 2008, au fost înregistrate în Depozitul legal 17.857 de unităţi bibliografice, în anul 2009, avem 15.721 şi acest decalaj este datorat implementării noului soft de bibliotecă, iar în anul 2010, până în momentul actual, avem 15.889 de unităţi bibliografice.

Deci, clar numărul a crescut, pentru că vor veni în continuare. Numai carte sau sunt şi reviste?

Dina Paladi: Numai carte. Ceea ce am spus, numai carte.

A venit şi rândul dumneavoastră, doamnă Livia Stoia. V-a amintit chiar domnul Epstein între verigile importante. S-a întâmplat de atâta vreme ca autorii români să fie, să spunem, traduşi la întâmplare, din întâmplări fericite să ajungă în contact cu cei care pot să le devină reprezentanţi sau să îi sprijine în cunoaşterea în alte spaţii culturale decât cel românesc. În fond, din tot ce s-a întâmplat, tot ce s-a rostit aici ca cifră, câţi au nevoie să treacă pe la dumneavoastră, câţi au trecut, ce se întâmplă?

Livia Stoia: Agenţia are un număr mic de autori români pe care îi reprezint în străinătate, pentru că este nevoie... Deci promovarea autorilor în străinătate presupune un cost personal alocat, un buget de călătorii în străinătate pentru prezentarea lor, însă, în primul rând, autorul trebuie să fie validat în ţara lui.

Pentru că e nevoie de..., deci promovarea autorilor în străinătate presupune un cost personal alocat, un buget de călătorii în străinătate pentru prezentarea lor, însă în primul rând autorul trebuie să fie validat în ţara lui.

Deci, dacă un autor român este publicat într-un tiraj de 1.000-1.500 de exemplare şi editura îl retipăreşte în aşa fel încât să ajungă la un tiraj de 10.000-15.000 de exemplare şi are un dosar foarte bun de presă, are şanse foarte mari să fie acceptat de editurile din străinătate şi chiar propus spre traducere în ţările respective.

Vorbind despre agentul literar, cred că sunt trei ipostazele. Autorul însuşi cred că poate să-şi fie agent, ceea ce nu-i de dorit, editura care-l publică de asemenea poate să fie agent sau puteţi interveni dumneavoastră, în calitate de barometru al felului în care este receptat, devine valoare şi merită să fie promovat, nu fără voia lui, dar susţinut, pe bună dreptate. Dumneavoastră, domnule Penescu, vi s-a întâmplat să deveniţi, să fiţi agent literar? Cum?

Mihai Penescu: În general, cultura nu este, nu reprezintă literatură, ci, în cazul literaturii, practica este ca autorul să fie reprezentat prin agent. Editura nu are mecanismele necesare ca să-şi reprezinte autorii în exterior. Asta nu se întâmplă nici dinspre noi spre exterior, nici invers...

Dar există edituri care fac acest lucru. De pildă...

Mihai Penescu: Bine, acuma există edituri care-şi fac şi librărie, există edituri care-şi fac tipografie. Combinaţii de afaceri pot fi. ealizator: Să ne gândim la Editura Polirom, la Editura Institutului Cultural Român, la proiectele Institutului Cultural Român e o instituţie mai complexă, care, sigur, are o listă de activităţi printre care, sigur că da, este şi editare, este şi reprezentarea autorilor români. Deci, acolo, dacă vreţi, mi se pare şi normal să intre în atribuţiile şi preocupările lor.

Pentru o editură comercială, a-şi reprezenta autorii în străinătate înseamnă un cu totul alt gen de activitate, cu toată logistica specifică şi cu eforturile specifice. Deci, eu nu ştiu asemenea cazuri sau, în fine, nu văd modelul de bussines foarte potrivit.

Dacă ar fi să vă gândiţi la cei mai cunoscuţi dintre cei pe care-i reprezentaţi, pe cine aţi numi? Pentru că, de pildă, atunci când a venit în ţară, am aflat că agentul literar în România al Herthei Muller este Simona Kessler. În ce vă priveşte, agenţia dumneavoastră cu cine se laudă că susţine?

Livia Stoia: Anca Maria Mosora, care şi-a publicat acum la Humanitas cea de-a treia carte, 'Paznicul', este autoarea noastră cea mai de succes în străinătate, am reuşit să vindem în Cehia şi în Italia. Avem promisiuni pentru cea de-a treia carte apărută acum la Humanitas tot pentru Cehia.

Domnul Neagu Djuvara este pe lista noastră de reprezentare şi avem interes recent din Serbia de la o editură din Serbia. Reprezentăm şi cărţile Casei Regale în străinătate şi avem un interes nu foarte mare deocamdată, segmentul de piaţă este foarte restrâns pentru un asemenea tip de carte şi deocamdată, cu aceşti autori s-ar lăuda agenţia.

Este o activitate care se autosusţine? Ce fel de investiţie presupune din partea dumneavoastră?

Livia Stoia: Este o investiţie pe termen lung. Cred că rezultatele financiare dintr-o asemenea activitate se vor vedea peste câţiva ani. Deocamdată nu se văd.

Aşa cum simţeam, nu este cel mai bine reprezentat segment acesta al agentului literar, din păcate spun, dar câteva dintre edituri, şi Institutul Cultural, fac acest gest de a coordona reprezentarea sau traducerea autorilor români în străinătate.

Dar acum cred că pe dumneavoastră, domnule Penescu sau poate pe dumneavoastră, doamnă Stanciu, dacă ar fi să aşezaţi într-o bibliotecă producţia membrilor Uniunii Editorilor din România, cam câtă carte românească ar fi şi câtă carte străină tradusă în româneşte? Aici deja este încă o perspectivă.

Mihai Penescu: Din păcate, noi nu avem statistici, deci ce vă pot spune sunt nişte păreri personale, nişte estimări. Sentimentul meu este că predomină, iar trebuie să repet, din păcate, traducerile. Piaţa românească pentru autorii autohtoni nu este încă revigorată.

Am avut o discuţie chiar zilele trecute cu nişte editori italieni, cu preşedintele Asociaţiei Editorilor din Italia, care, vorbind despre acest subiect, ne povestea că şi în Italia, acum 20 de ani, era o mare cerere de traduceri şi o neatenţie totală faţă de autorii autohtoni care acum s-a răsturnat şi la ora actuală în Italia autorii italieni sunt foarte căutaţi şi realmente, produc bestsellere.

Deci, să considerăm că ne aflăm încă într-o copilărie?

Mihai Penescu: Deci, există o ciclicitate şi cred că şi noi ne aflăm într-un fel de copilărie a industriei şi probabil că lucrurile revin la normal. Pentru că în fiecare ţară autorii locali au succes.

Păstrând proporţiile acum, dacă dvs vorbeaţi despre 26.000 de cărţi într-un an, şi acestea sunt doar cărţi cu ISBN autorizat şi sunt cărţi apărute în România, româneşti, atunci cred că putem înmulţi cel puţin cu 5, astfel încât să avem dimensiunea bibliotecii care se creează prin carte nouă apărută la editurile româneşti prin carte românească şi carte străină tradusă.

Mihaela Stoian: Aşa este, vreau însă să reţineţi, cele 26.000 de coduri ISBN alocate nu înseamnă neapărat 26.000 de titluri apărute. În Biblioteca Naţională, pe lângă depozitul legal, mai avem şi situaţia intrării cărţilor prin achiziţii şi donaţii. Asta ca să ne putem face o impresie vizavi de producţia editorială de carte. În 2008 au intrat peste 19.000 de titluri, comparativ cu anul 2009, când au intrat doar 2.000 de titluri. La publicaţiile periodice situaţia este şi mai tragică. Dacă în 2008 au intrat 292, deci aproape 300 de titluri, în anul 2009 nu a intrat absolut nici un titlu, nu a fost achiziţionat. De ce?

Datorită alocaţiei bugetare a Bibliotecii Naţionale care constant a scăzut şi, practric, contractarea de abonamente s-a redus de la an la an, după cum bine vedeţi din statistici. În anul 2009, BNR nu a putut contracta absolut nici un abonament şi, din păcate, situaţia persistă şi în anul 2010.

Ca să nu mă mai gândesc, la toate bibliotecile şcolare, unele dintre ele nu mai au bibliotecar, profesorii care făceau acest oficiu nemaifiind plătiţi, au preferat să pună lacătul. S-a întâmplat cu bibliotecile comunale, în spaţiul cărora s-au deschis nu ştiu ce fel de alte instituţii care aduc venituri şi atunci situaţia nu este, din păcate, deloc fericită. În Târgul Gaudeamus există la intrare un coş, un coş din ce în ce mai mare, cred că sunt câteva mii de cărţi, nu exagerez, care intră în proiectul "Cărţile se întorc acasă", dar este un procent foarte mic din ceea ce ar trebui să constituie înnoirea bibliotecilor, de orice fel ar fi ele. Biblioteca Naţională este privilegiată, ea trebuie să primească într-una cărţi.

Cred că este momentul să vă mulţumesc pentru participare. O "Zi a Profesoniştilor", cred că aşa a arătat şi în targ, fiecare cu partea pe care o reprezintă şi probabil că anul viitor, la ediţia a XVIII-a, cei care ştiu că pot să găsească aici termen de comparaţie şi foarte multe edituri pentru contact, vor veni şi vor profita din plin, Mă bucur de succesul acestei ediţii, vă mulţumesc tuturor şi pentru că se vor acorda în curând premiile pentru această ediţie pentru participanţi, mă gândeam să mergem împreună.

Ascultătorii noştri vor afla, desigur, cine anume a fost preferat, care a fost Cartea Târgului, editurile care au fost premiate şi în ce fel normalitatea care se manifestă aici ar putea să se reflecte şi în afară. În fond, cei care au plecat de aici cu câte o carte se simt bine.

Audio