Vinete prăjite cu iaurt

La 1800 sătenii români nu se arătau prea inventivi în pregătirea hranei. De altfel, respectarea cu sfinţenie a posturilor le lăsa prea puţine zile în care s-ar fi putut întrece în pregătirea unor bucate alese. Mai în toate zilele de peste an mămăliga reprezenta principalul aliment. Ea se mănâncă caldă, dar şi rece, când aţa o împarte în porţii mici. Devine o delicatesă când mălaiul este fiert în lapte sau când bucăţi mici de mămăligă sunt prăjite în tigaie cu unt, chiar poartă numele de "mămăligă boierească" - ne asigură Domenico Sestine, călător prin Ţara Românească pe la 1780 (după Constanţa Vintilă-Ghițulescu - scriitoare şi istorică, doctor în istorie şi civilizaţie la École des Hautes Etudes en Sciences Sociales din Paris - În şalvari şi cu işlic). Biserica, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea, Editura Humanitas, Bucureşti, 2004).

În zilele de post, mămăliga caldă sau rece este însoţită, de cele mai multe ori, de ceapă şi usturoi; hrană ce îi potoleşte foamea ţăranului în zilele de muncă la câmp. De altfel, vara, când pleacă la câmp la seceră, ţăranul prepară usturoiul cu oţet, astfel încât să-l ajute să suporte căldura şi să-i tonifice stomacul. Prazul îi place la fel de mult şi "îl mănâncă crud ca mezelic" sau gătit cu untdelemn.

Prin grădini mai cultivă ceva fasole, bob sau varză, legume pe care le mănâncă mai mult fierte, îngroşând zeama cu ceva făină, rareori adaugă ceva untdelemn, condimentând mâncarea astfel preparată cu cimbru, praf de ardei iute, hrean, pătrunjel sau mărar. Leuşteanul este rezervat în mare parte borşului pe care îl aromatizează distingându-l prin gustul său de celelalte supe.

Nu avem semne că ar fi preparat şi „Vinetele prăjite cu iaurt”, de inspiraţie indiană, dar nimic nu ne împiedică să credem că imaginaţia l-ar fi împins pe săteanul român să o facă din pură fantezie. Se pune iaurtul într-un castron şi se bate cu o furculiţa. Se adaugă sarea şi se amestecă bine. Se transferă apoi într-o salatieră. Se încinge uleiul într-o tigaie mare. Se adaugă rondelele de vânătă şi se prăjesc, în tranşe, la foc mediu, întorcându-le ocazional, până ce încep să se rumenească. Se scot din tigaie cu o spumieră şi se scurg de excesul de ulei pe prosoape de hârtie. Se păstrează la cald. După ce toate rondelele de vânătă au fost prăjite, se micşorează flacăra şi se adaugă seminţele de chimen şi ardeii iuţi în uleiul rămas în tigaie. Se prăjesc un minut, amestecând constant. Se obţine astfel un baghaar (ulei aromat şi condimentat).

Se pun rondelele de vânătă pe un platou şi se toarnă iaurtul peste ele. Se pune deasupra uleiul cu seminţe de chimen şi ardeii iuţi. Se serveşte imediat, deşi “orice lucru care merită făcut bine merită făcut încet”.