Tocană de miel

Un suedez, adept al principiului „puţini carbohidraţi, grăsime multă” a devenit atât de pasionat de subiect, încât în orice ţară se duce, colectează în primul rând impresii culinare. Aşa a ajuns şi în România: a vrut să o cunoască de aproape, în oraş şi la sat, în supermarket şi la piaţă, în Bucureşti şi în provincie, felul în care mănâncă românii şi ce fel de produse se găsesc.

“Dacă mănânc pîine, vreau să fie adevărată" - şi-a expus el concepţiile în faţa unui cuptor de pâine aflat în curtea Muzeului Ţăranului Român, după ce a aflat în detaliu "şi cu încântare", cum se făcea pâinea la ţară, pe vremuri. "Da, din ce spui, pâinea de casă făcută de bunicii voştri era cea adevărată. Ca să dospească, era nevoie de cîteva ore; cea pe care o cumpărăm astăzi, fabricată pe scară industrială, e făcută în cel mult 15 minute. Normal că i se adaugă aditivi, altminteri n-ar fi posibil să crească atât de repede. Dacă nu găsesc pâine aşa cum era făcută odinioară, prefer să nu mănânc deloc."

Următoarea oprire a fost la supermarket, ca să-şi facă o idee clară despre ce cumpără românii pe scară mare în perioada post-integrare europeană. "Cu cât lista de ingrediente este mai lungă, cu atât produsul este mai prost. Înseamnă că este plin de înlocuitori, iar componenta lui naturală este foarte mică" – a continuat suedezul în faţa rafturilor cu lactate. “Produsul prost prin excelenţă este margarina, e un fel de exemplificare totală a producţiei pe scară industrială. Margarina e o cremă care ar putea fi foarte bine folosită pentru lustruit ghete, căreia i se adaugă coloranţi şi arome. Toată lumea aleargă după lapte sau iaurt cu grăsime 1%, 0,1%, dacă se poate. Faptul că grăsimea ar fi nocivă pentru alimentaţie e una dintre marile mistificări ale epocii noastre, comparabilă cu o altă fobie recentă, încălzirea globală. E o teamă generală de grăsime. Personal, caut lapte natural şi unt normal. Grăsimea scăzută e unul dintre motivele cele mai importante ca să nu le cumpăr". Şi, la plecarea din supermarket, avea să admire îndelung bătrânele ţărănci care vindeau urzici, pătrunjel şi mărar pe marginea drumului. "Să nu le lăsaţi cu nici un chip să dispară" – povestea jurnalista Mădălina Şchiopu.

Această istorie mă inspiră să aleg din bucătăria mediteraneeană un fel de mâncare pe care şi românii l-au asimilat cu multă imaginaţie: tocană de miel.

Se curăţă legumele şi se taie cuburi (7 cepe, 10 cartofi mici, 4 morcovi mici, 200g de mazăre. În Franţa se pun şi 4 napi mici.

Într-o cratiţă de fontă smălţuită se pune unt, se adaugă o ceapă, se căleşte 5 minute, apoi se adaugă carnea de miel (1 kg), condimentele pentru carne de miel şi se călesc împreună 10 minute. Peste carne se pun legumele tăiate cubulețe, dovlecelul (tăiat cuburi), mazărea verde, 200 de ml. de apă şi, pe foc mic, se mai fierb 40 de minute.

Finalul este verde de la pătrunjel şi spiritual de la americani:

„În 1976, cînd doctorii din Los Angeles au intat în grevă, rata mortalităţii a scăzut cu 18%” – Ross Bergman.