Riscăm excluderea din Consiliul Europei

Atanasiu versus România, unul dintre miile de cazuri de retrocedare ajunse la CEDO în ultimii 20 de ani, a devenit punctul de cotitură în nesfârşitul proces al restituirii proprietăţilor confiscate de comunişti. Statul român e obligat să găsească într-un an şi jumătate un mecanism funcţional de retrocedare sau de compensare a foştilor proprietari. Adică, trebuie să facă într-un an şi jumătate ce n-a făcut în 20 de ani. În caz contrar, România riscă suspendarea sau chiar excluderea din Consiliul Europei.

La noi, regimul comunist a fost mai lacom decât în alte părţi. Se estimează că au fost confiscate peste 200.000 de locuinţe, dar comuniştii nu au ţinut o evidenţă clară, ceea ce îngrenează procesele actuale. Iar din 1989 încoace, regulile au fost mereu… schimbătoare, avantajând ba chiriaşii, ba foştii proprietari. Dar cel mai important factor în lungirea la nesfârşit a proceselor de restituire a fost pur şi simplu faptul că statul nu vrea să plătească şi pace. În primul rând, nu există termene limită pentru soluţionarea cererilor. În al doilea rând, mecanismul de despăgubire a foştilor proprietari, Fondul Proprietatea, nu prea funcţionează. Foştii proprietari care nu îşi pot primi casa sau terenul înapoi sunt despăgubiţi în titluri care ar trebui schimbate în acţiuni la Fond. Dar Fondul nu este cotat la Bursă, aşa că singura opţiune în acest moment este să vinzi titlurile la liber, pe un preţ de trei-patru ori mai mic decât valoarea lor nominală. Asta înseamnă că statul te despăgubeşte, de fapt, cu o sumă de trei-patru ori mai mică decât cea stabilită în justiţie. E normal atunci că statul român nu are niciun interes să listeze acţiunile Fondului la Bursă. Acest lucru trebuia să se întâmple oricum încă de acum cinci ani, şi abia anul acesta s-a găsit o companie care ar administra Fondul. Nimic nu pare să schimbe soarta acestuia, de mecanism ineficient si păgubos.

Statul român trebuie să găsească alte soluţii. Judecătorii Curţii Europene recomandă, de exemplu, limitarea sumelor care pot fi acordate şi plata acestora în rate. Rămâne de văzut ce soluţie vor găsi guvernanţii din România. Oricum, decizia CEDO este o palmă care ar trebui să ne reamintească de respectarea dreptului la proprietate.