Resorturi de lux

Unele cuvinte sunt ele în DEX, dar ce folos, că li se inventează tot felul de fraţi vitregi de a căror soartă nici măcar nu au habar.

Pe vremuri de criză strategiile de atragere a clienţilor sunt din ce în ce mai năstruşnice. Şi pentru că se aproprie Crăciunul, deci vremea vacanţelor, un lanţ de hoteluri din Marea Britanie s-a gândit să asigure englezilor linişte în familie, oferind reduceri pentru vacanţele soacrelor. Ce resorturi psihologice au activat, înţeleg, dar în ce fel de “resorturi de lux” se vor odihni soacrele, este altă poveste.

O poveste care îmi aduce aminte de ştirile din vremea vacanţelor de vară, în care se vorbea despre “resorturile de lux”. Parcă semăna cu un alt cuvânt din limba română, dar puteam să jur că în acel context înseamna staţiuni, locuri de petrecut vacanţa. Cam ca în limba engleză. Nici nu mai e cazul să spun că nu ar trebui să folosim acest cuvânt, cu acest sens, în acest context. Singura mea grijă este să-l repun în drepturi pe al nostru “resort”, înainte de a avea şi el soarta celebrului de-acum “locaţie”. Aşadar, dacă ne uităm în DEX, aflăm că “resort”, cu pluralul “resoarte” înseamnă “sector, domeniu de activitate” şi, bineînţeles, persoanele care îl reprezintă, ca în expresia “autoritate de resort” care se referă la “autoritatea sub a cărei jurisdicţie intră o problemă şi care are competenţa de a o rezolva”.

“Resort” cu pluralul “resorturi” este parte a unui “mecanism executat dintr-un material cu proprietăţi elastice mari şi care, sub acţiunea unei forţe exterioare, se deformează, revenind la forma iniţială când acţiunea exterioară încetează”, adică “un arc”. Sensul figurat este de “sursă, izvor de energie fizică sau morală; suport moral, imbold.”

Chiar că nu ştiu ce resort ne împinge să preluăm de-a valma forme şi sensuri din limba engleză, dar ştiu că n-aş vrea să ajung să caut definiţiile cuvintelor pe care le utilizăm în dicţionarele acestei limbi, oricât de prestigioase ar fie ele.